KAZIMOVA v. AZERBAIJAN

Reclamantul, Gulnare Kazimova, este un național azerian, născut în 1956 și trăiește în prezent în Baku. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl Bagirov, un avocat practicant în Baku. În momentul în care a depus cererea, ea își îndeplinea termenul de închisoare. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 3 mai 2001 a fost arestată de către poliție pentru suspiciune de fraudă. La secția de poliție, a fost căutată și interogată. Se presupune că a fost forțată să facă acuzații false împotriva ei, așa cum a dictat ofițerii de poliție. În plus, a fost solicitat să semneze un document privind arestarea ei. Ea a refuzat să semneze documentul ca, fiind vorbitoare rusă, nu a putut citi și să înțeleagă în mod corespunzător textul documentului. Unul dintre ofițerii de poliție a semnat documentul în numele ei. La 11 mai 2001, instanța locală a eliberat o ordonanță de detenție a sa în reținere. Pe parcursul perioadei de detenție, reclamantul nu a fost furnizat cu un avocat de alegere și a primit comunicații numai în Azeri, limba din care se presupune că înțelege doar 10%. De asemenea, a fost refuzată asistența unui interpret. La 17 septembrie 2001, Tribunalul Assize a condamnat reclamantul la trei ani de închisoare. Ea a fost condamnată pentru fraudă în temeiul articolelor 178.1 și 178.2 din Codul Penal. Reclamantul a recurs împotriva acestei decizii în fața Curții de Apel. A susținut că hotărârea Curții de Asseasy nu a reflectat elementele de fapt ale cazului; și nu a luat în considerare circumstanțele mitigătoare. Acuzand că decizia este nedreaptă, a cerut Curții de Apel să reconsidere hotărârea. La 15 noiembrie 2001, Curtea de Apel a menținut hotărârea Curții Assize în ceea ce privește constatarea vinovăției, dar a redus termenul de închisoare al reclamantului la un an. Reclamantul nu a fost de acord cu acest rezultat și a depus un recurs de casă în fața Curții Supreme. La 30 aprilie 2002, Curtea Supremă a respins cererea reclamantului și a susținut hotărârea Curții de Apel, susținând că concluziile Curții de Apel sunt conforme cu legea și că decizia este corectă și justificată. Curtea Supremă a constatat că nu există motive juridice pentru modificarea hotărârii Curții de Apel. Reclamantul a depus un recurs suplimentar ce solicită reconsiderarea cauzei sale de către Plenarul Curții Supreme. Ea a insistat că nu a comis nici o infracțiune și că ar trebui să fie achitată. La 26 septembrie 2002, Președintele Curții Supreme a respins cererea reclamantului și a refuzat să aducă cazul la examinarea Plenarului. Președintele a declarat că toate deciziile instanțelor de recurs și de cassare au fost bazate pe și luate în conformitate cu legea. Nu există nici motive juridice de a confirma sau de a confirma și, în plus, nu are rost de a aduce cauza în fața Plenarului.

The applicant, Gulnare Kazimova, is an Azerbaijani national, who was born in 1956 and currently lives in Baku. She is represented before the Court by Mr Bagirov, a lawyer practising in Baku. At the time she lodged the application, she was serving her term of imprisonment. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On 3 May 2001 she was arrested by the police on suspicion of fraud. At the police station, she was searched and interrogated. She was allegedly forced to make false accusations against herself, as dictated by the police officers. Furthermore, she was asked to sign a document regarding her arrest. She refused to sign the document as, being a Russian speaker, she was unable to read and understand the text of the document properly. One of the police officers signed the document on her behalf. On 11 May 2001 the local court issued an order for her detention on remand. Throughout the period of detention, the applicant was not provided with a lawyer of her choice and received communications solely in Azeri, a language of which she allegedly understands only 10%. She was also refused the assistance of an interpreter. On 17 September 2001 the Assize Court sentenced the applicant to three years’ imprisonment. She was convicted of fraud under Articles 178.1 and 178.2 of the Criminal Code. The applicant appealed against this decision to the Appeal Court. She claimed that the Assize Court’s decision failed to reflect the factual elements of the case; nor did it take into account the mitigating circumstances. Claiming that the decision was unfair, she asked the Appeal Court to reconsider the judgment. On 15 November 2001 the Appeal Court upheld the Assize Court’s decision as regards the finding of a guilt, but reduced the applicant’s term of imprisonment to one year. The applicant did not agree with this outcome and lodged a cassation appeal before the Supreme Court. Claiming total innocence, she asked for acquittal. On 30 April 2002 the Supreme Court dismissed the applicant’s request and upheld the Appeal Court’s decision. It held that the Appeal Court’s conclusions were in accordance with the law and that the decision was fair and justified. The Supreme Court found no legal grounds for changing the Appeal Court’s decision. The applicant lodged an additional appeal asking reconsideration of her case by the Supreme Court’s Plenary. She insisted that she had not committed any crime and that she should be acquitted. On 26 September 2002 the Chairman of the Supreme Court rejected the applicant’s request and refused to bring the case to the Plenary’s consideration. The Chairman stated that all decisions of the appeal and cassation courts were based on and taken in accordance with the law. There was no legal ground either to quash or confirm and, furthermore, no point in bringing the case before the Plenary.