2r-221/26 — Încasarea prejudiciului material, repararea prejudiciului moral, obligarea piritei sa efectueze lucrări de reparație și izolare a balconului, precum și compensarea cheltuielilor de judecată

La 01 decembrie 2023, Nina Corețcaia, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Mariei Stoianova privind încasarea prejudiciului material, repararea prejudiciului moral, obligarea pârâtei să efectueze lucrări de reparație și izolare a balconului, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 12 martie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Nina Corețcaia.

La 14 martie 2025, Maria Stoianova, reprezentată de avocatul Cristin Chiriac, a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din 12 martie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi decizii de respingere a cererii de chemare în judecată înaintate de Nina Corețcaia sau remiterea cauzei spre rejudecare în prima instanță.

La 14 martie 2025, Nina Corețcaia, reprezentată de avocatul Iurie Bucliș a depus apel împotriva hotărârii din 12 martie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând casarea parțială a acesteia, și anume în partea pretențiilor respinse, cu emiterea unei noi decizii de admitere integrală a cererii sale de chemare în judecată. Prin încheierea din 28 ianuarie 2026, Curtea de Apel Centru nu a dat curs cererilor de apel declarate de apelanta Maria Stoianova, reprezentată de avocatul Cristin Chriac, și de apelanta Nina Corețcaia, reprezentată de avocatul Iurie Bucliș, acordându-le termen de 10 zile pentru înlăturarea neajunsurilor, inclusiv prezentarea apelurilor în forma corespunzătoare și a dovezilor de achitare a taxelor: 425 lei – Maria Stoianova, 212,50 lei taxă de stat și 200 lei taxă de timbru – Nina Corețcaia, cu mențiunea că, în caz contrar, cererile de apel vor fi restituite în temeiul art. 369 alin. (1¹) din Codul de procedură civilă.

Prin încheierea din 08 aprilie 2026 a Curții de Apel Centru, s-a restituit cererea de apel declarată de Maria Stoianova, reprezentată de avocatul Cristin Chiriac pentru neîndeplinirea indicațiilor instanţei de apel, expuse în încheierea din 28 ianuarie 2026 a Curții de Apel Centru.

La 27 mai 2026, Maria Stoianova a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 08 aprilie 2026 a Curții de Apel Centru, solicitând casarea acesteia. 1

În susținerea recursului, Maria Stoianova a invocat că nu îi poate fi imputată deteriorarea balconului și infiltrațiile de apă, acestea fiind cauzate, în opinia sa, de starea necorespunzătoare a streșinii Ninei Coretskaya, ulterior reparată de fiul acesteia.

Subsecvent, a mai susținut că nu a fost informată despre ședințele Curții de Apel Centru din 28 ianuarie și 08 aprilie 2026, notificările fiind expediate fostului său avocat, care nu a informat-o, precum și că nu dispune de mijloace financiare pentru achitarea sumelor stabilite, solicitând casarea încheierii și a hotărârii instanțelor inferioare.

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiilor procedurale, se aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă.”

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Art.75 alin.(2) și (4) din Codul de procedură civilă: „(2) Procesele persoanelor juridice se susţin în instanţă de judecată de către organele lor de administrare, care acţionează în limitele împuternicirilor atribuite prin lege, prin alte acte normative sau prin actele lor de constituire, precum şi de către alţi angajaţi împuterniciţi ai persoanei juridice, de către avocaţi sau avocaţi stagiari. (4) Actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sînt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăşi. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părţii.”

Art. 80 alin. (9) din Codul de procedură civilă: „(9) Reprezentantul care renunţă la împuterniciri trebuie să înştiinţeze atît reprezentatul, cît şi instanţa cu cel puţin 10 zile înainte de data judecării cauzei sau înainte de expirarea termenelor de atac.”

Art.100 alin.(1) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de chemare în judecată şi actele de procedură se comunică participanţilor la proces şi persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei 2 împuternicite, prin poştă, cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui, precum şi prin delegaţie judiciară.”

Art.102 alin.(1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa înştiinţează prin citaţie participanţii la proces, martorii, experţii, specialiştii şi interpreţii privitor la locul, data şi ora şedinţei de judecată sau la locul, data şi ora efectuării unor acte de procedură. (2) În cauzele de urgenţă, participanţii la proces, martorii, experţii, specialiştii şi interpreţii pot fi înştiinţaţi sau chemaţi în judecată prin telegramă, prin telefon şi la adresa electronică înregistrată în Programul integrat de gestionare a dosarelor sau prin alte mijloace care să ateste înmînarea şi primirea înştiinţării sau citaţiei.”

