CtEDO 05.03.2002 Auto

MÕTSNIK v. ESTONIA

RESPONDENT
EST
HOTĂRÂRE
05.03.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Admissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MÕTSNIK v. ESTONIA (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

A doua secțiune DECIZIE FINALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 50533/99 de către Tõnu MÕTSNIK împotriva Estoniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a stat la 5 martie 2002 în calitate de Cameră compusă de Președintele Sir Nicolas Bratza Pellonpäää Pastor Ridruejo Makarczyk dna Strážnická Maruste Judici Pavlovschi și dl M. O’Boyle Având în vedere cererea depusă la 2 iunie 1999, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Dl Tõnu Mõtsnik, reclamantul, este un național estonian, născut în 1959 și trăiește în Tallinn. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 1 iunie 1994, poliția Tartu a inițiat proceduri penale împotriva reclamantului cu privire la suspectul de a fi comis o infracțiune de satisfacere a dorinței sale sexuale într-un mod nenatural. La 25 octombrie 1994, reclamantul a fost acuzat oficial de această infracțiune. În aceeași zi el a fost supus unei măsuri preventive sub forma unei obligații care nu își părăsesc locul de ședere. La 22 noiembrie 1994, reclamantul a fost încă acuzat de tentativă de viol. La 13 ianuarie 1995, ancheta preliminară a acuzațiilor a fost finalizată. La 18 ianuarie 1995, după aprobarea acuzației de către procurorul public Tartu, dosarul penal al reclamantului a fost trimis la Tribunalul din Tartu ( Tartu Linnakohus) La 7 ianuarie 1997, prin hotărârea judecătorului Tribunalului Orașului, reclamantul a fost comis în judecată. La 17 februarie 1997, judecătorul a ordonat depunerea acuzației asupra reclamantului care l-a primit la 4 martie 1997. La 30 iunie 1997, reclamantul a notificat Tribunalul Orașului de modificare a reședinței sale. La 13 octombrie 1997, Curtea de Oraș a convocat părțile și martorii la o audiere programată pentru 16 decembrie 1997. La 7 noiembrie 1997, Curtea de Oraș a fost informată că nu a fost posibilă să servească convocarea reclamantului la adresa indicată de el în octombrie 1994. Prin urmare, ședința a fost amânată. La 19 decembrie 1997, Curtea de Oraș a programat o nouă ședință pentru 12 Februarie 1998. La 12 februarie 1998, a fost suspendată audierea din cauza absenței avocatului reclamantului din motive de sănătate. În aceeași zi, Tribunalul a ordonat ca reclamantul să fie retras în custodie. Tartu Ringkonnakohus ) care, la 17 februarie 1998, l-a transmis Tribunalului orașului în calitate de recurs la o instanță superioră trebuie să fie prezentată printr-o instanță inferioară. La 5 martie 1998, Curtea de Apel a respins apelul reclamantului. Între timp, la 18 februarie 1998, Tribunalul oraș a programat o nouă ședință pentru 11 martie 1998. La 2 martie 1998, avocatul reclamantului a solicitat suspendarea audierii, deoarece nu era posibil ca acesta să participe. Solicitarea sa a fost acordată. La 4 mai 1998, reclamantul s-a plâns la Biroul Procurorului General (Rigiprokuratuur ) despre întârzierea examinării cazului său. La 21 mai 1998, Tribunalul a programat o audiere pentru 24 august 1998. La 26 mai 1998, biroul procurorului a răspuns la plângerea reclamantului că, din 1995 - 1997, Tribunalul Orașului nu a putut examina cazul său din cauza greutății sale de muncă. De asemenea, a declarat motivele pentru amânarea ședințelor. La 20 iunie 1998, reclamantul a solicitat numirea unui avocat de către instanță, deoarece nu era mulțumit de serviciile avocatului ales de el. Tribunalul municipal a auzit cauza reclamantului la 24-25 august 1998. La 24 august 1998, reclamantul a solicitat suspendarea audierii, susținând că ancheta preliminară era incompletă și că nu avea o copie a acuzării, care era în mâinile avocatului său anterior. De asemenea, el a contestat legalitatea numării noului său avocat și a solicitat îndepărtarea procurorului public din acest caz. Solicitările sale au fost respinse ca nefondate. Prin hotărârea din 26 august 1998, Tribunalul a condamnat reclamantul pentru tentativă de viol și l-a condamnat la 4 La 1 septembrie 1998, reclamantul a depus un recurs împotriva hotărârii