2ra-291/25 — încasarea prejudiciului moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea prejudiciului moral
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-291/25 — încasarea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului
în cauza civilă
Ion Postolachi împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,
și Lilianei Postolachi
(încasarea prejudiciului moral)
împotriva deciziei din 25 februarie 2025 a Curții de Apel Nord,
(Dosarul nr. 2ra-291/25
NR. PIGD 2-24005314-01-2ra-20052025)
Recursul este vădit neîntemeiat. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de
apel nu constituie temei de casare a acesteia.
Judecătoria Bălți, sediul Central (jud. S. Dubceac)
Curtea de Apel Nord (jud. S. Grosu, A. Țihonschi, R. Holban)
1 octombrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de Ion
Postolachi, reprezentat de avocatul Ina Cepoi,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 11 ianuarie 2024 Ion Postolachi a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Ministerului Justiției și Lilianei Postolachi cu privire
încasarea prejudiciului moral.
În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la 8 septembrie 2023
ora 16:00 de către Liliana Postolachi a fost depusă cerere în adresa
Judecătoriei Bălți privind aplicarea măsurilor de protecție în cazul violenței
în familie de către fostul soț Ion Postolachi. În aceeași zi prin încheierea
Judecătoriei Bălți sediul Central, cererea Lilianei Postolachi privind
aplicarea măsurilor de protecție pentru victima violenței în familie împotriva
acțiunilor agresorului Postolachi Ion a fost admisă parțial. S-a eliberat
ordonanță de protecție în favoarea victimei Liliana Postolachi, pe un termen
de 30 zile, începând cu ziua aducerii la cunoștință a ordonanței de protecție
agresorului Ion Postolachi, iar măsurile de protecție indicate s-au aplicat în
mod obligatoriu cu monitorizare electronică, fapt despre care s-a informat
organul de probațiune.
A menționat că la 13 septembrie 2023 a contestat cu recurs încheierea
din 8 septembrie 2023 a Judecătoriei Bălți, iar prin decizia din 17 noiembrie
2023 a Curții de Apel Bălți, recursul său a fost admis; încheierea instanței de
fond s-a casat integral, cu rezolvarea problemei în fond: cererea de emitere
a ordonanței de protecție formulată de Liliana Postolachi s-a respins ca
neîntemeiată.
Reclamantul a precizat că temei de casare a încheierii instanței de fond
a servit aplicarea eronată a normele de drept material și procedural. Instanța
de fond la emiterea încheierii de aplicare a măsurilor de protecție pentru
1
victima violenței în familie urma să țină cont de probele ce indică expres la
faptele invocate în cererea privind aplicarea măsurilor de protecție de către
victima Postolachi Liliana, or colegiul civil atestă că la materialele cauzei
astfel de probe nu au fost prezentate și judecătorul s-a condus doar de
declarațiile făcute personal de pretinsa victimă în ședința de judecată precum
că la 7 septembrie 2023, în jurul orelor 20:30 min., mergând pe stradă, a
văzut cum o mașină se îndrepta spre aceasta, intenționând să o sperie, astfel
presupunând că la volanul acesteia se afla fostul soț Ion Postolachi, adică nu
este o probă veridică și o presupusă afirmare din partea Lilianei Postolachi.
