2ra-355/25 — Încasarea cheltuielilor de judecată

La 9 august 2023, SRL „Cosmigrand” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Iațco, solicitând compensarea cheltuielilor de asistență juridică suportate în cadrul cauzei civile nr. 2-211/2019, intentată la acțiunea lui Ion Iațco împotriva SRL „Cosmigrand” cu privire la revendicarea bunurilor din posesie.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, la 28 decembrie 2018, Ion Iațco a depus la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, o cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Cosmigrand”, solicitând revendicarea unor bunuri aflate în posesia societății.

Prin hotărârea din 29 iulie 2019, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a respins ca neîntemeiată acțiunea depusă de Ion Iațco.

Ion Iațco a contestat hotărârea primei instanțe cu apel. Prin decizia din 8 iulie 2020, Curtea de Apel Chișinău a respins apelul și a menținut hotărârea din 29 iulie 2019.

În urma recursului declarat de Ion Iațco, prin decizia din 11 noiembrie 2020, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul, a casat decizia din 8 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău și a remis cauza spre rejudecare unui alt complet de judecători al instanței de apel.

La rejudecarea cauzei, prin decizia din 24 februarie 2021, Curtea de Apel Chișinău a respins apelul declarat de Ion Iațco, reprezentat de avocatul Vasile Tarnovschi, și a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 29 iulie 2019.

La 16 iunie 2021 și, ulterior, la 21 iunie 2021, Ion Iațco, reprezentat de avocatul Vasile Tarnovschi, a declarat recurs, solicitând casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Prin încheierea irevocabilă din 22 septembrie 2021, Curtea Supremă de Justiție a declarat inadmisibil recursul depus de Ion Iațco, reprezentat de avocatul Vasile Tarnovschi. 1

SRL „Cosmigrand” a susținut că, în cadrul examinării cauzei civile menționate, a suportat cheltuieli de asistență juridică în valoare totală de 18 000 de lei, achitate avocatei Aurelia Bagrin, anterior Balmuș.

Reclamanta a afirmat că respectivele cheltuieli au fost reale, necesare și rezonabile, fiind efectuate pentru apărarea intereselor sale în litigiul inițiat de Ion Iațco, a cărui acțiune a fost respinsă definitiv.

Deoarece solicitarea adresată lui Ion Iațco privind achitarea benevolă a cheltuielilor nu a fost satisfăcută, SRL „Cosmigrand” a solicitat încasarea din contul acestuia a sumei de 18 000 de lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate în cauza civilă nr. 2-211/2019 (f.d.2-3).

Ulterior, prin cererea din 23 aprilie 2024, SRL „Cosmigrand” și-a concretizat pretențiile și a indicat că susține acțiunea în partea încasării sumei de 11 000 de lei, rămasă neachitată de Ion Iațco (f.d.76-77).

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că SRL „Cosmigrand” a demonstrat suportarea, în litigiul anterior, a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 7.000 de lei, achitate în temeiul contractelor de asistență juridică în baza cărora au fost eliberate mandatele avocațiale de reprezentare în cauza respectivă. Instanța a constatat că această sumă a fost restituită integral de Ion Iațco la 17 octombrie 2023.

Totodată, prima instanță a stabilit că suma restantă de 11.000 de lei fusese achitată avocatei Aurelia Balmuș în temeiul contractelor de asistență juridică nr. CG/27/05/20 din 27 mai 2020 și nr. CG/14/10/20 din 14 octombrie 2020. Instanța a apreciat că aceste contracte nu au constituit temeiul reprezentării SRL „Cosmigrand” în cauza civilă nr. 2-211/2019, potrivit mandatelor avocațiale anexate la dosar. Prin urmare, reclamanta nu a demonstrat legătura dintre suma de 11.000 de lei și serviciile juridice prestate în litigiul anterior.

În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că SRL „Cosmigrand” a prezentat bonuri de plată autentificate corespunzător, care confirmă achitarea către avocat a sumei totale de 18.000 de lei pentru serviciile juridice acordate în cadrul litigiului anterior.

Colegiul a considerat neîntemeiată concluzia primei instanțe potrivit căreia suma de 11.000 de lei fusese achitată în temeiul unor contracte distincte, fără legătură cu cauza civilă nr. 2-211/2019. Instanța de apel a apreciat că bonurile de plată reflectă cheltuieli efectiv suportate pentru asistența juridică acordată pe parcursul examinării acelui litigiu, desfășurat între anii 2018 și 2021 în mai multe grade de jurisdicție.

