Nagy împotriva Ungariei

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 59565/00 de către Lajosné NAGY împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 4 noiembrie 2003 în calitate de Cameră compusă de J.-P. Costa Președinte A.B. Baka Gaukur Jörundsson Loucaides Bîrsan Ugrekhelidze, judecători și dna S. Dollé Grefier Având în vedere cererea depusă la 17 martie 2000, Având deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Lajosné Nagy, este un național maghiar, născut în 1939 și trăiește în Budapesta. Guvernul contestat este reprezentat de dl L. Höltzl, secretar de stat adjunct, Ministerul Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează.

În 1990, reclamantul a semnat două contracte cu un liceu de stat. Unul a reglementat slujba sa full-time ca porter în zilele de zi și celălalt inspecție rotundă în timpul nopții și în weekend-ul. Pentru a putea îndeplini aceste ultime sarcini, a fost oferit un apartament de serviciu pe sediul școlii. În 1991, reclamantul a solicitat consiliului de arbitraj de la locul de muncă care solicită remunerarea pentru munca de inspecție efectuată și pentru ore suplimentare de lucru în zilele de zi. Consiliul a organizat o audiere, dar nu a ajuns la o decizie în termenul prevăzut de lege. Datorită modificării legislației, aceste consilii au fost abolite. La 3 august 1992, reclamantul a interzis o acțiune împotriva angajatorului său înainte de Curtea de Muncire din Budapesta care a contestat concluziile în procesul de procedură și a solicitat compensații pentru inspecțiile efectuate în timpul liber.

La 15 mai 1995, a solicitat Curtea de Muncire să organizeze o audiere, raționând că nimic nu s-a întâmplat în acest caz timp de aproximativ 2 ani și 6 luni. La 3 octombrie și 28 noiembrie 1995 au fost desfășurate audieri. La 30 ianuarie 1996, Curtea de Muncire a respins acțiunea reclamantului. Curtea a susținut că remunerația solicitată pentru activitatea de inspecție pe care a efectuat-o făcea parte din contractul privind furnizarea unui apartament de servicii pentru ea. În cadrul procedurii de recurs, la 16 decembrie 1996, Curtea Regională de la Budapesta a anulat decizia de primă instanță și a remis cazul, constatând că este necesară o examinare mai aprofundată a cazului. Într-o hotărâre din 18 martie 1998, Curtea de Muncire din Budapesta a respins acțiunea reclamantului și a susținut că remunerația solicitată pentru activitatea de inspecție are competența unei instanțe civile.

La 23 aprilie 1998, a apelat împotriva acestei decizii. La 23 iunie 1999, Curtea regională de Budapesta a susținut decizia de primă instanță. În urma hotărârii din 18 martie 1998 a Curții de Muncire din Budapesta, la 19 martie 1998, reclamantul a interzis o acțiune în fața Curții de district XX, XXI și XXIII, cerând remunerarea pentru lucrările de inspecție desfășurate în cadrul contractului foral de servicii. La 16 iunie 1998, Curtea de district a pronunțat o audiție și a suspendat cazul în așteptarea hotărârii în cadrul litigiului privind forța de muncă. La 29 iunie 1999, reclamantul a solicitat instanței să organizeze o ședință, referindu-se la decizia finală în cadrul litigiului de muncă luată o săptămână mai devreme.

La 29 iunie 2000, Curtea de District a respins acțiunea reclamantului, susținând că afirmațiile sale nu erau justificate. Într-o hotărâre din 18 octombrie 2000, Curtea regională de Budapesta a respins apelul reclamantului. La 26 septembrie 2003, Curtea a primit următoarea declarație de la solicitant: „Not că Guvernul Ungariei este pregătit să-mi plătească suma de euro. 5.500 (cincă mii cinci sute de euro), sau echivalentul său în forints maghiari convertit la rata de referință valutară a Băncii Centrale Europene la data decontarii, care acoperă prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli, plus dobânzi în cazul în care plata este întârziată, în vederea asigurării unei rezoluții a cererii nr. 59565/00 în așteptare în fața Curții.

Accept propunerea și renunță la orice alte cereri împotriva Ungariei în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Declar că această plată constituie o rezoluție finală a cazului.” La 26 septembrie 2003, Curtea a primit următoarea declarație de la guvernul maghiar: „Declar că Guvernul Ungariei oferă să plătească 5 500 EUR (cincă mii cinci sute de euro) sau echivalentul său în forints maghiari convertiți la rata de referință valutară a Băncii Centrale Europene la data de decontare, dnei Lajosné Nagy, în vederea asigurării unei rezoluții a cererii înregistrate în temeiul nr. 59565/00. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei de către Curte în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (b) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Această sumă se plătește unui cont bancar numit de solicitant, fără taxe și taxe care pot fi aplicabile. Dobânzi simple la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale se plătesc de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de acordul atins între părți și consideră că această chestiune a fost rezolvată (art. 37 alineatul (1) litera (b) din Convenție). În plus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în amendă Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii.

