CASE OF ZAJMI v. ALBANIA

A treia secțiune CAUZĂ DE ZAJMI c. ALBANIA (Documentul nr. 83907/17) HOTĂRÂREA Strasburg 20 iunie 2023 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Zajmi c. Albania, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința ca compusă în: Georgios A. Serghides , Președintele Darian Pavli, Odddný Mjöll Arnardóttir , judecători și Olga Chernchova, Grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere: cererea (nu. 83907/17) împotriva Republicii Albaniei depusă în fața Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 12 decembrie 2017 de către un național albanez, dna Çetina Zajmi, născut în 1957 și care locuiește în Tirana („ reclamantul”), reprezentat de dl O. Samarxhi, avocat practicant în Tirana; hotărârea de a anunța cererea guvernului albanez („ Guvernul”), reprezentată de foștii lor agenți, dna A. Hiçka și dl A. Metani și, ulterior, de dl O. Moçka al Oficiului Avocatului de Stat; observațiile guvernului; având deliberat în particular la 30 mai 2023, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: Cauza se referă la procedura penală împotriva reclamantului în care a fost considerată vinovată de fraudă agravată și condamnată la 14 ani de închisoare de către Curtea de districtul Tirana la 13 martie 2013. Avocatul a fost respins de către Curtea de Apel Tirana la 8 noiembrie 2013. La 8 noiembrie 2016, Legea nr. 99/2016 din 6 noiembrie 2016 a fost publicată în Jurnalul Oficial. Acesta a redus termenul pentru depunerea unei plângeri constituționale de la doi ani la patru luni „care să obțină cunoștința interferenței [cu un drept constituțional sau cu libertate]” (konstatimi i cënimit ). De asemenea, aceasta prevede că noul termen ar trebui să intre în vigoare la 1 martie 2017. La 27 februarie 2017, reclamantul a trimis o plângere constituțională printr-un birou poștal. Pe plicul ea a pus adresa ca: “Gj – K.SH, Tirané”. Într-o dată neespecificată, reclamantul a verificat cu oficiul poștal dacă e-mailul ei a fost livrat Curții Constituționale și a aflat că nu a fost dat din cauza faptului că destinatarul e-mailului ei nu a putut fi identificat deoarece numele și adresa ei erau incomplete. Reclamantul și-a reenunțat plângerea constituțională la adresa corectă a Curții Constituționale la 22 mai 2017. A fost declarată inadmisibilă ca fiind depusă din termenul de patru luni la 16 iunie 2017. La 16 iunie 2017, Curtea Constituțională a adoptat alte două hotărâri separate în cazul lui Pajova (decizie nr. 157) și Ibrahimi (decizie nr.152) în care a aplicat termenul de patru luni nou introdus în ceea ce privește hotărârile Curții Supreme adoptate la 7 mai 2015 și, respectiv, 25 iunie 2015 și care a numărat de la data adoptării acestora. Principiile generale privind accesul la Curtea Constituțională Albaneză în ceea ce privește termenul de patru luni nou introdus pentru depunerea unei plângeri constituționale în Albania au fost rezumate în Çela c. Albania (nr. 73274/17, §§§ 20, 27-29 și 32, 29 noiembrie 2022). Curtea remarcă că decizia finală a Curții Supreme a fost adoptată la 25 mai 2015 și că, în acel moment, termenul pentru depunerea unei plângeri constituționale a fost de doi ani, numărând de la adoptarea deciziei Curții Supreme. Noua lege, care a scurtat termenul la patru luni a fost publicată la 8 noiembrie 2016 și cu condiția ca noul termen să fie aplicabil la 1 martie 2017. Reclamantul și-a depus plângerea constituțională la 22 mai 2017, în termenul de două ani. Cu toate acestea, a fost declarat inadmisibil de către Curtea Constituțională ca fiind depus din termenul de patru luni, numărând de la data adoptării hotărârii Curții Supreme. Curtea constată că, inițial, atunci când a fost adoptată legea de introducere a noului termen de patru luni, nu era clar dacă ar fi aplicat, de asemenea, hotărârile atacate adoptate înainte de 1 martie 2017 (a se vedea Çela) , citat mai sus, §§ 36-39). Curtea Constituțională și-a exprimat poziția în mod clar până la 16 iunie 2017, atunci când hotărârile sale în cazul reclamantului și cazurile de Pajova și Ibrahimi au fost adoptate (a se vedea, de asemenea, a se vedea Çela , citată mai sus § . 6), deținând în realitate că termenul de doi ani a încetat să se aplice după 1 martie 2017 și că orice plângeri constituționale depuse după această dată ar fi supuse noului termen de patru luni în toate cazurile, fără excepție. Aceasta înseamnă că, în practică, în ceea ce privește toate cazurile în care a fost adoptată o hotărâre a Curții Supreme (sau o altă decizie finală contestată) înainte de 1 noiembrie 2016, plângerile constituționale au trebuit depuse până la 1 martie 2017, în lipsa căreia ar fi fost declarate inadmisibile. cazul în care o astfel de interpretare a noului termen nu a fost suficient de previzibilă pentru potențialii reclamanți constituționali la 1 martie 2017. Noua lege, care prevede un termen mai scurt, nu a putut fi aplicată plângerii constituționale ale reclamantului, deoarece a fost depusă la 22 mai 2017, atunci când poziția Curții Constituționale că noul termen ar fi aplicat și în ceea ce privește deciziile atacate adoptate înainte de 1 martie 2017 nu a devenit încă practică clar stabilită (a se vedea Çela) § 37. Rezultă că un termen de doi ani pentru depunerea unei plângeri constituționale a fost aplicabil în cazul în cauză, întrucât menținerea altfel ar fi contrar principiului certitudinei juridice (a se vedea Çela , citată mai sus § 38). Curtea constată că plângerea reclamantului la adresa adecvată a Curții Constituționale a fost depusă în termenul de doi ani. 11. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că hotărârea impușită a Curții Constituționale, respingând plângerea constituțională a reclamantului ca fiind depusă din timp, a constituit o negare nejustificată a dreptului de acces al reclamantului la Curtea Constituțională. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 1 din Convenție. În consecință, Curtea consideră că nu există nici un apel pentru atribuirea acestui cont. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declara cererea admisibilă; susține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 20 iunie 2023, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2 și 3 din Regulamentul Curții. Olga Chernishova Georgios A. Serghides Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

