TASKIN contre la TURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partiellement irrecevable
TASKIN contre la TURQUIE (CtEDO, 2002)
SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 49517/99 prezentate de Hüseyin TAȘKIN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 24 octombrie 2002 într-o cameră compusă din domnii Ress președinte Caflisch Kūris Türmen Zupančič H.S. Greve Traja, judecători V. Berger grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 18 mai 1999, După ce a deliberat, face următoarea decizie, în fapt, recurentul, Hüseyin Tașken, este un resortisant turc, născut în 1958. El este în prezent deținut la închisoarea Bergama (Turcia). Este reprezentat în fața Curții de către domnul Sema Pekdaș, avocat în Baroul d'Izmir. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 25 iulie 1996, reclamantul a fost arestat la domiciliul său, de către polițiștii din secțiunea antiteroristă a Direcției de securitate d În aceeași zi, el a fost arestat în spațiile secțiunii menționate. În timpul percheziției efectuate la domiciliu, au fost confiscate vase de vopsea roșie și neagră, pensule, afișe, un aparat foto, diverse ziare, reviste și cărți. În timpul arestării sale, reclamantul a refuzat să răspundă la întrebările adresate de polițiști și nu a semnat nici un document. La 6 august 1996, a fost mai întâi auzit de procurorul republicii lângă curtea de securitate d În fața căreia a negat orice apartenență la organizația ilegală respectivă, precum și participarea sa la orice activitate în numele acesteia. El a adăugat că, timp de trei zile, în timpul arestării sale, polițiștii au fost maltratați. În aceeași zi, reclamantul a fost adus în fața judecătorului care se afla în apropierea Curții de Securitate a statului, care a ordonat arestarea sa provizorie. În fața acestuia, el a negat, de asemenea, orice apartenență la organizația respectivă ilegală. La 21 octombrie 1996, procurorul l-a pus sub acuzare pe reclamant în fața Curții de Securitate a statului, compusă din trei magistrați, dintre care unul se află sub jurisdicția militară. în Izmir și să fie în acest scop, instigator la toate activitățile ilegale desfășurate în numele acestuia în acest oraș (projecție de cocktail-uri Molotov, pune semne și graffiti, distribuirea de documente ilegale etc.), el a solicitat condamnarea sa în temeiul art. 168 alin. (1) din Codul penal și 5 din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului. Prin hotărârea din 26 martie 1998, Curtea de Securitate a statului l-a declarat pe reclamant vinovat de faptele care i-au fost reproșate și l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de 18 ani și 9 luni în temeiul articolului 168 1 din Codul penal, precum și la 4 ani și 2 luni de închisoare pentru că a dat ordinul de a utiliza explozivi, în conformitate cu art. 264 În plus, Comisia a constatat că reclamantul fusese deja condamnat anterior pentru apartenență la această organizație ilegală de către instanța militară d. Izmir în 1981 și că a beneficiat de o eliberare condiționată în 1991. Astfel, Curtea a decis, din cauza faptului că acesta din urmă a comis infracțiunea respectivă înainte de sfârșitul anului 2019, anul în care a fost eliberat condiționat, că reclamantul va ispăși pedeapsa cu închisoarea la care fusese condamnat după ce și-a ispășit restul pedepsei cu închisoarea inițială, în conformitate cu art. 17 din Codul penal. Reclamantul a formulat un recurs la Curtea de Casație care, printr-o hotărâre din 10 noiembrie 1998, a confirmat hotărârea în primă instanță. Între timp, prin hotărârea din 13 mai 1997, Curtea de Securitate a statului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (1) Invocând art. 5 alin. (3) din Convenție, reclamantul se plânge în primul rând de durata detenției sale. (2) Reclamantul se plânge, în al doilea rând, că instanța de securitate a statului żIzmir, care l-a judecat și condamnat, nu poate fi considerată o instanță independentă și imparțială în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție, de îndată ce unul dintre cei trei judecători care a stat acolo a fost un ofițer al armatei. (3) Reclamantul denunță, în plus, o încălcare a principiului prezumției de nevinovăție a faptului că: chiar înainte de condamnarea sa, într-un alt proces, instanța la Reclamantul se plânge, de asemenea, de o încălcare a dreptului său la un proces echitabil și susține că condamnarea sa se bazează, pe de o parte, pe elemente de probă colectate în cursul procesului-verbal, pe parcursul tuturor etapelor în care nu a fost asistat de un apărător și, pe de altă parte, pe procesul-verbal întocmit de polițiști și relevă faptul că refuzul reclamantului de a răspunde la întrebările reieșea, din partea sa, o atitudine de răspundere față de respectiva organizație ilegală. De asemenea, acesta se plânge de o încălcare a principiului egalității de arme, deoarece nu a avut posibilitatea de a convoca martorii cu descărcare de gestiune. Acesta a încălcat art. 6 alineatul (3) litera (b) punctul (c) și (d) din Convenție. În cele din