Instanța de apel a constatat că reclamanta a prezentat bonul de plată nr. 47 din 4 iunie 2019, în sumă de 2.000 de lei, bonul de plată nr. 60 din 2 iulie 2019, în sumă de 2.000 de lei, bonul de plată nr. 61 din 2 iulie 2020, în sumă de 4.000 de lei, și bonul de plată seria DAA nr. 32611216 din 27 octombrie 2021, în sumă de 10.000 de lei. Colegiul a apreciat că aceste înscrisuri demonstrează suportarea unor cheltuieli totale de 18.000 de lei, dintre care Ion Iațco achitase anterior suma de 7.000 de lei.

Curtea de Apel Centru a concluzionat că respectivele cheltuieli au fost reale, necesare și rezonabile, raportate la durata, complexitatea și particularitățile cauzei, iar argumentele lui Ion Iațco privind lipsa legăturii dintre unele contracte și litigiul anterior nu erau susținute de materialele dosarului.

La 6 iunie 2025, Ion Iațco, reprezentat de avocatul Vasile Tarnovschi, a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 19 martie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând declararea recursului admisibil, admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii din 24 aprilie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În motivarea recursului, a invocat temeiul prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, susținând că decizia instanței de apel este arbitrară și se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. 3

Recurentul a susținut că SRL „Cosmigrand” a fost reprezentată în cauza civilă nr.2-211/2019 în temeiul mandatelor avocațiale eliberate în baza contractelor de asistență juridică din 29 mai 2019 și 20 august 2021. Potrivit acestuia, în temeiul contractelor respective au fost achitate cheltuieli în sumă totală de 7.000 de lei, pe care le-a restituit integral societății.

Suma suplimentară de 11.000 de lei a fost achitată avocatei Aurelia Balmuș în temeiul contractelor nr. CG/27/05/20 din 27 mai 2020 și nr. CG/14/10/20 din 14 octombrie 2020, însă aceste contracte nu erau indicate în mandatele avocațiale eliberate pentru reprezentarea SRL „Cosmigrand” în litigiul anterior. Din acest motiv, recurentul a susținut că suma respectivă nu putea fi considerată drept cheltuială de asistență juridică suportată în cauza civilă nr.2-211/2019.

Recurentul a criticat faptul că instanța de apel s-ar fi limitat să constate că bonurile de plată au legătură cu litigiul anterior, fără a explica motivele pentru care plățile efectuate în temeiul altor contracte de asistență juridică ar reprezenta cheltuieli suportate în cauza respectivă.

A susținut că pot fi compensate numai cheltuielile nemijlocit legate de reprezentarea în cauza în care partea a avut câștig de cauză, iar nu orice sumă achitată avocatului în baza altor raporturi contractuale.

Totodată, Ion Iațco a invocat încălcarea art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, susținând că instanța de apel nu a oferit un răspuns suficient și explicit argumentului său esențial privind lipsa legăturii dintre suma de 11.000 de lei și asistența juridică acordată în litigiul anterior.

În opinia recurentului, omisiunea examinării acestui argument a determinat caracterul nemotivat al deciziei contestate și încălcarea dreptului său la un proces echitabil.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe 4 aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 442 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre. (2) În recurs nu pot fi administrate noi probe, cu excepția celor care dovedesc cheltuielile de judecată și despăgubirile menționate la art. 372 alin. (3). Aprecierea probelor dată de prima instanță și de instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeinic art. 432 alin. (1) lit. e) sau în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului, prevederile art. 372 se aplică în mod corespunzător”.

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și art. 432 din Codul de procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție verifică legalitatea deciziilor instanțelor de apel prin prisma temeiurilor prevăzute de lege, iar potrivit art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este vădit neîntemeiat.

Completul reține că recursul este o cale extraordinară de atac și nu constituie o nouă examinare a fondului cauzei. Prin urmare, în procedura de admisibilitate, instanța de recurs nu rejudecă litigiul, nu substituie aprecierea probelor dată de instanțele ierarhic inferioare și nu verifică din nou toate circumstanțele cauzei, ci stabilește dacă motivele invocate se încadrează în temeiurile de recurs prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă. 5

Analizând cererea de recurs, Completul constată că Ion Iațco invocă temeiul prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, susținând că decizia instanței de apel este arbitrară și se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

În esență, recurentul afirmă că suma de 11.000 de lei nu reprezintă cheltuieli de asistență juridică suportate în cauza civilă nr. 2-211/2019, deoarece aceasta a fost achitată avocatei Aurelia Balmuș în temeiul unor contracte de asistență juridică distincte de cele indicate în mandatele avocațiale eliberate pentru reprezentarea SRL „Cosmigrand” în litigiul respectiv.

