SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 58950/00 prezentată de David WARLET împotriva Franței La Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 18 martie 2003 într-o cameră compusă din dnii A.B. Baka, președintele J.-P. Costa Loucaide Jungwiert Butkevych Thomassen Ugrekhelidze, judecători și dl Dolle, graffière de secțiune, având în vedere cererea formulată anterior la 27 iulie 1998, Având în vedere decizia parțială din 30 aprilie 2002, având în vedere observațiile prezentate de guvern, având în vedere scrisoarea din 9 septembrie 2002 prin care se transmite reclamantului observațiile prezentate de guvern și scrisoarea modularului din 14 noiembrie 2002, după ce a deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Reclamantul, dl David Warlet, este un resortisant francez, născut în 1960 și rezident în Mondeville. Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost acționar și proprietar al unei societăți cu răspundere limitată de promovare imobiliară (SARL PROMOȚIE FREYA). Societatea a creat împreună cu asociații săi o societate civilă imobiliară (SCI FREYA). În urma unei întreruperi a plății, Tribunalul de Comerț din Corbeil a inițiat o procedură simplificată de redresare judiciară la 13 februarie 1989, transformată în lichidare judiciară la 17 aprilie 1989 împotriva acestor două societăți. Reclamantul și asociații săi au creat mai multe societăți civile imobiliare și o SARL, SEETRIM, al cărui administrator este angajat. Prin intermediul acestor societăți, ei își continuau activitatea profesională. Mai multe credite au fost contractate de la bănci și apoi utilizate în alte scopuri. În urma unei denunțări, a fost deschisă o anchetă a poliției și au fost puse sub acuzare mai multe persoane, inclusiv reclamantul și soția sa. Reclamantul a fost arestat și pus în custodie la 15 octombrie 1990, apoi pus sub acuzare pentru fraudă, fraudă și abuz de bunuri sociale și pus în detenție la 18 octombrie 1990. SEETRIM a considerat că contractul de muncă care-l lega de reclamant era în mod unilateral încălcat de acesta din urmă din cauza acestei detenții. Consiliul puditorilor din Corbeil i-a dat dreptate în hotărârea sa din 22 iulie 1992. Curtea de apel din Paris a anulat această hotărâre la 02 februarie 1994. În același timp, reclamantul a depus o cerere de punere în liberă circulație. Printr-o ordonanță din 21 decembrie 1990, instanța de judecată a acceptat cererea sa, dar l-a pus sub control judiciar cu interdicie de a exercita orice activitate în domeniul imobiliar și de finanțare. Prin hotărârea din 19 iulie 1993, Tribunalul de Comerț din Corbeil a pronunțat falimentul personal al reclamantului pe o perioadă de 10 ani și l-a condamnat să suporte insuficiența de active a SCI FREYA în valoare de 200 000 de franci. În penalitate, reclamantul a depus o cerere de eliberare a controlului său judiciar pentru a-și putea continua activitatea. Prin ordonanța din 10 ianuarie 1995, judecătorul judecător a respins cererea și a menținut controlul până la audierea sa în fața instanței. Prin hotărârea Tribunalului de Justiție din 27 iunie 1995, co-preveniții au fost găsiți vinovați de acuzații și condamnați la închisoare. Recurentul a fost condamnat la patru ani, dintre care doi au fost suspendați și au plătit despăgubiri părților civile. La fel ca ceilalți co-preveniți, el a făcut apel la judecată la 3 iulie 1995. Curtea de apel de la Paris, printr-o hotărâre din 20 februarie 1997, a confirmat condamnarea și interesele civile și a adus înapoi cuantumul pedepsei reclamantului la trei ani de închisoare, din care 18 luni cu suspendare. Curtea de Casație a respins recursul prin hotărârea din 18 mai 1998. GRIEF A la origine, reclamantul susținea că nu a fost judecat într-un termen rezonabil în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție. PROCEDURA Cererea a fost introdusă la 27 iulie 1998 și înregistrată la 13 iulie 2000. La 30 aprilie 2002, Curtea a decis să aducă cererea la cunoștința guvernului pârât, invitând la prezentarea în scris a observațiilor sale privind admisibilitatea și temeinicia sa. Guvernul și-a prezentat observațiile la 6 septembrie 2002. Prin scrisoarea din 9 septembrie 2002, reclamantul a fost invitat să prezinte observațiile sale ca răspuns. O scrisoare de rechemare i-a fost transmisă prin recomandare cu confirmare de primire la 14 noiembrie 2002. Această scrisoare a atras atenția asupra posibilităților de radiere a rolului, prin aplicarea art. 37 alin. Reclamantul nu a răspuns la scrisorile trimise de modul după această dată și nu a luat contact direct cu modulul. ÎN Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină pledoaria, în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. Dolle A.B. Baka Grefier Președinte
Requête n
o
58950/00
présentée par David WARLET
contre la France
La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 18 mars 2003 en une chambre composée de
MM.