Art.105 alin.(5) din Codul de procedură civilă: „(5) Citaţia sau înştiinţarea adresată persoanei fizice se înmînează personal contra semnătură pe cotor. Citaţia sau înştiinţarea adresată unei organizaţii se înmînează persoanei cu funcţie de răspundere respective contra semnătură pe cotor sau, în cazul absenţei acesteia, se înmînează în acelaşi mod unui alt angajat, considerîndu-se recepţionată de organizaţie. Dacă părţile şi alţi participanţi la proces sînt reprezentaţi de avocaţi, citaţiile şi înştiinţările se expediază la sediul avocaţilor, recepţionarea înlăturînd orice viciu de citare a participanţilor. Citaţiile şi înştiinţările expediate reprezentanţilor la adresa electronică înregistrată în Programul integrat de gestionare a dosarelor se consideră recepţionate de către părţi şi alţi participanţi la proces.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanţa judecătorească. (2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor şi cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade.”

Art. 112 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă: „(3) Actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit pînă la ora 24 a ultimei zile din termen. Dacă cererile de apel sau de recurs, documentele sau sumele băneşti au fost predate la oficiul poştal sau la telegraf, sau prin alte mijloace de comunicaţie înainte de ora 24 din ultima zi a termenului, actul de procedură se consideră îndeplinit în termen. (4) Dacă actul de procedură trebuie efectuat nemijlocit în instanţa judecătorească ori în o altă organizaţie, termenul se consideră expirat la ora care încheie programul lor sau la care încetează operaţiunile respective.” 3

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 116 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă: „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.).” 22.Art.424 alin.(2) și (3) din Codul de procedură civilă: „(2) Curtea Supremă de Justiţie examinează recursurile declarate împotriva încheierilor emise de către curţile de apel. (3) Încheierile Curţii Supreme de Justiţie nu se supun niciunei căi de atac.”

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinţei la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor”.

Art. 4261 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa de recurs este în drept să restituie recursul împotriva încheierii dacă: a) cererea de recurs a fost depusă în afara termenului legal, iar recurentul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de recurs a refuzat să efectueze repunerea în termen; (2) Recursul împotriva încheierii judecătoreşti se restituie în baza a cel puţin unuia din temeiurile prevăzute la alin.(1), printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac.”

Art.22 alin. (1), (3), (4) lit.c) și alin. (5) al Codului civil: „ (1) Se consideră notificare comunicarea unui act juridic sau a unei informații într-un scop juridic. (3) Notificarea produce efecte din momentul cînd ajunge la destinatar, cu excepția cazului în care aceasta prevede un efect întîrziat. (4) Notificarea se consideră ajunsă la destinatar: c) în cazul unei notificări transmise prin poștă electronică sau prin alt mijloc de comunicare individuală, cînd poate fi accesată de către destinatar; sau (5) Notificarea se consideră că a ajuns la destinatar după îndeplinirea uneia dintre cerințele prevăzute la alin. (4), oricare dintre acestea este îndeplinită mai întîi.”

Art. 48 alin. (1) și (2) al Legii nr. 124 din 19 mai 2022 privind identificarea electronica și serviciile de încredere: 4 „(1) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, moment al expedierii documentului electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional care nu este controlat de către semnatar sau creatorul sigiliului electronic ori de către intermediarul în circulația electronică a documentelor care expediază documentul electronic în numele semnatarului sau al creatorului sigiliului electronic. (2) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, momentul recepționării documentului electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional indicat de destinatar. În cazul în care destinatarul documentului electronic nu a indicat sistemul informațional respectiv, documentul electronic se consideră recepționat din momentul intrării acestuia în sistemul informațional al destinatarului, iar în cazul în care destinatarul nu dispune de un asemenea sistem – din momentul extragerii de către destinatar a documentului electronic din sistemul informațional prin care a fost transmis.”

Așadar, învederând prevederile art. 110, art. 112 alin. (3) și art. 113 din Codul de procedură civilă și analizând materialele cauzei, instanța de recurs conchide că, recursul declarat de Maria Stoianova la 27 mai 2026 împotriva încheierii din 08 aprilie 2026 a Curţii de Apel Centru, este depus peste termenul legal prevăzut la art.425 din Codul de procedură civilă.

Aici, cu titlu subsidiar, instanța de recurs notează că normele procedurale referitoare la termenele pentru căile de atac sunt menite să asigure buna administrare a justiției și respectarea, în special, a principiului securității juridice. Persoanele vizate trebuie să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea Tricard, ibidem, parag. 29, Nicolae Popa vs România, 9 decembrie 2014, parag. 16, Tence vs Slovenia, 31 mai 2016, parag. 31).

Materialele cauzei atestă că Curtea de Apel Centru, în conformitate cu art.100 alin.(1) și art. 105 alin. (5) din Codul de procedură civilă, a expediat încheierea din 08 aprilie 2026, prin intermediul poștei electronice, în adresa reprezentantului apelantei Maria Stoianova, avocatului Cristin Chiriac, la 16 aprilie 2026, fapt confirmat prin extrasul din corespondența electronică anexat la dosar (f.d.124).

