Maltoni împotriva Italiei

D.L.F. și D.E. au fost proprietarii unui apartament din Florența, pe care i-au lăsat F.M. într-o scrisoare înregistrată din 30 decembrie 1982, ei au informat chiriașul că au intenționat să încheie închiriere la expirarea termenului la 31 decembrie 1983 și i-au cerut să abandoneze sediul până la data respectivă. 10. Într-o scrisoare a servit la chiriaș la 8 martie 1986 D.L.F și D.E. I-a reiterat intenția lor de a încheia închiriere și a convocat chiriașul să apară în fața Magistratului Florenței. 11. Prin decizia din 6 mai 1986, care a fost făcută executivă la 16 mai 1986, Magistratul Florenței a susținut validitatea anunțului de a renunța și a ordonat ca imobilele să fie vacante până la 30 iunie 1988. 12. La 28 aprilie 1988, reclamantul a devenit proprietarul apartamentului.

13. La 21 decembrie 1990, reclamantul a notificat chiriașul care l-a obligat să părăsească sediul. 14. La 10 ianuarie 1991, ea a informat chiriașul că ordinul de posesie va fi executat de un judecător la 18 martie 1991. 15. Între 18 martie 1991 și 6 decembrie 1991, judecătorul a făcut trei încercări de recuperare a posesiunii. După a treia încercare, reclamantul a decis să înceteze procedura de executare din cauza lipsei de asistență de poliție. 16. La 8 februarie 1995, reclamantul a făcut o declarație legală că ea a solicitat urgent ca locație pentru propria sa utilizare. 17. La 20 februarie 1995, reclamantul a notificat din nou locatarului ce l-a solicitat să abandoneze sediul. 18. La 14 martie 1995, ea a informat locatarul că ordinul de posesie va fi executat de un judecător la 15 mai 1995 19. Între 15 mai 1995 și 14 aprilie 1997, judecătorul a făcut cinci încercări de recuperare a posesiunii.

Fiecare încercare nu s-a dovedit a fi reușită, deoarece, în conformitate cu dispozițiile legale care prevăd scufundarea de expulzii, reclamantul nu a avut dreptul la asistență de poliție pentru executarea ordinului de posesie. 20. În urma unei soluții prietenoase, în ianuarie 1998 chiriașul a evacuat sediul. 21. Legea internă relevantă este descrisă în hotărârea Curții în cazul Immobiliare Saffi v. Italia [GC], nr. 22774/93, §§ 18-35, CEDO 1999-V.

8. D.L.F. and D.E. were the owners of a flat in Florence, which they had let to F.M. 9. In a registered letter of 30 December 1982, they informed the tenant that they intended to terminate the lease on expiry of the term on 31 December 1983 and asked him to vacate the premises by that date. 10. In a writ served on the tenant on 8 March 1986 D.L.F and D.E. reiterated their intention to terminate the lease and summoned the tenant to appear before the Florence Magistrate. 11. By a decision of 6 May 1986, which was made enforceable on 16 May 1986, the Florence Magistrate upheld the validity of the notice to quit and ordered that the premises be vacated by 30 June 1988. 12. On 28 April 1988, the applicant became the owner of the apartment.

13. On 21 December 1990, the applicant served notice on the tenant requiring him to vacate the premises. 14. On 10 January 1991, she served notice on the tenant informing him that the order for possession would be enforced by a bailiff on 18 March 1991. 15. Between 18 March 1991 and 6 December 1991, the bailiff made three attempts to recover possession. After the third attempt, the applicant decided to discontinue the enforcement proceedings because of the lack of police assistance. 16. On 8 February 1995, the applicant made a statutory declaration that she urgently required the premises as accommodation for her own use. 17. On 20 February 1995, the applicant served notice again on the tenant requiring him to vacate the premises.

18. On 14 March 1995, she served notice on the tenant informing him that the order for possession would be enforced by a bailiff on 15 May 1995. 19. Between 15 May 1995 and 14 April 1997, the bailiff made five attempts to recover possession. Each attempt proved unsuccessful, as, under the statutory provisions providing for the staggering of evictions, the applicant was not entitled to police assistance in enforcing the order for possession. 20. Following a friendly settlement, in January 1998 the tenant vacated the premises. 21. The relevant domestic law is described in the Court’s judgment in the case of Immobiliare Saffi v. Italy [GC], no. 22774/93, §§ 18-35, ECHR 1999-V.