Sari la conținut
CtEDO 27.06.2023 Auto

ZELGER ET RAINER c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
27.06.2023
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
  • Inadmisibil
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
ZELGER ET RAINER c. ITALIE (CtEDO, 2023)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 50840/12 Josef ZELGER și Josef RAINER împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 27 iunie 2023 într-un comitet compus din Péter Paczolay, președintele Gilberto Felici, Raffaele Sabato, judecători și de Liv Tigerstedt, graffière adjuncte de secțiune cererea n 50840/12 împotriva Republicii Italiene și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, domnul Josef Zelger și domnul Josef Rainer, născuți în 1966 și 1952, cu reședința la Bolzano și Laives, reprezentați de domnul T. Piccolruaz, avocat la Bolzano, au sesizat Curtea la 9 august 2012 în temeiul articolului 34 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( După ce ați intenționat acest lucru, prezentați următoarea decizie: Cererea se referă la restricția de utilizare, fără a fi compensată, a fondurilor reclamanților prin clasificarea lor într-o rezervă de vânătoare de drept și la tratamentul discriminatoriu care ar rezulta din aceasta în raport cu proprietarii deja concesionari ai unei rezerve private de vânătoare înainte de intrarea în vigoare a Legii provinciale nr. 14/ Proprietari de terenuri situate în provincia autonomă Bolzano, la 24 februarie 2004,

reclamanții au sesizat autoritățile provinciale competente în materie de vânătoare și pescuit în vederea obținerii autorizației de a constitui o rezervă privată de vânătoare din fondurile lor. Prin decretul din 1 martie 2004, cererea a fost respinsă pe motiv că legea nr. 14/1987 reglementează reînnoirea rezervelor private existente la data intrării sale în vigoare, și anume la 29 iulie 1987, dar nu a creat noi rezerve private. Reclamanții au sesizat Tribunalul Administrativ Regional, secțiunea autonomă a provinciei Bolzano (TAR) și au denumit instanța administrativă regională, pentru încălcarea dispozițiilor relevante privind participarea persoanelor interesate la formarea deciziilor administrative și a unui exces de putere pentru lipsa motivării și aplicarea eronată a legii nr. 14/1987.

În această privință, ei au contestat motivarea de la 14/1987 privind rezervele private. Prin stigmatizarea faptului că această lege nu prevedea posibilitatea de a constitui noi rezerve private, ei susțineau că o aplicare prin analogie a dispozițiilor privind rezervele de vânătoare de drept era posibilă. În cele din urmă, ei au susținut că, din perspectiva neconstituțională, legea nr. La 8 februarie 2007, TAR a respins recursul declarând, printre altele, că legea nr. 14/1987 a creat și a reglementat rezervele de drept, în timp ce rezervele private preexistente sub formă de concesiuni. El a precizat că, potrivit legii menționate, în cazul în care menținerea rezervelor private ar fi permis în anumite condiții, aceasta nu prevedea constituirea ex novo a acestora.

dar numai reînnoirea celor existente la intrarea sa în vigoare. În temeiul unor reglementări distincte, aplicarea prin analogie a dispozițiilor privind rezervele de drept era exclusă. TAR a reamintit, de asemenea, că materia vânătorii era în primul rând de competența legislativă a provinciei autonome Bolzano și că, în conformitate cu legea națională n 157/1992, constituirea de exploatații private nu a fost decât o capacitate și nu o obligație. Prin urmare, el a respins și motivul întemeiat pe presupusa neconstituționalitate a legii provinciale atât pentru viciul formal, în cazul în care instanțele nu au indicat dispozițiile în cauză, cât pentru lipsa vădită a temeiului. Reclamanții au interceptat recursul prin ridicarea acelorași mijloace.

Prin hotărârea din 17 februarie 2012, Consiliul de Stat și-a exprimat motivele deciziei în cauză și a confirmat, în special, interpretarea Legii nr. 14/1987, precum și aplicarea de către autoritățile provinciale, în măsura în care spiritul acesteia viza delimitarea cadrului concesiunilor autorizate pentru rezervele private, în conformitate cu intenția legiuitorului național.

Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, luată în mod individual și combinată cu art. 14 din Convenție, reclamanții denunță, pe de o parte, o încălcare a dreptului lor de proprietate ca urmare a dreptului lor de proprietate ca urmare a dreptului lor de proprietate asupra fondurilor lor la o rezervă de vânătoare de drept, aceasta permițând oricărei persoane care deține un permis de vânătoare fără plată; și, pe de altă parte, un tratament discriminatoriu față de proprietarii deja deținători ai unei concesiuni de rezervă privată de vânătoare înainte de intrarea în vigoare a legii nr. 14/1987. EVALUAREA CURȚII Curtea amintește că, în termenii articolului 35 1 din Convenție, aceasta nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de atac interne (a se vedea, printre multe altele, Selmuni c. Franța [GC], nr 25803/94, Õ 74, CEDO 1999-V.

