- Dosarul nr.
- 2ra-731/25
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 22 iulie 2026
- Părțile
- Halina Troianovska vs Ivan Zastavnitchi si Alina Bursuc
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2ra-731/25 — Încasarea prejudiciului material si moral
ÎNCHEIERE
privind inadmisibilitatea recursului în cauza civilă Halina Troianovska împotriva lui Ivan Zastavnițchi Ivan și Alinei Bursuc (încasarea prejudiciului material și moral) împotriva deciziei Curții de Apel Centru din 11 iunie 2025, Dosarul nr. 2ra-731/25 PIGD Nr. 2-23015335-01-2ra-26112025 Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare a ei. Judecătoria Căușeni, sediul Ștefan Vodă - jud. O. Ciocîrta-Rusu Curtea de Apel Centru - jud. A. Panov, D. Corlăteanu, L. Bagrin 22 iulie 2026 Textul corespunde originalului Examinând în lipsa părților recursul declarat de avocatul Lilian Zavalișca, în interesele Halinei Troianovska, Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din: Stela Procopciuc, Președinte, Diana Stănilă, Gheorghe Stratulat, judecători constată următoarele: ÎN FAPT
La 30 ianuarie 2023, Halina Troianovska, prin intermediul avocatului Lilian Zavalișca, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ivan Zastavnițchi și Alinei Bursuc, solicitând încasarea solidară a sumei de 3 000 dolari SUA și 1 500 euro cu titlu de prejudiciu material, a sumei de 5 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, precum și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 6 000 lei și a taxei de stat în mărime de 150 lei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că este fiica defunctului xxxxx, devenind moștenitoarea averii acestuia. Printre bunurile găsite în locuința tatălui său, a identificat un bilet în care acesta menționa că „banii sunt în borcan”. Din discuțiile cu fosta concubină a defunctului, a aflat că acesta avea economii, fără a cunoaște cuantumul lor.
Reclamanta susține că, în august 2021, în locuința defunctului s-au mutat cu traiul Alina Bursuc și concubinul acesteia, Ivan Zastavnițchi, care intenționau să procure imobilul și au achitat un avans de 1 200 euro. Ulterior, în localitate au apărut zvonuri că aceștia ar fi găsit sume de bani în casă. Întrebată despre acest fapt, Alina Bursuc i-a comunicat că ar fi găsit doar suma de 700 hrivne sub un covor.
La sfârșitul lunii noiembrie 2021, reclamanta a încheiat cu Ivan Zastavnițchi contractul de vânzare-cumpărare a casei. Ulterior, a fost informată de către Serghei Stratulat, locuitor al s. xxxxx, că Alina Bursuc și sora acesteia ar fi găsit într-un borcan ascuns într-un pat suma de 3 000 dolari SUA și 1 500 euro, fapt petrecut în august 2021.
La 3 august 2022, reclamanta a depus plângere la Inspectoratul de Poliție Ștefan Vodă, solicitând tragerea la răspundere a lui Ivan Zastavnițchi și Alinei Bursuc pentru sustragerea sumelor menționate. În urma examinării cauzei, s-a dispus neînceperea urmăririi penale și clasarea procesului penal, constatându-se lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii de furt prevăzute de art. 186 Cod penal. Totodată, s-a reținut existența elementelor contravenției prevăzute de art. 1 335 Cod contravențional – samavolnicia, însă răspunderea contravențională a fost înlăturată ca urmare a intervenirii termenului de prescripție.
Reclamanta consideră că, prin acțiunile pârâților, i-a fost cauzat un prejudiciu material în sumă de 3 000 dolari SUA și 1 500 euro, în calitate de moștenitoare a averii defunctului Nicolae Costenco.
În vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, la 5 ianuarie 2023, reclamanta a expediat pârâților o somație prin care a solicitat repararea prejudiciului în termen de 10 zile, somația fiind recepționată la 9 ianuarie 2023. Până în prezent, pârâții nu au reparat prejudiciul și nu au invocat motive privind neexecutarea obligației.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
8. Prin hotărârea Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă din 09 februarie 2024, cererea de chemare în judecată înaintată de Halina Troianovska împotriva lui Ivan Zastavnițchi și Alinei Bursuc, privind încasarea prejudiciului material, prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată, a fost respinsă ca neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
9. Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 07 martie 2024, avocatul Lilian Zavalișca, acționând în interesele Halinei Troianovska, a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă din 09 februarie 2024, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond și pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
10. Prin decizia Curții de Apel Centru din 11 iunie 2025, a fost respins apelul declarat de avocatul Lilian Zavalișca, în interesele Halinei Troianovska și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă din 09 februarie 2024.
Instanța de apel a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe prin prisma prevederilor art. 238-241 din Codul de procedură civilă și a constatat că aceasta urmează a fi menținută, reținând că instanța de fond a stabilit corect circumstanțele cauzei, a apreciat obiectiv probele administrate și a aplicat corect normele de drept material și procedural incidente raportului litigios.
Din materialele cauzei, instanța de apel a reținut că, în urma decesului lui Nicolae Costenco, Halina Troianovska a dobândit calitatea de moștenitor legal al averii defunctului. Totodată, la 22 decembrie 2021, între Halina Troianovska, în 2 calitate de vânzător, și Ivan Zastavnițchi, în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare a terenului pentru construcții cu suprafața de 0,2447 ha, situat în satul Palanca, r-nul Ștefan Vodă.
