CASE OF LEVAI AND NAGY v. HUNGARY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Art. 6-1;Pecuniary damage - claim dismissed;Non-pecuniary damage - financial award
CASE OF LEVAI AND NAGY v. HUNGARY (CtEDO, 2003)
Reclamanții s-au născut în 1959 și 1952 respectiv și trăiesc în Szigethalom, Ungaria. La 8 februarie 1993, reclamanții au fost respinși de către angajatorul lor, un producător de autovehicule. 10. La 4 martie 1993, reclamanții au interzis o acțiune în județul Pest pentru concediere ilegală. 11. La 24 noiembrie 1993, Curtea de Muncire a pronunțat o audiere și a transferat cazul în cadrul Colegiului Economic al Curții Regionale din County Pest. Curtea de Muncire a observat că procedurile de lichidare erau pendente împotriva fostului angajator al reclamanților. 12. La recurs, la 28 februarie 1994, Curtea Regională a anulat hotărârea Curții de Muncire și i-a trimis cazul. 13. La 31 august 1994, Curtea de Muncire a hotărât că concedierea reclamanților a fost ilegală și a transferat cererile pecuniare la Colegiul Economic al Curții Regionale. 14. La recurs, la 27 februarie 1995, Curtea Regională a anulat decizia Curții de Muncii și i-a trimis cazul pentru a doua oară. 15. La 28 septembrie 1995, Curtea de Muncire a anulat concedierea reclamanților din motive ilegale. La 25 martie 1996, Curtea Regională a susținut această decizie. La 3 iulie 1996, Curtea de Muncire a pronunțat o audiere, a hotărât că nu are competența de a auzi cererile și a transfera dosarul la Secțiunea Bankruptcy and Liquidation din Curtea Regională, care a fost responsabilă de lichidarea societății inculpate. 17. La 22 octombrie 1996, Curtea Supremă, care a acționat ca instanță de reexaminare, a anulat hotărârile din 28 septembrie 1995 și 25 martie 1996. În același timp, aceasta a întrerupt procedurile și a transferat această parte a cererilor reclamanților către Curtea Regională. Curtea Supremă a subliniat că, în conformitate cu art. 38 § 3 din Legea privind insolvența, reclamațiile pecuniare împotriva unei entități comerciale în lichidare nu pot fi urmărite decât în cadrul procedurii de lichidare. 18. În contextul procedurii de lichidare, Curtea Regională a organizat o audiere la 18 decembrie 1996 și a ordonat ca fiduciarul de lichidare responsabil cu societatea acuzată să încheie dosarul. 19. Prin decizia din 29 ianuarie 1997, Curtea Regională a anulat concedierea reclamanților. La 24 aprilie 1997, Curtea Supremă, acționând în a doua instanță, a susținut această decizie și a hotărât că reclamanții au fost respinși ilegal. 20. În ceea ce privește cuantificarea cererilor, Curtea Regională a pronunțat o audiere la 30 iunie 1997 și, la 3 iulie 1997, a atribuit 1.827.792 forints maghiari (HUF) primului reclamant și HUF 899.264 celui de-al doilea reclamant, pentru salariile în curs și plata de lichidare.Decizia a fost imediat executabilă. 21. La 8 septembrie și 24 noiembrie 1997, Curtea Regională a depus alte audieri și, la 28 noiembrie 1997, a acordat un HUF 681 620 primului reclamant și HUF 305 685 celui de-al doilea reclamant, pentru pierderea câștigurilor. Curtea Regională a respins cererile reclamanților de compensare pentru prejudiciu moral. 22. În ceea ce privește recursul reclamanților, la 26 noiembrie 1998, Curtea Supremă, care a acționat ca o a doua instanță, a susținut demiterea cererilor reclamanților de compensare pentru prejudiciu moral. Cu toate acestea, a anulat restul deciziei de primă instanță – în măsura în care a fost contestată în apel – și a trimis cererile în cauză instanței de primă instanță. 23. La 22 iulie 1999, Curtea regională a desemnat un contabil expert. 24. La 23 mai 2000, expertul și-a prezentat raportul Curții regionale. La 17 august 2000, reclamanții au contestat opinia expertului. La 30 august 2000, Curtea Regională a organizat o audiere și a ordonat expertului să-și completeze raportul în termen de 15 zile. La 10 ianuarie 2001, a avut loc o altă audiere. 25. La 29 martie 2001, Curtea Regională a atribuit, sub diferite capetele, sumele de HUF 58.200, 69.465 și 549.235, plus dobânzi acumulate, primului reclamant, și HUF 40.800, plus dobânzi acumulate, celui de-al doilea reclamant. 26. La 18 aprilie 2001, reclamanții au apelat la Curtea Supremă. 27. La 15 noiembrie 2001, Curtea Supremă, care stă în a doua instanță, a respins apelul reclamanților. 28. La 4 martie 2002, reclamanții au depus o cerere de reexaminare la banca de reexaminare a Curții Supreme. Procedurile de reexaminare sunt încă în așteptare.