Completul reține că existența temeiului prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă nu rezultă din simplul dezacord al recurentului cu modul de apreciere a probelor. Pentru incidența acestui temei este necesar ca aprecierea probelor să fie în mod evident lipsită de logică, contrară conținutului materialelor cauzei sau să conducă la o soluție care nu poate fi justificată în mod rezonabil.

În prezenta cauză, instanța de apel a examinat înscrisurile prezentate de SRL „Cosmigrand”, inclusiv bonurile de plată din 4 iunie 2019, 2 iulie 2019, 2 iulie 2020 și 27 octombrie 2021, și a constatat că acestea confirmă achitarea sumei totale de 18.000 de lei pentru serviciile de asistență juridică prestate pe durata litigiului anterior.

Curtea de Apel Centru a avut în vedere durata examinării cauzei civile nr. 2-211/2019, desfășurarea procesului în mai multe grade de jurisdicție și necesitatea acordării asistenței juridice pe parcursul întregii proceduri. În acest context, instanța de apel a apreciat că perioadele indicate în bonurile de plată corespund perioadei în care a fost examinat litigiul, iar cheltuielile documentate au fost reale, necesare și rezonabile.

Totodată, instanța de apel a examinat argumentul lui Ion Iațco potrivit căruia o parte dintre plăți ar fi fost efectuate în temeiul altor contracte de asistență juridică. Colegiul a respins acest argument, reținând că bonurile de plată și celelalte înscrisuri prezentate confirmă legătura dintre sumele achitate și serviciile juridice prestate în cauza civilă nr. 2-211/2019.

Prin urmare, contrar susținerilor recurentului, instanța de apel nu a ignorat problema legăturii dintre contractele de asistență juridică, mandatele avocațiale și plățile efectuate, ci a apreciat ansamblul probelor și a ajuns la concluzia că acestea demonstrează suportarea cheltuielilor solicitate în cadrul litigiului anterior.

Faptul că instanța de apel a atribuit probelor o valoare diferită de cea reținută de prima instanță nu demonstrează, prin sine însuși, caracterul arbitrar al deciziei. Instanța de apel este competentă să verifice circumstanțele cauzei și să aprecieze probele administrate, iar o concluzie diferită de cea a primei instanțe nu echivalează automat cu o apreciere vădit nerezonabilă. 6

Completul constată că argumentele formulate în recurs urmăresc, în realitate, o nouă apreciere a contractelor de asistență juridică, a mandatelor avocațiale și a bonurilor de plată, în sensul adoptării concluziei primei instanțe. Or, procedura recursului nu permite reevaluarea probelor numai pentru motivul că partea propune o interpretare diferită a acestora.

Referitor la pretinsa lipsă de motivare a deciziei contestate, Completul reține că instanța de apel a expus motivele pentru care a considerat că înscrisurile prezentate demonstrează legătura dintre cheltuielile suportate și cauza civilă nr. 2- 211/2019, precum și rațiunile pentru care a respins poziția lui Ion Iațco.

Obligația instanței de a-și motiva hotărârea nu presupune formularea unui răspuns separat și detaliat la fiecare afirmație a părților. Este suficient ca motivele decisive pentru soluționarea litigiului să poată fi identificate din conținutul actului judecătoresc. În prezenta cauză, raționamentul instanței de apel permite înțelegerea motivelor care au determinat admiterea apelului și încasarea sumei restante de 11.000 de lei.

În consecință, invocarea art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu relevă o problemă distinctă de legalitate care să impună examinarea recursului în fond. Dezacordul recurentului cu întinderea și conținutul motivării nu echivalează cu absența motivării și nici cu încălcarea dreptului la un proces echitabil.

Completul mai reține că, din suma totală de 18.000 de lei, Ion Iațco a achitat anterior 7.000 de lei, iar instanța de apel a dispus încasarea numai a diferenței restante de 11.000 de lei. Astfel, soluția contestată corespunde obiectului concretizat al acțiunii și circumstanțelor stabilite în cauză.

În aceste condiții, Completul constată că recurentul nu a demonstrat că decizia Curții de Apel Centru ar fi arbitrară sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor. Criticile invocate exprimă dezacordul cu concluziile instanței de apel și urmăresc reevaluarea materialului probator, fără a releva existența temeiului prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, recursul declarat de Ion Iațco nu ridică o problemă de legalitate care să necesite examinarea sa în fond, iar motivele invocate nu demonstrează existența vreunuia dintre temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

În consecință, recursul declarat de Ion Iațco este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă 7