Iar această modalitate de notificare a actului judecătoresc emis, se încadrează în rigorile art. 100 alin.(1), art. 105 alin.(5) al Codului de procedură civilă în coroborare cu art. 48 alin. (1) și (2) al Legii nr. 124 din 19 mai 2022 privind identificarea electronică și serviciile de încredere și art.22 alin. (1), (3), (4) lit.c) și alin. (5) al Codului civil. 5

Or, instanța de judecată nu a fost informată, în conformitate cu dispozițiile art. 80 alin. (9) din Codul de procedură civilă, de către avocatul Cristin Chiriac sau de către Maria Stoianova despre încetarea contractului de asistență juridică dintre cei doi, astfel încât instanța să nu acționeze în baza prevederilor art.105 alin. (5) din Codul de procedură civilă, care prevede că dacă părţile şi alţi participanţi la proces sînt reprezentaţi de avocaţi, citaţiile şi înştiinţările se expediază la sediul avocaţilor, recepţionarea înlăturînd orice viciu de citare a participanţilor, dar să expedieze actele de procedură la adresa de corespondență a Maria Stoianova.

Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, termenul de atac al încheierii din 08 aprilie 2026 a Curții de Apel Centru a început să curgă din data de 17 aprilie 2026 și a expirat la 04 mai 2026.

Astfel, Maria Stoianova nu a îndeplinit condițiile impuse de legiuitor și nu a declarat recursul cu respectarea termenului prevăzut de art. 425 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs fiind depusă abia la 27 mai 2026, mult prea târziu.

Deși recursul a fost depus cu încălcarea termenului legal instituit de legiuitor, Maria Stoianova nu a solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului, în temeiul și condițiile prevăzute la art. 116 din Codul de procedură civilă.

Aici, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, pe parcursul examinării cauzei în primă instanță și instanța de apel, Maria Stoianova, a fost reprezentată de avocatul Cristin Chiriac, care este o persoană abilitată și calificată, jurist, dispune de licență de avocat şi se prezumă că cunoaște prevederile legale referitoare la modul și termenul de declarare a recursului împotriva încheierii judecătorești, iar conform art. 1 al Legii cu privire la avocatură nr. 1260 din 19 iulie 2002, trebuie să pledeze și să acționeze în numele clienților săi, să practice dreptul, să apară în fața unei instanțe judecătorești sau să consulte și să reprezinte în materie juridică clienții săi, acțiuni însă omise de către acesta. De altfel, în conformitate cu art. 75 alin. (4) din Codul de procedură civilă, culpa reprezentantului este echivalentă culpei părţii.

Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că, în condiţiile speţei nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 116 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă, or, termenul de declarare a recursului poate fi restabilit doar în cazul când persoanele îndreptăţite solicită acest lucru şi prezintă probe veridice ce confirmă imposibilitatea sa de a exercita acest act de procedură în interiorul termenului legal.

Instanţa de recurs reliefează că, participanții în proces, având cunoştinţă de dispoziţiile legale şi de actele de dispoziţie emise de instanţele judecătoreşti, urmează să se conformeze acestora şi să facă uz de drepturile lor procedurale cu diligență. 6

Totodată, instanța de recurs relevă prevederile art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă, conform cărora participanţii la proces sunt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiilor procedurale, se aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă.

Buna-credință prezumă inclusiv că, partea este obligată, la intervale rezonabile de timp, să manifeste diligență și să se intereseze de soarta dosarelor, cu participarea lor, despre care cunosc cu certitudine că se află pe rolul instanței și să respecte termenele prevăzute de lege.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că recurenta nu a dat dovadă de diligență în realizarea drepturilor sale.

Iar, admiterea spre examinare a unui recurs după expirarea termenului stabilit de lege, ar avea un efect incompatibil cu principiul securităţii raporturilor juridice, garantat de articolul 6 CEDO, ceea ce este inadmisibil.

În acest sens, instanța de recurs reține și practica CtEDO, potrivit căreia reglementarea referitoare la formalitățile și termenele ce trebuie respectate pentru exercitarea unei căi de atac urmărește să asigure o bună administrare a justiției și, în special, a principiului securității juridice. Persoanele vizate trebuie să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea Tricard, ibidem, parag. 29, Nicolae Popa vs România, 09 decembrie 2014, parag. 16, Tence vs Slovenia, 31 mai 2016, parag. 31).

Din considerentele menționate și având în vedere că Maria Stoianova a declarat recursul peste termenul legal instituit de legiuitor, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide restituirea recursului declarat, circumstanță ce împiedică examinarea acestuia în fond, or, în caz contrar s-ar aduce atingere dreptului părții adverse la un proces echitabil consacrat de art. 6 CtEDO. 46. Ţinând cont de cele expuse şi în temeiul art. 269-270, art. 4261 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Restituie recursul declarat de către Maria Stoianova împotriva încheierii din 08 aprilie 2026 a Curţii de Apel Centru. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Preşedinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Elena Croitor Ion Munteanu 7