AFFAIRE ERDEM CONTRE L'ALLEMAGNE

Rezoluția ResDH(2002) 87 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 5 iulie 2001, definitivă la 5 octombrie 2001 în cauza Erdem împotriva Germaniei (Adoptată de Comitetul de Miniștri la 22 iulie 2002 în cadrul celei de-a 803-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 5 iulie 2001 în cauza Erdem și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție, Reamintind că, la originea acestei cauze, se află o cerere (nr. 38321/97), formulată împotriva Germaniei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 29 iulie 1997, în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către domnul. Selahattin Erdem, resortisant turc, și Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibile obiecțiunile privind durata excesivă a detenției provizorii și controlul corespondenței sale cu avocatul său de către judecător în timpul detenției sale; având în vedere că, în Hotărârea sa din 5 iulie 2001, Curtea, în unanimitate; - a spus că a avut loc o încălcare a articolului 5 alineatul (3) din Convenție; - a spus că nu a avut loc nicio încălcare a articolului 8 din Convenție; întrucât Curtea a considerat că nu a fost necesar să acorde reclamantului o satisfacție echitabilă, acesta din urmă neprezentând nicio pretenție în acest sens; Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor cu privire la aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție ; Am invitat guvernul de la .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Întrucât, la examinarea acestei cauze, guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost publicată în germană în ziarul Europäische Grundrechtezeitung și a fost transmisă autorităților direct interesate, Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Germaniei, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2002)87

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 5 juillet 2001, définitif le 5 octobre 2001

dans l’affaire Erdem contre l’Allemagne

(Adoptée par le Comité des Ministres le 22 juillet 2002

lors de la 803e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 5 juillet 2001 dans l’affaire Erdem et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 38321/97) dirigée contre l’Allemagne, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 29 juillet 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Selahattin Erdem, ressortissant turc, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevables les griefs concernant la durée excessive de sa détention provisoire et le contrôle de sa correspondance avec son avocat par le juge durant sa détention ;

Considérant que dans son arrêt du 5 juillet 2001 la Cour, à l’unanimité ;

- a dit qu’il y avait eu violation de l’article 5, paragraphe 3, de la Convention ;

- a dit qu’il n’y avait pas eu violation de l’article 8 de la Convention ;

Considérant que la Cour a estimé qu’il n’y avait pas lieu d’octroyer une satisfaction équitable au requérant, ce dernier n’ayant soumis aucune prétention à ce titre ;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 5 juillet 2001, eu égard à l’obligation qu’a l’Allemagne de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ;

Considérant que lors de l’examen de cette affaire, le gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été publié en allemand dans le journal

Europäische Grundrechtezeitung

et transmis aux autorités directement concernées,

Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de l’Allemagne, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.