Instanța de apel a apreciat ca întemeiată concluzia primei instanțe potrivit căreia reclamanta nu a demonstrat existența și întinderea prejudiciului material pretins, în sumă de 3 000 dolari SUA și 1 500 euro, precum nici raportul de cauzalitate dintre pretinsa faptă ilicită și prejudiciul invocat. În acest sens, s-a reținut că prin Ordonanța din 17 octombrie 2022 s-a dispus neînceperea urmăririi penale și clasarea procesului penal, constatându-se lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii.
Instanța de apel a considerat declarative susținerile apelantei referitoare la faptul că pârâții ar fi găsit și însușit sumele de bani pretinse, reținând că declarațiile martorilor audiați sunt indirecte și contradictorii, bazate pe zvonuri, fără indicarea certă a sumelor sau a unor împrejurări concrete. Totodată, din materialele cauzei rezultă că anterior vânzării imobilului, reclamanta și alte persoane au evacuat bunurile din locuință, aceasta rămânând fără obiecte sau bunuri depozitate.
Instanța de apel a mai reținut că apelul declarat nu conține argumente plauzibile din care să rezulte netemeinicia hotărârii primei instanțe, apelantul indicând aceleași argumente și circumstanțe care au fost invocate în prima instanță și cărora le-a fost deja dată o apreciere corespunzătoare.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
16. La 07 octombrie 2025, avocatul Lilian Zavalișca, acționând în interesele Halinei Troianovska, a depus recurs împotriva deciziei Curții de Apel Centru din 11 iunie 2025, solicitând casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.
Ca temei al recursului, recurenta a invocat caracterul neîntemeiat și ilegal al hotărârilor instanțelor inferioare, susținând că acestea au apreciat unilateral probatoriul administrat și au interpretat eronat normele de drept material privind dreptul de proprietate, succesiunea și repararea prejudiciului.
Recurenta a criticat concluziile instanțelor potrivit cărora nu ar fi fost probată existența și întinderea prejudiciului, arătând că declarațiile martorilor audiați în cadrul procesului penal confirmă faptul că intimații ar fi găsit în imobilul ce aparținea defunctului sume de bani, inclusiv 3 000 dolari SUA și 1 500 euro.
A susținut că instanțele nu au ținut cont de faptul că sumele de bani pretins găsite în imobil făceau parte din masa succesorală a defunctului Nicolae Costenco, iar reținerea acestora de către terți, fără temei legal, constituie îmbogățire fără justă 3 cauză. Prin ordonanța procurorului, s-ar fi constatat existența elementelor contravenției de samavolnicie în acțiunile intimaților, ordonanță care nu a fost contestată de aceștia și a rămas în vigoare, însă instanțele nu au valorificat corespunzător aceste constatări la examinarea laturii civile a cauzei.
De asemenea, recurenta a susținut că, deși instanțele au reținut lipsa elementelor constitutive ale unei infracțiuni, această împrejurare nu exclude existența unui prejudiciu civil și obligația de reparare a acestuia. Totodată, recurenta a invocat că instanțele au examinat cauza superficial, fără o cercetare multiaspectuală a probelor administrate, inclusiv a declarațiilor martorilor și a actelor din procesul penal, concluziile acestora fiind, în opinia sa, contrare circumstanțelor de fapt ale cauzei.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
21. Art. 431 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanţelor de apel ţine de competenţa Curţii Supreme de Justiţie. (2) Asupra admisibilităţii recursului decide un complet din 3 judecători.”
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărâriisau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.
Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”
Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.
Art. 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: 4 „(1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
26. Sub aspectul termenului de declarare a recursului, completul de judecată menționează că Curtea de Apel Centru a pronunțat dispozitivul deciziei în ședință publică la 11 iunie 2025. Decizia motivată a instanței de apel a fost comunicată participanților la proces la 15 august 2025. În aceste condiții, recursul declarat la 07 octombrie 2025, a fost depus în termenul prevăzut de art. 434 din Codul de procedură civilă.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) şi alin. (2) din Codul de procedură civilă. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare substanțială.
Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Or, dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre 5 probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Completul de judecată aderă la concluziile instanței de apel, care a menținut soluția primei instanțe după verificarea circumstanțelor cauzei și a probelor administrate, reținând că reclamanta nu a demonstrat existența, întinderea și caracterul cert al prejudiciului material pretins.
În mod întemeiat, instanța de apel a reținut că declarațiile martorilor invocați nu confirmă faptul însușirii de către intimați a sumelor de 3 000 dolari SUA și 1 500 euro, acestea fiind contradictorii și bazate preponderent pe informații indirecte.
Criticile din recurs reiau, în esență, dezacordul recurentei cu aprecierea probelor efectuată de instanțele inferioare și cu concluzia privind lipsa elementelor răspunderii delictuale. Aceste argumente au fost analizate de instanța de apel, iar raționamentul acesteia este coerent și suficient pentru a susține menținerea soluției de respingere a acțiunii.
În aceste condiții, Completul de judecată concluzionează că instanța de apel a verificat complet raportul juridic dedus judecății, a stabilit corect circumstanțele relevante și a dat o calificare juridică adecvată pretențiilor formulate.
Recurenta nu combate aceste raționamente prin argumente juridice concrete, formulând doar nemulțumiri generale și subiective față de soluția pronunțată. În absența unor critici pertinente, care să încadreze recursul în limitele stricte ale art. 432 Cod de procedură civilă, acesta trebuie considerat vădit neîntemeiate.
În aceste circumstanțe, Completul de judecată constată că cererea de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și se respinge ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. art. 431, alin. (1) şi (2), art. 433, alin. (1), lit. f), 440, alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de avocatul Lilian Zavalișca, în interesele Halinei Troianovska. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Gheorghe Stratulat 6