A.B.
Baka,
président
,
J.-P.
Costa
,
L.
Loucaides
,
K.
Jungwiert
,
V.
Butkevych
,
M
me
W.
Thomassen
,
M.
M.
Ugrekhelidze,
juges
et de M
me
S.
Dollé,
greffière de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 27 juillet 1998,
Vu la décision partielle du 30 avril 2002,
Vu les observations soumises par le Gouvernement,
Vu la lettre du 9 septembre 2002 transmettant au requérant les observations présentées par le Gouvernement et la lettre du Greffier du 14
novembre 2002,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. David Warlet, est un ressortissant français, né en 1960 et résidant à Mondeville.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le requérant était actionnaire et gérant d’une société à responsabilité limitée de promotion immobilière (SARL PROMOTION FREYA). La société créa avec ses associés une société civile immobilière (SCI FREYA). Suite à une cessation de paiement, le tribunal de commerce de Corbeil a ouvert une procédure simplifiée de redressement judiciaire le 13 février 1989, convertie en liquidation judiciaire le 17 avril 1989 contre ces deux sociétés. Le requérant et ses associés créèrent plusieurs sociétés civiles immobilières et une SARL, la SEETRIM, dont il est l’administrateur salarié. Au travers de ces sociétés, ils continuaient d’exercer leurs activités professionnelles. Plusieurs crédits ont été contractés auprès des banques puis utilisés à d’autres fins.
Suite à une dénonciation, une enquête de police fut ouverte et plusieurs personnes dont le requérant et son épouse furent mises en examen.
Le requérant fut arrêté et placé en garde à vue le 15 octobre 1990, puis mis en examen pour escroquerie, faux et usage de faux et abus de biens sociaux et placé en détention le 18 octobre 1990.
La SEETRIM considéra que le contrat de travail qui le liait au requérant était unilatéralement rompu par ce dernier du fait de cette détention. Le conseil des prud’hommes de Corbeil lui donna raison dans son jugement du 22 juillet 1992. La cour d’appel de Paris annula ce jugement le 02 février 1994.
Parallèlement, le requérant déposa une demande de mise en liberté. Par une ordonnance du 21 décembre 1990, le juge d’instruction d’Evry accepta sa demande mais le plaça sous contrôle judiciaire avec interdiction d’exercer toute activité dans le domaine immobilier et du financement.
Par jugement du 19 juillet 1993, le tribunal de commerce de Corbeil prononça la faillite personnelle du requérant pour 10 ans et le condamna à supporter l’insuffisance d’actif de la SCI FREYA à hauteur de 200
000 francs.
Au pénal, le requérant déposa une demande de mainlevée de son contrôle judiciaire afin de pouvoir continuer à exercer sa profession. Par ordonnance du 10 janvier 1995, le juge d’instruction rejeta la demande et maintint le contrôle jusqu’à sa comparution devant le tribunal. Par un jugement du tribunal correctionnel d’Evry du 27 juin 1995, les co-prévenus furent reconnus coupables des chefs d’accusation et condamnés à des peines d’emprisonnement. Le requérant fut condamné à quatre ans dont deux avec sursis et à verser des dommages et intérêts aux parties civiles. Comme les autres co-prévenus, il fit appel du jugement le 3 juillet 1995. La cour d’appel de Paris, par un arrêt du 20 février 1997, confirma la condamnation et les intérêts civils et ramena le quantum de la peine du requérant à trois ans d’emprisonnement dont 18 mois avec sursis. Il se pourvut en cassation. La Cour de cassation rejeta son pourvoi par un arrêt du 18
mai 1998.
GRIEF
A l’origine, le requérant soutenait n’avoir pas été jugé dans un délai raisonnable au sens de l’article 6 §1 de la Convention.
La requête a été introduite le 27 juillet 1998 et enregistrée le 13
juillet
2000.
Le 30 avril 2002, la Cour a décidé de porter la requête à la connaissance du Gouvernement défendeur, en l’invitant à présenter par écrit ses observations sur sa recevabilité et son bien-fondé.
Le Gouvernement a présenté ses observations le 6 septembre 2002.
Par lettre du 9 septembre 2002, le requérant a été invité à présenter ses observations en réponse. Une lettre de rappel lui a été transmise par recommandé avec accusé de réception le 14 novembre 2002. Cette lettre a attiré son attention sur les possibilités de radiation du rôle, par application de l’article 37 § 1 a) de la Convention, en cas d’absence de réaction. Ces lettres sont restées sans réponse.
Le requérant n’a pas répondu aux courriers envoyés par le Greffe après cette date et n’a pris aucun contact direct avec le Greffe.
La Cour constate que les lettres adressées au requérant sont restées sans réponse et qu’il n’a pris aucun contact direct avec le Greffe.
La Cour en conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête, au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. 0Elle estime, par ailleurs, qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention n’exige la poursuite de l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 in fine de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
S.
Dollé
A.B.
Baka
Greffière
Président