2rac-79/25 — Încasarea datoriei

La 15 iulie 2022, Cabinetul Avocatului „Carp Mircea”, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Agroiurix- Com” și Iurie Pleșca, solicitând încasarea în mod solidar, a onorariilor avocațiale datorate pentru serviciile de asistență juridică, a dobânzii de întârziere, precum și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a indicat că între Cabinetul Avocatului „Carp Mircea”, reprezentat de avocatul Mircea Carp, și beneficiarii SRL „Agroiurix-Com” și Iurie Pleșca au fost încheiate mai multe contracte de asistență juridică, prin care a fost stabilit onorariul pentru serviciile juridice acordate. Potrivit acestor contracte, pârâții s-au obligat să achite onorariile în termenele stabilite, însă nu și-au executat obligațiile contractuale.

Conform anexei nr. 1 din 15 februarie 2023 la contractele de asistență juridică, părțile au stabilit un onorariu total în mărime de 214.500 lei, dintre care 114.500 lei reprezintă suma scadentă potrivit contractelor, iar 100.000 lei reprezintă majorarea onorariului stabilită prin anexă, scadentă la aceeași dată.

La 22 februarie 2023 a fost semnat actul de predare-primire a serviciilor de asistență juridică, prin care pârâții au confirmat prestarea serviciilor în mod corespunzător și lipsa pretențiilor față de reclamant.

Reclamantul a mai indicat că, în vederea respectării procedurii prealabile de soluționare a litigiului, pârâții au fost somați privind achitarea benevolă a datoriei prin notificările din 05 noiembrie 2022 și 07 martie 2023, însă aceștia nu au întreprins măsuri pentru stingerea obligațiilor.

Reclamantul a solicitat încasarea onorariilor avocațiale în sumă totală de 214.500 lei, precum și a dobânzii de întârziere, calculată inițial în mărime de 57.805,60 lei.

Ulterior, prin cererile depuse la 20 martie 2024 și 03 mai 2024, reclamantul a majorat pretențiile, solicitând încasarea dobânzii de întârziere în cuantum de 82.824,70 lei, conform calculului suplimentar prezentat. 1

Prin încheierea protocolară din 01 aprilie 2024, în proces a fost atras, în calitate de reprezentant al SRL „Agroiurix-Com”, lichidatorul Valentin Rotaru.

La 18 iunie 2024, Iurie Pleșca a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii instanței de fond. Ulterior, la 28 octombrie 2024, acesta a depus cererea de apel motivată, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii contestate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă integral.

Instanța de apel a reținut că între CA „Carp Mircea”, reprezentat de avocatul Carp Mircea, și SRL „Agroiurix-Com” și Iurie Pleșca, în calitate de beneficiar și fidejusor, au fost încheiate opt contracte de asistență juridică, prin care avocatul s- a obligat să acorde servicii de consultanță, redactare de acte și reprezentare juridică, iar beneficiarii s-au obligat să achite onorariile stabilite.

Ulterior, la 15 februarie 2023, părțile au încheiat anexa nr.1 la contractele respective, prin care au stabilit un onorariu total în mărime de 214.500 lei, dintre care 114.500 lei reprezentau suma scadentă conform contractelor, iar 100.000 lei reprezentau majorarea onorariului, acceptată de părți. 2

La 22 februarie 2023, părțile au semnat actul de predare-primire a serviciilor de asistență juridică, prin care pârâții au confirmat prestarea serviciilor în mod corespunzător și lipsa oricăror pretenții.

Instanța de apel a constatat că pârâții nu au prezentat probe privind achitarea onorariilor sau privind prestarea necorespunzătoare a serviciilor juridice, iar relațiile contractuale dintre părți au fost confirmate prin contractele de asistență juridică, mandatele de reprezentare și actul de predare-primire a serviciilor.

Instanța de apel a considerat întemeiată concluzia instanței de fond privind încasarea, în mod solidar, de la pârâți a onorariilor avocațiale în sumă de 214.500 lei și a dobânzii de întârziere în sumă de 82.824,70 lei, precum și a cheltuielilor de judecată.

Totodată, argumentele apelanților privind prestarea necorespunzătoare a serviciilor, lipsa facturii fiscale sau necesitatea suspendării procesului în legătură cu procedura de insolvabilitate au fost apreciate ca neîntemeiate, nefiind susținute prin probe concludente.

În motivarea recursului, recurentul a invocat, în esență, aplicarea greșită a normelor de drept procesual și material, precum și insuficiența motivării deciziei instanței de apel. Acesta a susținut că, după intentarea procedurii de insolvabilitate față de SRL „Agroiurix-Com”, instanțele erau obligate să suspende procesul în temeiul art. 260 alin. (1) lit. d) Cod de procedură civilă și art. 79 alin. (4) din Legea insolvabilității, iar nesuspendarea cauzei ar fi viciat actele procedurale și hotărârile pronunțate ulterior.

