AFFAIRE LIETZOW CONTRE L'ALLEMAGNE

Rezoluția ResDH(2003)3 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 13 februarie 2001 în cauza Lietzow împotriva Germaniei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 24 februarie 2003, cu ocazia celei de-a 827-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 13 februarie 2001 în cauza Lietzow și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din convenție, Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 24479/94) adresată împotriva Germaniei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 4 martie 1994 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către dl. Hugo Lietzow, resortisant german, și că Comisia a declarat admisibil faptul că dreptul reclamantului la egalitate de arme și, prin urmare, dreptul său la o procedură contradictorie a fost încălcat în măsura în care, în cadrul unei proceduri privind legalitatea detenției provizorii, avocatul său nu ar fi putut avea acces la dosarul său penal; Reamintind că cauza a fost adusă în fața Curții de către Comisie la 9 decembrie 1998; având în vedere că, în hotărârea sa din 13 februarie 2001, Curtea, în unanimitate: - a declarat că a existat o încălcare a articolului 5 alineatul (4) din Convenție; - a declarat că constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral pe care l-a suferit reclamantul; - a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească părții reclamante, în termen de trei luni, 2 000 de mărci germane pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, precum și orice sumă care poate fi datorată în temeiul taxei pe valoarea adăugată și că această sumă ar trebui să majoreze un interes simplu cu 8,42% laan de la expirarea termenului respectiv și până la plata taxei; - a respins pretențiile reclamantului privind satisfacția echitabilă pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile luate ca urmare a hotărârii din 13 februarie 2001, având în vedere obligația pe care o are Germania de a se conforma în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenție; întrucât, la examinarea acestei cauze, guvernul statului pârât i-a dat acestuia informații cu privire la măsurile luate pentru a evita noi încălcări similare celei constatate în prezenta hotărâre, informații rezumate în anexa la prezenta rezoluție; În conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză, guvernul statului pârât a plătit părții reclamante suma prevăzută în hotărârea din 13 februarie 2001 în termenul stabilit, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de Guvernanța Germaniei, pe care și le-a îndeplinit în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție. Anexă la Rezoluția ResDH(2003)3 Informații furnizate de Guvernul Germaniei la examinarea cauzei Lietzow de către Comitetul miniștrilor în conformitate cu art. 147 alineatul (1) din Codul de procedură penală (Strafprozessordnung) ), avocatul apărării este autorizat să consulte dosarul care a fost prezentat instanței de judecată sau care ar trebui prezentat instanței de judecată în caz de acuzare și să ia cunoștință de documentele prezentate. De la 1 noiembrie 2000, art. 147 alineatul (5) alineatul (2) din Codul de procedură penală ( Strafverfahrensänderungs für 1999, BGBI. 2000, partea I, p. 1253 ) a fost modificată pentru a permite în special unui acuzat aflat în detenție să solicite o reexaminare judiciară a hotărârii procurorului care îi refuza accesul la dosar. Guvernul consideră că, având în vedere efectul direct al hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza Vogt împotriva Germaniei, Rezoluția DH(97)12) de către instanțele germane, acest nou control va contribui în mod eficient la prevenirea unor noi încălcări similare ale convenției. Pentru a încuraja această evoluție, hotărârea Curții Europene a fost comunicată administrațiilor judiciare ale landurilor (Landesjustizverwaltungen), procurorului federal (Generalbundesanwalt) și Curții Supreme Federale ( Bundesgerichtshof). În plus, hotărârea a fost publicată în numărul 28 al Neue Juristiche Wochenschrift 2002, p. 2013-2015. Guvernul german consideră că, având în vedere evoluțiile menționate anterior, nu mai există niciun risc de repetare a încălcării constatate în prezenta cauză și, prin urmare, și-a îndeplinit obligațiile care decurg din art. 46 alineatul (1) din convenție.

Résolution ResDH(2003)3

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 13 février 2001

dans l’affaire Lietzow contre l’Allemagne

(adoptée par le Comité des Ministres le 24 février 2003,

lors de la 827e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 13 février 2001 dans l’affaire Lietzow et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention ;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 24479/94) dirigée contre l’Allemagne, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 4 mars 1994 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Hugo Lietzow, ressortissant allemand, et que la Commission a déclaré recevable le grief selon lequel le droit du requérant à l’égalité des armes, et partant son droit à une procédure contradictoire, avait été violé dans la mesure où, dans le cadre d’une procédure relative à la légalité de sa détention provisoire, son avocat n’avait pas pu avoir accès à son dossier pénal ;

Rappelant que l’affaire a été portée devant la Cour par la Commission le 9 décembre 1998 ;

Considérant que dans son arrêt du 13 février 2001 la Cour, à l’unanimité :

- a dit qu’il y avait eu violation de l’article 5, paragraphe 4, de la Convention ;

- a dit que le constat de violation constituait en soi une satisfaction équitable suffisante pour le dommage moral encouru par le requérant ;

- a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois, 2 000 marks allemands au titre des frais et dépens, ainsi que tout montant pouvant être dû au titre de la taxe sur la valeur ajoutée, et que ce montant serait à majorer d’un intérêt simple de 8,42% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ;

- a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 13 février 2001, eu égard à l’obligation qu’a l’Allemagne de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ;

Considérant que lors de l’examen de cette affaire, le gouvernement de l’Etat défendeur a donné à celui-ci des informations sur les mesures prises permettant d’éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans le présent arrêt, informations résumées dans l’annexe à la présente résolution ;

S’étant assuré que 19 avril 2001, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante la somme prévue dans l’arrêt du 13 février 2001,

Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de l’Allemagne, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.

Annexe à la Résolution ResDH(2003)3

Informations fournies par le Gouvernement de l’Allemagne

lors de l’examen de l’affaire Lietzow

par le Comité des Ministres

Conformément à l'article 147, paragraphe 1, du Code de procédure pénale (

Strafprozessordnung

), l'avocat de la défense est autorisé à consulter le dossier qui a été présenté à la juridiction de jugement ou qui devrait être présenté à la juridiction de jugement en cas d'inculpation, et à prendre connaissance des pièces produites.

A compter du 1er novembre 2000, l'article 147, paragraphe 5, alinéa 2 du Code de procédure pénale (

Strafverfahrensänderungsgesetz 1999, BGBI. 2000, partie I, p. 1253

) a été modifié en vue de permettre notamment à un accusé qui est en détention, de demander un réexamen judiciaire de la décision du Procureur lui refusant l’accès au dossier. Le Gouvernement considère que compte tenu de l'effet direct des arrêts de la Cour européenne des Droits de l'Homme (voir l'affaire Vogt contre Allemagne, Résolution DH(97)12) par les tribunaux allemands, ce nouveau contrôle contribuera efficacement à la prévention de nouvelles violations analogues de la Convention.

Pour encourager cette évolution, l'arrêt de la Cour européenne a été communiqué aux administrations judiciaires des Länder (

Landesjustizverwaltungen

), au Procureur fédéral (

Generalbundesanwalt

) et à la Cour suprême fédérale (

Bundesgerichtshof

). En outre, l'arrêt a été publié dans le numéro 28 de la

Neue Juristiche Wochenschrift 2002

, p. 2013 à 2015.

Le Gouvernement allemand estime qu'étant donné les développements susmentionnés, il n'existe plus dorénavant de risque de répétition de la violation constatée dans la présente affaire et que, par conséquent, il a satisfait à ses obligations découlant de l'article 46, paragraphe 1, de la Convention.