PEJIC v. CROATIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
PEJIC v. CROATIA (CtEDO, 2002)
Reclamantul, dl Ivica Pejić, este un cetățean croat, născut în 1967 și locuiește în Kundl, Austria. Guvernul contestat este reprezentat de agentul lor, dna Lidija Lukina-Karajković. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 10 martie 1995, reclamantul a condus un vehicul din Slovenia în Croația, fără să treacă printr-un punct de control vamal la graniță. În aceeași zi, Departamentul de Poliție Varaždin (Policijska uprava varaždinska) a confiscat vehiculul reclamantului. Ulterior, reclamantul a fost acuzat de o încercare de contrabandă a vehiculului în Croația împotriva articolului 355 alineatul (1) din Legea vamală (Carinski Zakon). La 29 martie 1995, Comisia Koprivnica Vamal Offences (Komisija za carinske prekršaje Carinarnice Koprivnica) a declarat reclamantul vinovat de o infracțiune vamală și l-a amendat 8.000 kunas croate (HRK). Amenzile trebuiau înlocuite cu un termen de închisoare dacă reclamantul nu l-a plătit. În plus, vehiculul reclamantului a fost confiscat. Reclamantul a apelat împotriva deciziei declarând că nu a avut nici o intenție de a contrabanda vehiculul în Croația, dar că a fost pierdut și, prin urmare, a pierdut punctul de control de frontieră. La 13 noiembrie 1995, Comisia privind infracțiunile vamale ale administrației vamale (Komisija za carinske prekršaje u drogom stupnju carinske uprave Republike Hrvatske) a susținut decizia de primă instanță. La 22 decembrie 1995, reclamantul, reprezentat de un avocat, a instituit o procedură în Curtea Administrativă (Upravni sud Republike Hrvatske) susținând că organismele administrative mai mici au evaluat în mod încorect faptele. Faptele legate de procedurile ulterioare sunt în litigiu. Potrivit Guvernului, la 28 august 1997, cererea reclamantului a fost respinsă de Curtea Administrativă. Hotărârea a fost transmisă la avocatul reclamantului la 26 februarie 1998. Guvernul a prezentat o copie a hotărârii Curții administrative din 28 august 1997 și o copie a unui pachet de primire a unui plic adresat avocatului reclamantului, indicând că conține o copie a acestei hotărâri. Hotărârea de primire a fost semnată cu o denumire ilegibilă la 26 februarie 1998. Acesta a fost, de asemenea, ștampilat de Curtea Administrativă la 2 martie 1998, indicând astfel că pachetul de primire semnat a fost returnat la instanță la acea dată. Potrivit reclamantului, la 25 februarie, 28 aprilie, 15 iunie, 28 octombrie și 19 noiembrie 1998, el solicită Curții Administrative să accelereze procedura. El susține că nici o hotărâre asupra cererii sale în fața Curții administrative nu a fost vreodată servită nici pe el, nici pe consilierul său. În ceea ce privește pachetul de primire prezentat de Guvern, reclamantul susține că a fost semnat de o persoană necunoscută.