AFFAIRE METZGER CONTRE L'ALLEMAGNE

Rezoluția ResDH(2002)101 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 31 mai 2001 (definită la 31 august 2001) în cauza Metzger contra Germaniei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 21 octombrie 2002, cu ocazia celei de-a 810-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 31 mai 2001 în cauza Metzger și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție, Reamintind că, la originea acestei cauze, se află o cerere (nr. 37591/97), formulată împotriva Germaniei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 31 iulie 1997, în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către domnul. Günther Metzger, resortisant german, și Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibil faptul că anumite proceduri penale referitoare la răspunderea reclamantului pentru eliminarea deșeurilor dăunătoare mediului în timpul mandatului său de primar nu au fost încheiate într-un termen rezonabil; întrucât, în hotărârea sa din 31 mai 2001, Curtea, în unanimitate; - a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție; - a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, 10 000 de mărci germane pentru prejudicii morale, 15 000 de mărci germane pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și că aceste sume ar trebui să majoreze un interes simplu de 8.42% laan de la expirarea termenului respectiv și până la plată ; - a respins pretențiile reclamantului privind satisfacția echitabilă pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile luate ca urmare a hotărârii din 31 mai 2001, având în vedere obligația pe care o are Germania de a se conforma în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenție; Având în vedere că, la examinarea acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât a atras atenția Comitetului asupra faptului că, având în vedere circumstanțele specifice ale cauzei, noi încălcări similare ar trebui să poată fi evitate în viitor prin informarea autorităților direct interesate cu privire la cerințele Convenției: astfel, le-au fost trimise copii ale hotărârii Curții; în plus, hotărârea a fost publicată în volumul 2001 de Europäische Grundrechtezeitschrift (p. 299-302) ; având certitudinea că, la 27 noiembrie 2001, în termenul stabilit, guvernul statului pârât plătise reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 31 mai 2001, Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Germaniei, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2002)101

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 31 mai 2001 (définitif le 31 août 2001)

dans l’affaire Metzger contre l’Allemagne

(adoptée par le Comité des Ministres le 21 octobre 2002,

lors de la 810e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 31 mai 2001 dans l’affaire Metzger et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 37591/97) dirigée contre l’Allemagne, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 31 juillet 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Günther Metzger, ressortissant allemand, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief selon lequel certaines procédures pénales relatives à la responsabilité du requérant pour l'élimination des déchets nuisibles à l'environnement pendant son mandat de maire, n’avaient pas été conclues dans un délai raisonnable ;

Considérant que dans son arrêt du 31 mai 2001 la Cour, à l’unanimité ;

- a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention ;

- a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser au requérant, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 10 000 marks allemands pour préjudice moral, 15 000 marks allemands au titre des frais et dépens et que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple de 8.42% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ;

- a rejeté les prétentions du requérant en matière de satisfaction équitable pour le surplus ;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 31 mai 2001, eu égard à l’obligation qu’a l’Allemagne de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ;

Considérant que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a attiré l’attention du Comité sur le fait que, vu les circonstances spécifiques de l’affaire, de nouvelles violations semblables devraient pouvoir être évitées dans le futur en informant les autorités directement concernées des exigences de la Convention : ainsi, des copies de l’arrêt de la Cour leur ont été envoyées ; de surcroît l’arrêt a été publié dans le volume 2001 de

Europäische Grundrechtezeitschrift

(p. 299-302) ;

S’étant assuré que le 27 novembre 2001, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé au requérant les sommes prévues dans l’arrêt du 31 mai 2001,

Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de l’Allemagne, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.