Recurentul a susținut că instanța de apel a apreciat eronat probele administrate, acordând o forță probantă determinantă actului de predare-primire a serviciilor din 22 februarie 2023, fără a examina suficient obiecțiile privind calitatea serviciilor prestate, lipsa documentelor justificative, pretinsa semnare a unor foi în alb și validitatea consimțământului la semnarea anexei prin care onorariul a fost majorat.

De asemenea, recurentul a invocat că motivarea deciziei contestate a fost formală și insuficientă, contrar exigențelor legale privind caracterul legal și 3 întemeiat al hotărârii judecătorești și garanțiilor prevăzute de art. 6 §1 CEDO, întrucât argumentele sale esențiale au fost respinse sumar, fără o analiză efectivă.

Sub aspectul dreptului material, recurentul a susținut că instanța de apel a aplicat eronat dispozițiile referitoare la validitatea consimțământului și la efectele obligației fidejusorului, arătând că obligația sa, fiind accesorie obligației debitorului principal aflat în procedură de insolvabilitate, nu putea fi menținută distinct în condițiile pretinsului viciu procedural privind nesuspendarea procesului.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre”.

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și art. 432 din Codul de procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție verifică legalitatea deciziilor instanțelor de apel exclusiv prin prisma temeiurilor de recurs prevăzute de lege, iar potrivit art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, recursul este inadmisibil dacă este vădit neîntemeiat. Potrivit practicii judiciare constante, recursul trebuie să conțină o argumentare juridică clară și pertinentă, din care să rezulte existența unor erori de drept material sau a unor vicii procedurale esențiale. Recursul nu constituie o cale de rejudecare a fondului cauzei, ci are ca obiect exclusiv controlul de legalitate al deciziei instanței de apel. Simplele nemulțumiri față de soluția pronunțată, neînsoțite de critici juridice concrete, nu întrunesc condițiile de admisibilitate.

Analizând motivele invocate în recursul declarat de Iurie Pleșca, reprezentat de avocata Rodica Cojocar, Completul de judecată constată că acestea nu se circumscriu temeiurilor de casare prevăzute de art. 432 Cod de procedură civilă, fiind orientate, în esență, spre contestarea modului în care instanța de apel a apreciat probele administrate în cauză, precum și spre reiterarea argumentelor deja examinate de instanța de apel.

Susținerile recurentului referitoare la pretinsa încălcare a normelor de procedură privind suspendarea procesului în cazul insolvabilității, precum și cele privind aplicarea eronată a normelor de drept material și aprecierea incorectă a probelor, nu sunt însoțite de argumente juridice pertinente care să demonstreze o aplicare greșită a legii de către instanța de apel. Or, instanța de apel și-a motivat concluziile prin raportare la circumstanțele de fapt stabilite în cauză și la prevederile legale incidente, reținând că pretențiile reclamantului privind încasarea onorariilor avocațiale și a dobânzii de întârziere sunt întemeiate.

Contrar afirmațiilor recurentului, instanța de apel a examinat în mod detaliat probele administrate în cauză și a constatat că între părți au existat raporturi contractuale de prestări servicii juridice, confirmate prin contractele de asistență juridică, anexa la acestea și actul de predare-primire a serviciilor din 22 februarie 2023, semnat de părți, prin care pârâții au confirmat prestarea serviciilor și lipsa pretențiilor privind calitatea acestora. Totodată, instanța de apel a constatat că apelantul nu a prezentat probe care să confirme achitarea onorariilor, prestarea necorespunzătoare a serviciilor juridice sau existența unor vicii de consimțământ la semnarea contractelor și anexelor invocate, iar argumentele privind pretinsa semnare a unor „foi în alb” au fost apreciate ca fiind declarații neconfirmate prin probe.

În ceea ce privește critica referitoare la nesuspendarea procesului ca urmare a intentării procedurii de insolvabilitate față de SRL „Agroiurix-Com”, instanța de apel a reținut că această împrejurare nu afectează legalitatea examinării acțiunii și 5 nu constituie un temei pentru respingerea acesteia, în condițiile în care creanța reclamantului urma a fi stabilită prin hotărâre judecătorească.

Completul de judecată reține că recurentul nu indică norme concrete de drept material sau procedural a căror aplicare ar fi fost denaturată, iar criticile formulate exprimă, în esență, dezacordul acestuia cu concluziile instanțelor inferioare, solicitând o reevaluare a probelor și a circumstanțelor de fapt stabilite în cauză. Or, asemenea critici vizează aprecierea probelor și stabilirea situației de fapt, atribuții ce revin instanței de apel și care nu pot fi supuse cenzurii în procedura de recurs în lipsa demonstrării unor erori de drept.

Completul de judecată reține că motivele invocate în recurs nu relevă încălcări de drept material sau procedural în sensul art. 432 Cod de procedură civilă, ci urmăresc, în realitate, o reexaminare a fondului cauzei, inadmisibilă în procedura de recurs.

În aceste circumstanțe, Completul de judecată constată că recursul nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și urmează a fi respins ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Iurie Pleșca, reprezentat de avocata Rodica Cojocar. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 6