Astfel, cauza pe care se intenționează să o sesizeze Curtea trebuie, în primul rând, invocată, cel puțin în esență, în formele și termenele prevăzute de dreptul intern, în fața instanțelor naționale corespunzătoare (a se vedea, printre altele, Gäfgen c. Germania [GC], n 22978/05, § 142, CEDH 2010, Cardot c. Franța, 19 martie 1991, § 34, seria A n 200, și Farzalyev c. Azerbaidjan, 29620/07, § 55, 28 mai 2020 … Comisia a concluzionat deja în mod similar cu cea din speță, pentru neobosirea căilor de atac interne, reclamanții care au omis să notifice administrației la adresa: invocând accesul vânătorilor pe teren în conformitate cu legea regională relevantă (a se vedea Castella c. Italia (dec.), 7853/02, 20 iunie 2006) sau opoziția lor față de includerea fondurilor lor într-un plan de organizare a faunei și a vânătorii și, dacă este cazul, de a sesiza instanțele administrative competente în acest sens, în temeiul articolului 15 din Legea nr. 157/1992 (a se vedea Belgiorno și alții c. Italia (dec), nr 10289/08 și 22 alții, 25 noiembrie 2014). 11. În speță, Curtea constată că, în fața instanțelor administrative naționale, reclamanții au invocat trei motive întemeiate pe dreptul intern, primul privind la … 14/ luat în considerare crearea de noi rezerve private de vânătoare, iar al treilea privind presupusa neconstituționalitate a interpretării legii menționate,

astfel cum a fost dezvoltată de autoritățile competente (punctul 4 de mai sus). (a se vedea, printre multe altele, Radomilja și altele, c. Croația [GC], n 37685/10 și 22768/12, § 116-117, 20 martie 2018). Curtea amintește, de asemenea, că nu are competența de a înlocui reclamantul și de a reține noi obiecții numai pe baza argumentelor și a faptelor prezentate în fața acesteia (Croseam c. Republica Cehă [C], n 19750/13, §§ 90-91, 1 iunie 2023). 13. În consecință, cererea trebuie respinsă pentru neobosirea căilor de atac interne, în conformitate cu art. 35 alin. (1) și (4) din Convenție.

14. Cu titlu excesiv, în ceea ce privește presupusa încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 citit în legătură cu art. 14, Curtea reamintește că, în examinarea acestui tip de … Aviz consultativ privind diferența de tratament între asociațiile de proprietari de terenuri care au o existență recunoscută la data înființării unei asociații comune de vânătoare care a fost legalizată și asociațiile de proprietari înființate ulterior [GC], cererea nr. P16-2021-002, Consiliul de Stat francez, §§ 59-62, 13 iulie 2022), pentru a verifica dacă diferența de tratament se referă la persoane aflate în situații similare sau comparabile (ibidem, §§ 63-71).

În cele din urmă, Curtea trebuie să evalueze dacă diferența de tratament era justificată în lumina Convenției (ibidem, §§ 72-110; a se vedea, de asemenea, Molla Sali c. Grecia [GC], n 20452/14, § 122-123 și 133-137, 19 decembrie 2018). Zelger și-a dobândit dreptul de proprietate în 1999 în timp ce a fost furnizată nicio informație referitoare la domnul J. Rainer. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 31 august 2023. Liv Tigerstedt Peter Paczolay Președinte adjunct

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2024-11-14
0,93
CASE OF SOCIETÀ AGRICOLA MOCENIGA PESCA S.S. DI SIVIERO ALESSANDRA & C. v. ITALY
Primă secțiune CAUZĂ DE SOCIETÀ AGRICOLA MOCENIGA PESCA S.S. DI SIVIERO ALESSANDRA & C. c. ITALY (Documentul nr. 13643/22) JUDIȚIA Strasburg 14 noiembrie 2024 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul
CtEDO 2012-05-10
0,92
TIRONE c. ITALIE ET AUTRES REQUETES
SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 56699/09 Giuseppe TIRONE împotriva Italiei și alte patru cereri (a se vedea lista din anexă) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 10 mai 2012 într-un comitet compus di
CtEDO 2006-06-20
0,92
CASCELLA c. ITALIE
SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 7853/02 prezentate de Salvatore CASCELLA împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 20 iunie 2006 într-o cameră compusă din Sir
CtEDO 2024-06-07
0,92
VENDRAME AND OTHERS v. ITALY
Publicat la 24 iunie 2024 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 47565/22 Franco VENDRAME și alții împotriva Italiei depusă la 29 septembrie 2022 comunicată la 7 iunie 2024 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la restricțiile de mediu impuse parcelelor de
CtEDO 2012-02-14
0,92
MILAZZO c. ITALIE
SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 55722/09 Sabrina MILAZZO împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 14 februarie 2012 într-o cameră compusă din: Françoise Tulkens, președinte, Dragoljub P
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă