CASE OF MÕTSNIK v. ESTONIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- No violation of Art. 6-1
CASE OF MÕTSNIK v. ESTONIA (CtEDO, 2003)
Reclamantul s-a născut în 1959 și trăiește în Tallinn. La 1 iunie 1994, poliția Tartu a inițiat proceduri penale împotriva reclamantului cu suspiciune de a fi comis o infracțiune de satisfacere a dorinței sexuale într-un mod nenatural. 10. La 25 octombrie 1994, reclamantul a fost acuzat oficial de această infracțiune. În aceeași zi a fost supus unei măsuri preventive sub formă de obligație de a nu părăsi locul de reședință. La 22 noiembrie 1994, reclamantul a fost în continuare acuzat de tentativă de viol. 11. La 13 ianuarie 1995, investigația preliminară a acuzațiilor a fost completată. La 18 ianuarie 1995, după aprobarea acuzației de către procurorul public Tartu, dosarul penal al reclamantului a fost trimis la Tribunalul Orașului Tartu (Tartu Linnakohus). 12. La 7 ianuarie 1997, prin decizia judecătorului Tribunalului Orașului, reclamantul a fost comis pentru proces. 13. La 17 februarie 1997, judecătorul a ordonat depunerea acuzației împotriva reclamantului care l-a primit la 4 martie 1997. 14. La 30 iunie 1997, reclamantul a scris o scrisoare de notificare a Tribunalului Orașului cu privire la schimbarea sa de reședință. Cu toate acestea, el nu a trimis scrisoarea, ci a transmis-o avocatului său. 15. La 13 octombrie 1997, Tribunalul Oraș a convocat părțile și martorii la o audiere programată pentru 16 decembrie 1997. 16. La 7 noiembrie 1997, Tribunalul de Oraș a fost informat că nu a fost posibil să servească convocarea reclamantului la adresa indicată de el în octombrie 1994. Prin urmare, ședința a fost amânată. La mijlocul lunii decembrie, avocatul reclamantului a transmis Curții de Oraș scrisoarea reclamantului din 30 iunie 1997 privind noua sa adresă. 17. La 19 decembrie 1997, Tribunalul a programat o audiere pentru 12 februarie 1998. La 12 februarie 1998, ședința a fost suspendată din cauza absenței avocatului reclamantului din motive de sănătate. 18. În aceeași zi, Tribunalul a ordonat ca reclamantul să fie în custodie. Reclamantul a interzis un recurs împotriva ordinului direct la Curtea de Apel Tartu (Tartu Ringkonnakohus) care, la 17 februarie 1998, l-a transmis Tribunalului orașului ca recurs la o instanță superioră trebuie să fie prezentată printr-o instanță inferioară. La 5 martie 1998, Curtea de Apel a respins recursul reclamantului. 19. Între timp, la 18 februarie 1998, Tribunalul Orașului a programat o nouă ședință pentru 11 martie 1998. La 2 martie 1998, avocatul reclamantului a solicitat suspendarea ședinței, deoarece nu a fost posibil pentru el să participe din cauza unei ședințe a Asociației Barorilor. Cererea sa a fost acordată. 20. La 4 mai 1998, reclamantul s-a plâns la Biroul Procurorului General (Riigiprokuratuur) cu privire la întârzierea în examinarea cazului său. La 5 mai 1998 a adresat o plângere similară Ministerului Justiției, care a cerut Tribunalului Orașului să-l informeze despre motivele lipsei de progrese în acest caz. 21. La 21 mai 1998, Tribunalul Orașului a programat o ședință pentru 2425 august 1998. 22. Prin scrisorile din 25 mai 1998 și 26 mai 1998 Ministerul Justiției și, respectiv, biroul procurorului, au informat reclamantul că motivul întârzierii tranzacției din ianuarie 1995 până la sfârșitul anului 1997 a fost carga de muncă grea a Tribunalului Orașului. De asemenea, au declarat motivele amânării ședințelor. 23. La 20 iunie 1998, reclamantul a solicitat numirea unui avocat de către instanță, fiind nesatisfăcut cu serviciile avocatului ales de el. 24. Tribunalul a auzit cazul reclamantului la 24-25 august 1998. La 24 august 1998, reclamantul a solicitat suspendarea audierii, susținând că ancheta preliminară era incompletă și că nu avea o copie a acuzației, care era în mâinile avocatului său anterior. El a contestat, de asemenea, legalitatea numării noului său avocat și a solicitat îndepărtarea procurorului public din acest caz. Prin hotărârea din 26 august 1998, Tribunalul a condamnat reclamantul pentru tentativă de viol și l-a condamnat la 4 ani de închisoare. Tribunalul a auzit mărturiile victimei și a doi martori și a examinat două rapoarte de experți medicali. 26. La 1 septembrie 1998, reclamantul a depus un recurs împotriva hotărârii Tribunalului Orașului, argumentând că procesul și condamnarea sa erau ilegale. Tribunalul a încălcat termenele procedurale privind începerea procesului prevăzut la art. 184 alin. (1) și 204 din Codul de Procedură Penală conform căreia instanța trebuie să ia o decizie de a judeca acuzatul în termen de 10 zile de la închiderea instanței, iar procesul trebuie să înceapă cel târziu 20 de zile de la luarea deciziei respective. Reclamantul a subliniat că dosarul său penal a sosit la Tribunalul Orașului la 18 ianuarie 1995, însă hotărârea comisă pentru judecată nu a fost luată decât la 7 ianuarie 1997. La audierea în fața Curții de Apel Tartu la 28 octombrie 1998, reclamantul a menționat, de asemenea, întârzierea în examinarea cazului său în instanța de primă instanță. 27. Prin o hotărâre din 28 octombrie 1998, Curtea de Apel a respins recursul reclamantului și a susținut hotărârea Tribunalului Orașului, admițând că termenul pentru comiterea reclamantului de judecată a fost depășit, dar nu a constatat încălcarea substanțială a legislației procedurale care ar fi implicat o inversare a hotărârii judecătorului inferior. 28. La 24 noiembrie 1998, reclamantul a interzis un recurs la Curtea Supremă (Riigikohus), în care a susținut că întârzierea de doi ani în privința cazului său în instanța de judecată a fost ilegală. 29. La 9 decembrie 1998, Curtea Supremă a refuzat să ia apelul. 30. La 1 martie 1999, procurorul competent a refuzat cererea reclamantului de a iniția procedura penală împotriva judecătorului instanței de primă instanță, deoarece nerespectarea termenelor procedurale nu constituie o infracțiune penală. 31. Prin scrisoarea din 5 martie 1999, Ministerul Justiției a informat reclamantul că nu există motive de inițiere a procedurii disciplinare împotriva judecătorului, deoarece nu există nici o dovadă de încălcare intenționată a normelor procedurale de către el. Cu toate acestea, atenția judecătorului a fost atrasă deficiențe în activitatea sa.