Reclamantul a specificat că urmare a acțiunilor ilegale a instanței de
judecată, a suportat și continuă să suporte suferințe și răniri psihice,
sentiment de anxietate, stres și neliniște, sentiment de neputință, de frustrare,
nedreptate și umilință, stare de frică și incertitudine de lungă durată,
perturbare a vieții, diminuare a reputației, pierderea de oportunitate,
amărăciuni și chiar disperare, care i-au afectat grav sănătatea, iar
consecințele acestor trăiri se manifestă până în prezent. Modalitățile de
exprimare a prejudiciului moral cauzat reclamantului, constituie efectele
concrete menționate deja, produse de instanța de judecată, în legătură cu
obligarea ilegală a monitorizării electronice. Cel mai mult a avut de suferit
relația cu feciorul, deoarece nu i se permitea nici un fel de comunicare (nici
prin intermediul relațiilor sociale, nici prin convorbiri la telefon, cu atât mai
mult să se întâlnească). Feciorul la fel nu înțelegea ce se petrece, deoarece
au avut o legătură foarte prietenoasă și frumoasă cu tata, vorbeau seară de
seară la telefon, se întâlneau, dar o hotărâre emisă ilegal fără a verifica toate
probele, a dus la acea traumă care a fost cauzată din cauza purtării brățării
electronice. Drept confirmare este și concluzia psihologului nr.78 din 20
decembrie 2023 cu referire la cazul lui Ion Postolachi, prin care se descrie
foarte clar ce efect a avut asupra lui aplicarea brățării electronice și
monitorizarea. A fost identificată starea psiho-emoțională și morală, care sa
manifestat prin: inferioritate, rușine, izolare emoțională, disconfort spiritual
și moral. Drept consecințe a monitorizării electronice: s-a înrăutățit sănătatea
somatică, a avut stare de stres, dereglări de tensiune și insomnii; s-a agravat
starea psihologică și emoțională, care s-a manifestat prin: autoizolare, rușine,
dereglarea stării emoționale, sensibilizare emoțională; a fost destabilizată
starea morală, deoarece i s-a interzis comunicarea și întrevederea cu fiul.
2
Reclamantul a explicat că deține statutul de pensionar al Ministerului
Justiției. Este angajat în câmpul muncii la SRL „Bercut-Grup”. Se
caracterizează ca o persoană responsabilă, cu atitudine conștiincioasă față de
îndeplinirea obligațiunilor funcționale, cunoaște bine legislația în vigoare.
La locul de baștină la fel este caracterizat ca o persoană liniștită, corectă în
acțiuni, duce un mod de viață adecvat și are un comportament pozitiv în
societate. În cererea Lilianei Postolachi prin care se solicită aplicarea
măsurilor de protecție în cazurile de violență în familie, considerându-se
victimă, nu corespunde realității or, careva probe care să confirme faptul
maltratării sau comiterii altor acțiuni de violență fizică, psihică sau
economică în privința Lilianei Postolachi, din partea lui Ion Postolachi nu au
fost prezentate.
Reclamantul a susținut că, potrivit prevederilor art.3 alin.(1) lit. a),
alin. (2) din Legea nr. l545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul
reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire
penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, este reparabil
prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma
reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest,
de declarație de a nu părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale la răspundere
penală. În cazul său reclamantul indică că a fost dispusă monitorizarea
electronică ilegal. Prejudiciul cauzat se repară integral, indiferent de culpa
persoanelor cu funcție de răspundere din organele de urmărire penală, din
procuratură și din instanțele judecătorești. În circumstanțele evidențiate,
consideră reclamantul că este justificat în repararea despăgubirii pentru
prejudiciul moral cauzat, ca rezultat al acțiunilor instanței de judecată.
Astfel, prejudiciul moral reclamantul apreciază ca fiind echivalent cu suma
bănească de 500 000 lei din partea Ministerului Justiției RM ce va fi o
compensare rezonabilă și echitabilă a prejudiciului moral cauzat în legătură
cu tragerea la răspundere civilă. Din partea Lilianei Postolachi solicită
prejudiciu moral ca fiind echivalent cu suma bănească de 100 000 lei, ca
rezultat adresării și invocării a probelor false urmare a emiterii hotărârii
ilegale de către instanța de fond, ce va fi o compensare rezonabilă și
echitabilă a prejudiciului moral cauzat în legătură cu tragerea la răspundere
civilă.
3
În drept, și-a întemeiat acțiunea în baza dispozițiilor art. 20 alin. (1),
53 alin. (1) din Constituție ; 278/5; 278/6 alin.(3) din Codul de procedură
civilă; art.11 alin. (1) din Legea nr. 1545 din 26 februarie 1998.
Reclamantul Ion Postolachi a solicitat încasarea: - de la Ministerul
Justiției a prejudiciului moral în mărime de 500 000 lei și suma de 10 000
lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică; - de la Liliana Postolachi a
prejudiciului moral în mărime de 100 000 de lei
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 4 iunie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central a
fost respinsă acțiunea depusă de Ion Postolachi.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 6 iunie 2024, Ion Postolachi, reprezentat de avocatul Ina Cepoi a
declarat apel nemotivat, iar la 13 august 2024 a prezentat motivarea apelului
împotriva hotărârii primei instanțe din 4 iunie 2024, solicitând admiterea
apelului și casarea hotărârii instanței de fond.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 25 februarie 2025 a Curții de Apel Nord a fost respinsă
cererea de apel declarată de Ion Postolachi, reprezentat de avocatul Ina Cepoi
și s-a menținut hotărârea din 4 iunie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central.