În consecință, cererea la cazul de la art. 29 § 3 din Convenția ar trebui întreruptă și cazul scos din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate pentru a elimina cererea din lista de cazuri. Dolle J.-P. Președintele grefierului Costa

SECOND SECTION

DECISION Application no. 59565/00 by Lajosné NAGY against Hungary The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 4 November 2003 as a Chamber composed of Mr J.-P. Costa , President , Mr A.B. Baka , Mr Gaukur Jörundsson , Mr L. Loucaides , Mr C. Bîrsan , Mr M. Ugrekhelidze , Mrs A. Mularoni, judges , and Mrs S. Dollé , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 17 March 2000, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mrs Lajosné Nagy, is a Hungarian national, who was born in 1939 and lives in Budapest. The respondent Government are represented by Mr L. Höltzl, Deputy State-Secretary, Ministry of Justice. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

In 1990 the applicant signed two contracts with a State high school. One regulated her full-time job as a porter on weekdays and the other concerned round-the-clock inspections during the night and on weekends. In order to be able to carry out the latter duties, she was offered a service flat on the premises of the school. In 1991 the applicant applied to the workplace arbitration board claiming remuneration for the inspection work done and for extra hours worked on weekdays. The board held a hearing but failed to reach a decision within the period prescribed by law. Due to the change in legislation, such boards were abolished. Labour law proceedings On 3 August 1992 the applicant brought an action against her employer before the Budapest Labour Court contesting the findings in the board’s minutes and claiming compensation for inspections made in her free-time.

On 15 May 1995 she requested the Labour Court to hold a hearing, reasoning that nothing had happened in the case for some 2 years and 6 months. On 3 October and 28 November 1995 hearings were held. On 30 January 1996 the Labour Court dismissed the applicant’s action. The court held that the remuneration claimed for the inspection work she had carried out was part of the contract concerning the provision to her of a service flat. The applicant’s claim therefore fell within the competence of a civil court. In appeal proceedings, on 16 December 1996 the Budapest Regional Court quashed the first-instance decision and remitted the case, finding that a more thorough examination of the case was required.

In a judgment of 18 March 1998 the Budapest Labour Court dismissed the applicant’s action. It held that the remuneration requested for the inspection work fell within the competence of a civil court. On 23 April 1998 she appealed against this decision. On 23 June 1999 the Budapest Regional Court upheld the first instance decision. Further proceedings Following the judgment of 18 March 1998 of the Budapest Labour Court, on 19 March 1998 the applicant brought an action before the XX, XXI and XXIII District Court, claiming remuneration for the inspection work carried out in the framework of the service flat contract. On 16 June 1998 the District Court held a hearing and suspended the case pending the decision in the labour dispute.

On 29 June 1999 the applicant requested the court to hold a hearing, referring to the final decision in the labour dispute taken a week earlier. On 29 June 2000 the District Court dismissed the applicant’s action, holding that her claims were not justified. In a judgment of 18 October 2000 the Budapest Regional Court dismissed the applicant’s appeal. The review proceedings are still pending before the Supreme Court.

THE LAW On 26 September 2003 the Court received the following declaration from the applicant: “I note that the Government of Hungary are prepared to pay me the sum of EUR 5,500 (five thousand five hundred euros), or its equivalent in Hungarian forints converted at the euro foreign exchange reference rate of the European Central Bank at the date of settlement, covering pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, plus interest if payment is delayed, with a view to securing a resolution of application no. 59565/00 pending before the Court. I accept the proposal and waive any further claims against Hungary in respect of the facts of this application.

I declare that this payment constitutes a final resolution of the case.” On 26 September 2003 the Court received the following declaration from the Hungarian Government: “I declare that the Government of Hungary offer to pay EUR 5,500 (five thousand five hundred euros), or its equivalent in Hungarian forints converted at the euro foreign exchange reference rate of the European Central Bank at the date of settlement, to Mrs Lajosné Nagy, with a view to securing a resolution of the application registered under no. 59565/00. This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, and will be payable within three months from the date of notification of the decision by the Court pursuant to the Article 37 § 1 (b) of the European Convention on Human Rights.

This sum shall be paid to a bank account named by the applicant, free of any taxes and charges that may be applicable. Simple interest at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points shall be payable from the expiry of the above-mentioned three months until settlement. The payment will constitute the final resolution of the case.” The Court takes note of the agreement reached between the parties and considers that the matter has been resolved (Article 37 § 1 (b) of the Convention). Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the examination of the application to be continued.

Accordingly, the application to the case of Article 29 § 3 of the Convention should be discontinued and the case struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. S. Dollé J.-P. Costa Registrar President