urmă, invocând art. 14 din Convenția combinată cu art. 6, reclamantul se plânge că, din cauza faptului că a fost acuzat de o crimă care intră în sfera de competență a cursurilor de securitate de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . susține, pe de altă parte, că, în temeiul Legii nr. 3713, cuantumul pedepsei sale a fost majorat cu jumătate și că executarea acesteia a fost supusă unor norme diferite de cele aplicabile în temeiul dreptului comun. ÎN Â 1. Invocând art. 5 Õ 3 din convenție, reclamantul se plânge de durata custodiei sale. Curtea constată că durata custodiei în litigiu fiind conformă cu legislația internă, recurentul nu dispunea, la momentul respectiv, de niciun mijloc de contestare a duratei custodiei sale (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Sakuk și alții c. Turcia din 26 noiembrie 1997, Rec. 1997-VII, fasc.58, § 53). Curtea amintește, de asemenea, că, potrivit jurisprudenței sale bine stabilite, în lipsa unor căi de atac interne, termenul de șase luni se scurge din actul incriminat în rejudecare și constată că, în speță, custodia reclamantului a luat sfârșit la 6 august 1996, în timp ce cererea a fost introdusă la 18 mai 1999. Prin urmare, se consideră că acest aspect trebuie respins pentru nerespectarea termenului de șase luni în sensul art. 35 alin. (1) și (4) din Convenție. 2. Invocând art. 6 alin. (1) și (3) din Convenție, reclamantul se plânge pe de o parte, de faptul că instanța de securitate a statului d Instanța militară se afla în cadrul acesteia și, pe de altă parte, din cadrul procedurii în fața aceleiași instanțe. În situația actuală a dosarului Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe cu privire la admisibilitatea acestui litigiu și consideră necesar să îl aducă la cunoștința guvernului pârât, în conformitate cu art. 54 litera (b) din Regulamentul său de procedură. (3) Invocând art. 6 alin. (2) din Convenție, reclamantul denunță o încălcare a principiului înculpării de nevinovăție a faptului că, înainte chiar de condamnarea sa, într-un alt proces, instanța la: ca responsabil local al unei organizații armate ilegale. Curtea constată că, în hotărârea pronunțată împotriva A.M., instanța de securitate a statului .Izmir nu se pronunță cu privire la vinovăția reclamantului, aceaceasta este doar în actul de acuzăre că procurorul susține că reclamantul era cunoscut ca fiind liderul local al T Curtea constată, de asemenea, că, în procedura inițiată împotriva reclamantului, în niciun moment, acesta nu a fost declarat vinovat înainte de condamnarea sa, dar că, dimpotrivă, pe parcursul întregului proces, acesta a fost desemnat de Curtea de Securitate a statului, ca fiind Prin urmare, acest aspect trebuie respins pentru că nu are o bază clară în sensul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. Invocând art. 14 din Convenție coroborat cu art. 6, reclamantul se plânge că, din cauza faptului că a fost acuzat de o crimă care ținea de competența Curților de Securitate de la Õ , a fost supus, în raport cu autorii de infracțiuni de drept comun, unei detenții a cărei durată ar fi mai lungă, precum și unor norme procedurale mai puțin favorabile decât cele prevăzute în procedurile penale de drept comun. Pe de altă parte, acesta susține că, în temeiul Legii nr. 3713, cuantumul pedepsei sale a fost majorat cu jumătate și că executarea acesteia a fost supusă unor norme diferite de cele aplicabile în dreptul comun. Curtea se referă la jurisprudența sa constantă (a se vedea, de exemplu, nr. 31734/96 Pütünc. Turcia, Decizia din 24 august 1999, și, mutatis mutandis Gerger c. Turcia , Hotărârea din 8 iulie 1999, Rec1999, fasc...,§ 69), constată că Legea nr. 2845 privind structura și funcționarea cursurilor de securitate de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În conformitate cu art. 168 din Codul penal și cu art. 5 din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului. În plus, Curtea arată că, în versiunea sa în vigoare la momentul faptelor, legea respectivă prevedea ca orice persoană acuzată de astfel de infracțiuni să fie supusă unui tratament mai puțin favorabil decât cel al dreptului comun, în special în ceea ce privește regimul de custodie, circumstanțele agravante și executarea pedepselor. Prin urmare, Curtea constată că distincția de care se plânge reclamantul nu se face între diferite grupuri de persoane, ci între diferite tipuri de persoane, în funcție de gravitatea pe care le-a recunoscut legiuitorul. Prin urmare, nu există niciun element de natură să se încheie că o Prin urmare, această parte a cererii este în mod clar greșit întemeiată în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (4) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea obiecțiunilor reclamantului întemeiat pe lipsa de independență și de imparțialitate Curtea de Securitate a Tribunalului de Primă Instanță și lipsa de echitate a procedurii în fața Curții [art. 6 alineatul (1) și art. 3 din convenție] ; Declara cererea inadmisibilă pentru surplus. Vincent Berger Georg R ESS modulier Președinte