Întru consolidarea soluției sale, instanța de apel a notat că, apelantul
pretinde că a fost prejudiciat moral, dat fiind că prin încheierea Judecătoriei
Bălți, sediul central din 8 septembrie 2023 ilegal i s-a eliberat ordonanță de
protecție în favoarea victimei Liliana Postolachi, cu monitorizarea
electronică, încheiere ce a fost casată prin decizia Curții de Apel Bălți din 17
noiembrie 2023, din lipsă de probe.
Instanța de apel a reținut că argumentele și solicitările apelantului Ion
Postolachi nu cad nici sub incidența Legii nr.1545-XII din 25 februarie 1998
privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale
organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești,
or, la caz în raport cu apelantul Ion Postolachi nu au fost identificate careva
acțiuni prevăzute expres de lege care ar servi temei de reparare a
4
prejudiciului, din care motiv circumstanțele faptice nu pot constitui temei de
admitere a acțiunii și de despăgubire a apelantului.
Instanța inferioară a conchis că pretențiile reclamantului cu privire la
recuperarea prejudiciului moral din contul bugetului de stat al RM prin
intermediul Ministerului Justiției nu întrunesc condițiile legale de apariție a
dreptului la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor
de urmărire penale, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, or la caz
nu s-a constat prezența unui proces penal sau contravențional în rezultatul
căruia reclamantului/apelantului i-au fost aplicate ilegal măsurile preventive
sub formă de arest, de declarație de a nu părăsi localitatea sau țara, sau
tragerea ilegală a reclamantului la răspundere penale. Nu este clar prin ce se
manifestă prejudiciul moral cauzat apelantului Ion Postolachi și prin ce
acțiuni/inacțiuni ale instanței de judecată. Prin urmare, instanța a reținut
drept neîntemeiată pretenția de reparare a prejudiciului moral în mărime de
500 000 lei, care nu cade nici sub incidența prevederilor Legii nr.1545-XIII
din 25 februarie 1998, ținând cont de faptul că angajarea răspunderii statului
pentru recuperarea prejudiciului cauzat prin aceste acțiuni survine doar în
cazurile strict prevăzute de lege, iar argumentele expuse în acțiunea civilă și
în cererea de apel nu se încadrează prevederilor art. 3 și 6 din aceeași lege.
La fel, instanța de apel nu a reținut pretenția formulată de
reclamant/apelant privind încasarea de la Liliana Postolachi a sumei de 100
000 lei cu titlu de recuperare a prejudiciului moral, or obligația de a dovedi
faptul cauzării prejudiciului moral (suferințelor psihice sau fizice suportate)
o exercită partea vătămată, iar în cazul dat, parte vătămată este reclamantul
Ion Postolachi, de aceea în cererea despre compensarea prejudiciului moral
acesta trebuie să indice în ce circumstanțe relevante și în baza căror
acțiuni/inacțiuni i-au fost cauzate suferințe morale (psihice) sau fizice, prin
ce se manifestă acestea.
Instanța ierarhic inferioară a menționat că instanța de fond corect a
respins ca neîntemeiate alegațiile reprezentantului reclamantului, avocatul
Ina Cepoi precum că, Liliana Postolachi urmează să compenseze pârâtului
prejudiciul moral având în vedere că ultima intenționat a depus cerere de
aplicarea măsurilor de protecție a victimei violenței în familie vineri la finele
orelor 16:00, știind că astfel de cerere se examinează în timp de 24 de ore și
Ion Postolachi o să fie lipsit de posibilitatea de a se apăra în cadrul examinării
5
prezentei cereri, or, potrivit prevederilor alin. (1) art. 5 din Codul de
procedură civilă, orice persoană interesată este în drept să se adreseze în
instanță judecătorească, în modul stabilit de lege, pentru a-și apăra drepturile
încălcate sau contestate, libertățile și interesele legitime.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 16 mai 2025, prin intermediul oficiului poștal, Ion Postolachi,
reprezentat de avocatul Ina Cepoi a depus recurs, completat ulterior prin
recursul suplimentar din 18 august 2025, împotriva deciziei din 25 februarie
2025 a Curții de Apel Nord, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei
instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri
de respingere integrală a acțiunii.
În esență, în argumentarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt
și de drept expuse în cererea de apel, recurentul a invocat prevederile art. 432
alin. (1) lit. b), e) din Codul de procedură civilă, prin admiterea recursului,
se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție;
hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
A opinat că instanțele inferioare nu au respectat cerințele de motivare
suficientă a deciziilor, în contextul unei proceduri desfășurate fără
participarea uneia dintre părți. Or, instanțele de judecată au trecut în mod
superficial asupra circumstanțelor cauzei, fără a intra în esență și a da
apreciere cuvenită pretențiilor formulate în prezentul litigiu în raport cu
materialul probator și normele de drept ce reglementează această speță.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 434 alin.(1) – (2) din Codul de procedură civilă:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu
poate fi restabilit.”
Art. 433 alin.(1) lit. a) și f) din Codul de procedură civilă:
,,Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit
neîntemeiat.
Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„Recursul este admis dacă:
6
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un
apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
,,Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în
limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor
prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale
căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”
Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar
faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a
Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Sub aspectul termenului de declarare a recursului, Completul de
judecată menționează că, Curtea de Apel Nord a pronunțat dispozitivul
deciziei în ședință publică la 25 februarie 2025. Totodată, conform extrasului
de pe poșta electronică, decizia integrală a fost notificată
recurentului/reprezentantului acestuia la 20 martie 2025 (f.d.153 verso).
Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că
recursul declarat la 16 mai 2025, se consideră depus în termenul stabilit de
art. 434 din Codul de procedură civilă.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că
prevederile Codului de procedură civilă consacră nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, ci și un standard de seriozitate privind invocarea
7
unor încălcări esențiale de drept material și procedural, capabile să conducă
la răsturnarea deciziilor instanțelor de apel.
Conform prevederilor legale și practicii judiciare constante, recursul
trebuie să conțină o motivare clară, convingătoare și întemeiată în drept, care
să evidențieze existența unor erori de drept calificate sau a unor vicii
esențiale de procedură. Recursul nu are rolul de a supune cauza unei
rejudecări în fond, ci de a examina legalitatea hotărârii instanței de apel în
limitele erorilor invocate. Prin urmare, simplele exprimări ale nemulțumirii
față de soluția instanței inferioare, nesusținute de argumente juridice clare
privind încălcarea normelor de drept sau caracterul arbitrar al hotărârii
atacate, nu întrunesc condițiile de admisibilitate.
În prezenta cauză, recursul formulat de recurent/reprezentant se
limitează la exprimarea nemulțumirii față de soluția pronunțată de instanțele
inferioare, precum și la aprecieri generale privind evaluarea probelor și
aplicarea normelor legale. Nu sunt invocate încălcări obiective ale normelor
de drept sau vicii procedurale care să justifice răsturnarea soluției instanței
de fond. O asemenea abordare nu îndeplinește condițiile de admisibilitate a
recursului, iar examinarea sa ar echivala cu un control efectuat din oficiu,
ceea ce depășește competența Curții Supreme de Justiție.
Or, dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie
temei de casare a deciziei contestate, deoarece, recursul exercitat conform
Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept
material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și
temeinicia în fapt.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit
regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul
dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii
sunt în afara controlului instanței de recurs.
Argumentelor invocate de către recurent/reprezentantul acesteia li s-a
dat un răspuns detaliat și clar în actele judecătorești contestate, motiv pentru
care acestea se rezumă la un simplu dezacord cu soluția adoptată.
8
În consecință, instanța de recurs constată că recursul nu trece testul de
admisibilitate, nefiind prezentate critici pertinente care să motiveze o analiză
în fond, în condițiile art. 432 din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art.
440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul declarat de Ion Postolachi, reprezentat de
avocatul Ina Cepoi, împotriva deciziei din 25 februarie 2025 a Curții de Apel
Nord.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
9