Tribunalului Orașului, susținând că procesul și condamnarea sale erau ilegale. Tribunalul a încălcat termenele procedurale privind începerea procesului prevăzut la art. 184 alin. (1) și 204 din Codul de Procedură Penală conform căreia instanța trebuie să ia o decizie de a judeca acuzatul în termen de 10 zile de la închiderea instanței, iar procesul trebuie să înceapă cel târziu 20 de zile de la luarea deciziei respective. Reclamantul a subliniat că dosarul său penal a sosit la Tribunalul Orașului la 18 ianuarie 1995, însă hotărârea comisă pentru judecată nu a fost luată decât la 7 ianuarie 1997. În audierea în fața Curții de Apel Tartu la 28 octombrie 1998, reclamantul a menționat, de asemenea, întârzierea în examinarea cazului său în instanța de primă instanță. Prin hotărârea din 28 de judecată. Octombrie 1998 Curtea de Apel a respins recursul reclamantului și a susținut hotărârea Tribunalului Orașului. A recunoscut că termenul de comisie a reclamantului de judecată a fost depășit, dar nu a constatat încălcarea substanțială a legislației procedurale care ar fi implicat o inversare a hotărârii judecătorilor. La 24 noiembrie 1998, reclamantul a depus un recurs la Curtea Supremă (Rigikohus) în care a susținut că întârzierea de 2 ani în cazul său de la instanța de judecată este ilegală. La 9 decembrie 1998, Curtea Supremă a refuzat concediul de recurs. La 31 ianuarie 1999, Curtea Supremă a respins cererea reclamantului de a redeschide procedura. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedura penală împotriva acestuia a durat prea mult timp. DREPTUL Reclamantul se plânge de lungimea procedurii penale împotriva acestuia. Invocă art. 6 § 1 din Convenție care prevede, în măsura în care este relevant, după cum urmează: „1. În hotărârea de a ... orice acuzație penală împotriva lui, toată lumea are dreptul la ... o audiere ... într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ... ” Guvernul susține că perioada care trebuie luată în considerare a început la 16 aprilie 1996, atunci când Estonia a ratificat Convenția, și a încheiat cu decizia Curții Supreme de a refuza permisiunea de recurs la 9 decembrie 1998. Acestea susțin că cazul nu a fost deosebit de complex. Se susține că întârzierea în gestionarea cazului după transferul la Tribunalul Orașului a fost cauzată de încărcătura grea a Curții de Oraș și de judecătorul președinte. Cu toate acestea, de la momentul în care reclamantul a fost arestat la 12 februarie 1998, cazul a fost tratat rapid și diligent. Se susține că întârzierile care au avut loc după planificarea primei audieri au fost atribuite reclamantului și avocatului său. Audierile au trebuit suspendate de trei ori din cauza absenței fiecăruia. În plus, reclamantul a provocat anumite întârzieri atunci când și-a trimis recursul împotriva ordonanței privind luarea sa în custodie direct în fața Curții de Apel în loc a instanței de primă instanță. În plus, prezentarea de către reclamant a mai multor cereri nefondate la instanța de judecată în august 1998 pare a indica că reclamantul însuși nu a fost interesat de procesul rapid. În concluzie, Guvernul recunoaște că procedurile în fața instanței de primă instanță ar fi putut fi mai scurte. Cu toate acestea, lungimea generală a procedurii în trei cazuri - aproape 2 ani și 8 luni - nu poate fi considerată depășită cererea de timp rezonabil, susținând că plângerea este evident nefondată. Reclamantul susține că procedura, în special în primă instanță, a durat prea mult timp, susținând că el nu a fost responsabil pentru amânarea audierii programate pentru 16 decembrie 1997, deoarece a informat instanța de judecată a noului său adresă la 30 iunie 1997. Cu toate acestea, instanța a trimis o convocare la adresa sa veche. Curtea consideră, având în vedere criteriile stabilite în jurisprudența sa privind problema „templ rezonabil” (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente) și având în vedere toate informațiile în posesia sa, că este necesară examinarea meritelor plângerii. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea este admisibilă, fără a prejudeca fondurile cazului. Președintele grefierului Michael O’Boyle Nicolas Bratza

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă