CASE OF M.P. v. ITALY

Reclamantul s-a născut în 1925 și locuiește în Florența. Reclamantul este proprietarul unui apartament din Florența, pe care l-a lăsat S.G. 10. Într-o scrisoare înregistrată din 26 martie 1983, reclamantul a informat chiriașul că intenționează să încheie contractul de închiriere la expirarea termenului la 31 decembrie 1983 și i-a cerut să abandoneze sediul până la data respectivă. 11. Într-o scrisoare servită la chiriaș la 12 iunie 1985, reclamantul a reiterat intenția ei de a încheia închiriere și a convocat chiriașul să apară înaintea Magistratului Florenței. 12. La 27 decembrie 1985, Magistratul Florenței a susținut validitatea anunțului de renunțare și a ordonat ca sediile să fie vacante până la 28 decembrie 1986. Această decizie a fost făcută executivă la 7 aprilie 1987. 13. La 16 aprilie 1987, reclamantul a notificat chiriașul care l-a obligat să părăsească sediul.

14. La 20 mai 1987, ea a informat chiriașul că ordinul de posesie va fi executat de un judecător la 29 iunie 1987. 15. Între 29 iunie 1987 și 17 septembrie 1992, judecătorul a făcut 14 încercări de recuperare a posesiunii. 16. La 28 septembrie 1992, reclamantul a făcut o declarație legală de care a solicitat în mod urgent sediul pentru a le vinde la un preț normal de piață. 18. Între 20 ianuarie 1993 și 16 septembrie 1998, judecătorul a făcut treisprezece încercări de recuperare a posesiunii. 19. Fiecare încercare s-a dovedit eșuată, deoarece reclamantul nu a fost niciodată acordat asistența poliției în aplicarea ordinului de posesie.

20. După intrarea în vigoare a Legii nr. 431/98, procedura de executare a fost suspendată până la 28 iunie 1999. 21. La 29 martie 2002, Magistratul Florenței a ordonat ca sediile să fie anulate până la 4 decembrie 2003. 22. Legea internă relevantă este descrisă în hotărârea Curții în cazul Immobiliare Saffi v. Italia [GC], nr. 22774/93, §§ 18-35, CEDO 1999-V.

8. The applicant was born in 1925 and lives in Florence. 9. The applicant is the owner of an apartment in Florence, which she had let to S.G. 10. In a registered letter of 26 March 1983, the applicant informed the tenant that she intended to terminate the lease on expiry of the term on 31 December 1983 and asked him to vacate the premises by that date. 11. In a writ served on the tenant on 12 June 1985 the applicant reiterated her intention to terminate the lease and summoned the tenant to appear before the Florence Magistrate. 12. On 27 December 1985, the Florence Magistrate upheld the validity of the notice to quit and ordered that the premises be vacated by 28 December 1986. That decision was made enforceable on 7 April 1987. 13. On 16 April 1987, the applicant served notice on the tenant requiring him to vacate the premises.

14. On 20 May 1987, she served notice on the tenant informing him that the order for possession would be enforced by a bailiff on 29 June 1987. 15. Between 29 June 1987 and 17 September 1992, the bailiff made fourteen attempts to recover possession. 16. Each attempt proved unsuccessful, as, under the statutory provisions providing for the suspension or the staggering of evictions, the applicant was not entitled to police assistance in enforcing the order for possession. 17. On 28 September 1992, the applicant made a statutory declaration that she urgently required the premises in order to sell them at a normal market price. 18. Between 20 January 1993 and 16 September 1998, the bailiff made thirteen attempts to recover possession.

19. Each attempt proved unsuccessful, as the applicant was never granted the assistance of the police in enforcing the order for possession. 20. Following the entry into force of Law No. 431/98, the enforcement proceedings were suspended until 28 June 1999. 21. On 29 March 2002, the Florence Magistrate ordered that the premises be vacated by 4 December 2003. 22. The relevant domestic law is described in the Court's judgment in the case of Immobiliare Saffi v. Italy [GC], no. 22774/93, §§ 18-35, ECHR 1999-V.