CASE OF ZAJMI v. ALBANIA

(Application no. 83907/17)

JUDGMENT

STRASBOURG

20 June 2023

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Zajmi v. Albania,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Georgios A. Serghides

, President

,

Darian Pavli,

Oddný Mjöll Arnardóttir

, judges

,

and Olga Chernishova,

Deputy Section Registrar,

Having regard to:

the application (no.

83907/17) against the Republic of Albania lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 12 December 2017 by an Albanian national, Ms Çetina Zajmi, born in 1957 and living in Tirana (“the applicant”) who was represented by Mr O. Samarxhi, a lawyer practising in Tirana;

the decision to give notice of the application to the Albanian Government (“the Government”), represented by their former Agents, Ms A. Hiçka and Mr A. Metani and, subsequently, by Mr O. Moçka of the State Advocate’s Office;

the Government’s observations;

Having deliberated in private on 30 May 2023,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1.

The case concerns the criminal proceedings against the applicant in which she was found guilty of aggravated fraud and sentenced to fourteen years’ imprisonment by the Tirana District Court on 13 March 2013. The applicant’s appeal was dismissed by the Tirana Appeal Court on 8 November 2013. The applicant then brought a further appeal with the Supreme Court which dismissed it on 25 May 2015.

2.

On 8 November 2016 Law no. 99/2016 of 6 November 2016 was published in the Official Journal. It shortened the time-limit for lodging a constitutional complaint from two years to four months “of obtaining knowledge of the interference [with a constitutional right or freedom]” (

konstatimi i cënimit

). It also provided that the new time-limit should enter into force on 1 March 2017.

