CASE OF SOTIRIS AND NIKOS KOUTRAS ATTEE against GREECE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the judgment.
CASE OF SOTIRIS AND NIKOS KOUTRAS ATTEE against GREECE (CtEDO, 2003)
Rezoluția ResDH(2003)16 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 16 noiembrie 2000 (finală la 16 februarie 2001) în cazul societății de răspundere limitată „Sotiris și Nikos Kotras ATTEE” împotriva Greciei (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 24 februarie 2003 la cea de-a 827-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cadrul societății de răspundere limitată „Sotiris și Nikos Koutras ATTEE”, pronunțată la 16 noiembrie 2000, și transmisă Comitetului de Miniștri după ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 39442/98) împotriva Greciei, depusă la 11 iulie 1997 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către societatea de răspundere limitată „Sotiris și Nikos Kotras ATTEE”, o societate greacă, și că Curtea, înființată din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerile referitoare la o restricție disproporționată față de dreptul de acces al societății reclamante la o instanță din cauza faptului că Consiliul de stat a declarat în mod fals apelul său de anulare și din cauza absenței unor măsuri eficace de stabilire a drepturilor sale; întrucât, în hotărârea sa din 16 noiembrie 2000, Curtea a declarat în unanimitate: - a considerat că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție; - a considerat că nu este necesar să se examineze plângerea în temeiul art. 13 din Convenție; - a susținut că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 3 000 000 de dracme grecești în ceea ce privește prejudiciile morale și 250 000 dracme grecești în ceea ce privește costurile și cheltuielile, împreună cu orice impozit pe valoarea adăugată care poate fi taxabilă, - a susținut că dobânzile simple la o rată anuală de 6% vor fi plătite pe sumele respective de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; - au respins restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; având în vedere obligația Greciei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost publicată pe site-ul oficial al Consiliului juridic de stat și trimisă autorităților în mod direct în cauză; Având în vedere că, la 3 aprilie 2001, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 16 noiembrie 2000, Declarații, după ce au luat act de informațiile furnizate de Guvernul Greciei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz.