2rac-144/24 — Încasarea datoriei și dobinzii de intirziere

La 25 ianuarie 2023, avocatul Alexei Capbătut, în interesele SC „Cristmaragro” SRL, a depus cerere de chemare în judecată împotriva GȚ „Racila Silvia Nicolae” prin care a solicitat încasarea datoriei în mărime de 40 000 lei, a dobânzii de întârziere în mărime de 7 869,04 lei, a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 7 500 lei, precum și a cheltuielilor judiciare în sumă de 1 440 lei cu titlu de taxă de stat.

Reclamantul a invocat că, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 32 din 1 octombrie 2021, încheiat între SC „Cristmaragro” SRL și GȚ „Racila Silvia Nicolae”, părțile au convenit asupra vânzării-cumpărării de porumb în cantitate de până la 150 tone, la o valoare totală de până la 600 000 lei. La 28 octombrie 2021, reclamantul a transferat pe contul pârâtului un avans în sumă de 40 000 lei, pârâtul urmând să transmită marfa până la 31 decembrie 2021. Pârâtul nu a transmis marfa în termenul stabilit și nici până la data depunerii cererii de chemare în judecată nu a predat porumbul și nu a restituit sumele încasate.

Instanța de apel a reținut că hotărârea primei instanțe este pasibilă casării ca urmare a aplicării eronate a normelor de drept material. Deși ambele părți au confirmat existența relațiilor comerciale privind vânzarea-cumpărarea de porumb și au recunoscut tranzacția, instanța de fond a stabilit un raport juridic eronat, aplicând normele privind îmbogățirea nejustificată în loc să aplice normele generale privind contractele de vânzare-cumpărare.

Curtea de apel a constatat că contractul de vânzare-cumpărare nr. 32 din 1 octombrie 2021 a fost semnat unilateral de SC „Cristmaragro” SRL, nefiind contrasemnat de GȚ „Racila Silvia Nicolae”, motiv pentru care nu poate fi admis ca probă. Cu toate acestea, apelantul a confirmat că a primit suma de 40 000 lei cu titlu de avans pentru porumb, invocând neexecutarea obligației de preluare a mărfii de către cumpărător. Întrucât părțile nu au întocmit un contract în formă scrisă contrasemnat de ambele, instanța de apel a reținut lipsa oricărei prevederi contractuale privind modul de ridicare sau predare a mărfii.

Instanța de apel a apreciat că, în raport cu prevederile art. 1108 alin. (1) și art. 1112-1113 din Codul civil, GȚ „Racila Silvia Nicolae”, care a primit avansul de 40 000 lei și nu și-a executat obligația de livrare și transmitere a porumbului, urmează să restituie această sumă. Alegațiile apelantului privind nerespectarea de către reclamant a obligației de ridicare a mărfii nu au putut fi reținute, întrucât contractul nu prevedea expres modul de ridicare sau predare a mărfii. Cu privire la dobânda de întârziere, instanța de apel a reținut că GȚ „Racila Silvia Nicolae se află în întârziere la executarea obligației de vânzare a porumbului din 31 decembrie 2021, fapt confirmat de conducătorul gospodăriei în cadrul audierii în instanța de fond, și că, în temeiul art. 942 alin. (1) și (2) din Codul civil, urmează să achite dobânda de întârziere în mărime de 7 869,04 lei, calculată pentru perioada 1 ianuarie 2022 – 1 februarie 2023 din valoarea mărfii nepredate de 40 000 lei. Referitor la cheltuielile de judecată, instanța de apel a constatat că SC „Cristmaragro” SRL a suportat cheltuieli de asistență juridică în sumă de 7 500 lei pentru judecata în fond și 5 000 lei pentru judecata în apel, cheltuieli de transport pentru instanța de fond în sumă de 2 808,93 lei și cheltuieli de transport pentru instanța de apel în sumă de 3 917,38 lei, precum și taxa de stat de 1 440 lei. Instanța de apel a dispus încasarea acestor cheltuieli în totalitate de la GȚ „Racila Silvia 2 Nicolae” în beneficiul SC „Cristmaragro” SRL, apreciind că cheltuielile de asistență juridică sunt reale, necesare și rezonabile.

Recurenta a susținut că instanța de apel a apreciat în mod vădit nerezonabil probele, fără o examinare obiectivă a circumstanțelor cauzei și cu încălcarea drepturilor pârâtului. A invocat că i-a fost încălcat dreptul de a depune explicații, probe și înscrisuri privind circumstanțele tranzacției și încălcările obligațiilor asumate de SC „Cristmaragro” SRL. Recurenta a pretins că reclamantul a prezentat probe și declarații false și denaturate atât în instanța de fond, cât și în instanța de apel și că reprezentantul reclamantului a indus în eroare instanța de fond, tăinuind circumstanțele privind încălcarea prevederilor contractuale și a înțelegerii verbale potrivit căreia cumpărătorul era obligat să asigure preluarea porumbului din satul Paladia, raionul Ocnița.

A mai invocat că instanța de fond a încălcat drepturile pârâtului și ale martorilor audiați, aceștia fiind limitați în a da declarații în volum deplin referitor la circumstanțele tranzacției, judecătorul intervenind prin ridicarea vocii, observații și intimidarea martorilor și a pârâtului. De asemenea, a susținut că instanța de fond a respins demersul de a fi citat personal reclamantul și a limitat pârâtul în formularea întrebărilor.

Sub aspectul temeiurilor de recurs, recurenta a invocat prevederile art. 432 alin. 2) lit. c) și alin. 4) din Codul de procedură civilă, susținând că instanța de apel a interpretat în mod eronat legea, nu a reflectat în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea altora și nu s-a expus asupra tuturor cerințelor invocate în cererea de apel, fără să-și motiveze soluțiile și concluziile.

Recurenta a mai susținut că instanța de apel a agravat situația apelantului în propria cale de atac, cu încălcarea art. 373 alin. 6) din Codul de procedură civilă, întrucât, deși apelul a fost declarat de GȚ „Racila Silvia Nicolae”, instanța de apel a casat hotărârea primei instanțe și a emis o nouă hotărâre prin care a admis integral acțiunea reclamantului, creând astfel o situație mai dificilă decât cea din hotărârea atacată. A invocat în acest sens pct. 25 din Hotărârea Plenului CSJ nr. 5 din 11 noiembrie 2013 cu privire la procedura de judecare a cauzelor civile în ordine de recurs și pct. 15 din Hotărârea Plenului CSJ nr. 6 din 11 noiembrie 2013 cu privire la procedura de judecare a cauzelor civile în ordine de apel. 3

La 7 august 2024, SC „Cristmaragro” SRL a depus referință la cererea de recurs, solicitând declararea recursului ca fiind indadmisibil.

Articolul 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărâriisau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Articolul 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Articolul 433 alin. (1), lit. f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Articolul 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) şi alin. (2) din Codul de procedură civilă. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție aderă la argumentele dezvoltate de Curtea de Apel Bălți, întrucât acestea sunt fondate pe o interpretare corectă a normelor de drept material și procedural incidente cauzei, precum și pe o analiză riguroasă a circumstanțelor de fapt dovedite prin probatoriul administrat.

Argumentelor invocate de către recurent li s-a dat un răspuns complet și suficient în actul judecătoresc contestat. Instanța de apel a examinat în mod detaliat și exhaustiv toate argumentele de fapt și de drept invocate de părți, iar criticile formulate în recurs nu sunt de natură să răstoarne constatările instanței de apel, acestea limitându-se, în esență, la exprimarea unui simplu dezacord față de aprecierea probelor și soluțiile pronunțate în cauză, fără a evidenția veritabile motive de nelegalitate. 5

În aceste condiții, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că instanța de apel a verificat complet raportul juridic dedus judecății, a stabilit corect circumstanțele relevante ale cauzei și a dat o calificare juridică adecvată pretențiilor formulate.

În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de GȚ „Racila Silvia Nicolae” ca fiind vădit neîntemeiat, prin urmare inadmisibil.

Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) şi (2), art. 433, alin. (1), lit. f), 440, alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de GȚ „Racila Silvia Nicolae”. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 6