3.

On 27 February 2017 the applicant sent a constitutional complaint through a post office. On the envelope she put the address as: “Gj – K.SH, Tirané”.

4.

On an unspecified date the applicant checked with the post office whether her mail had been delivered to the Constitutional Court and learned that it had not because the recipient of her mail could not be identified since the name and address were incomplete.

5

.

The applicant re-sent her constitutional complaint at the proper address of the Constitutional Court on 22 May 2017. It was declared inadmissible as being lodged out of the four-month time-limit on 16 June 2017.

6

.

On 16 June 2017 the Constitutional Court adopted two other separate decisions in the cases of Pajova (decision no. 157) and Ibrahimi (decision no.152) in which it applied the newly introduced four-month time-limit in respect of the Supreme Court’s decisions adopted respectively on 7 May 2015 and 25 June 2015 and counting from the date of their adoption.

THE COURT’S ASSESSMENT

7.

The general principles concerning access to the Albanian Constitutional Court as regards the newly introduced four-month time-limit for lodging a constitutional complaint in Albania have been summarized in

Çela v. Albania

(no. 73274/17, §§ 20, 27-29 and 32, 29

November 2022).

8.

The Court notes that the final decision by the Supreme Court was adopted on 25 May 2015 and that at that time the time-limit for lodging a constitutional complaint was two years, counting from the adoption of the Supreme Court’s decision. The new law, shortening that time-limit to four months was published on 8 November 2016 and provided that the new time-limit would be applicable from 1 March 2017. The applicant lodged her constitutional complaint on 22 May 2017, within the two-year time-limit. However, it was declared inadmissible by the Constitutional Court as being lodged out of the four-month time-limit, counting from the date of adoption of the Supreme Court’s judgment.

9.

The Court notes that, initially, when the law introducing the new four-month time-limit was adopted it was not clear whether it would also apply in respect of contested decisions adopted before 1 March 2017 (see

Çela

, cited above, §§ 36-39). The Constitutional Court made its position clear no later than by 16 June 2017 when its decisions in the applicant’s case and the cases of Pajova and Ibrahimi were adopted (see paragraphs 5 and 6 above, see also

Çela

, cited above, §

6), holding in effect that the two-year time limit ceased to apply after 1 March 2017 and that any constitutional complaints filed after that date would be subject to the new four-month time limit in all cases, without exception. This meant in practice that with respect to all cases in which a Supreme Court judgment (or other final challenged decision) had been adopted prior to 1 November 2016, constitutional complaints had had to be filed by 1 March 2017, failing which they would be declared inadmissible.

10.

The Court has already held in the similar circumstances of the

Çela

case that such an interpretation of the new time-limit had not been sufficiently foreseeable for potential constitutional complainants on 1 March 2017. The new law, providing for a shorter time-limit, could not have been applied to the applicant’s constitutional complaint since it had been lodged on 22 May 2017, when the position of the Constitutional Court that the new time-limit would apply also in respect of contested decisions adopted before 1 March 2017 had not yet become clearly established practice (see

Çela

, cited above, § 37). It follows that a two-year time-limit for lodging a constitutional complaint was applicable in the present case. To hold otherwise would run contrary to the principle of legal certainty (see

Çela

, cited above, § 38). The Court notes that the applicant’s complaint to the Constitutional Court’s proper address has been submitted within the two-year time-limit.

11.

In these circumstances, the Court considers that the impugned decision of the Constitutional Court, dismissing the applicant’s constitutional complaint as being lodged out of time, amounted to an unjustified denial of the applicant’s right of access to the Constitutional Court. There has accordingly been a violation of Article

6

§

1 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

12.

The applicant did not submit a timely claim for just satisfaction. Accordingly, the Court considers that there is no call to award her any sum on that account.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the application admissible;

Holds

that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention.

Done in English, and notified in writing on 20 June 2023, pursuant to Rule

77

§§

2 and 3 of the Rules of Court.

Olga Chernishova

Georgios A. Serghides

Deputy Registrar

President