A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 60546/00 prezentate de Odette MENHER împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 13 mai 2003 într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președintele J.-P. Costa Loucaide Jungwiert Butkevych Thomassen Ugrekhelidze, judecători și domnul Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 1 iulie 2000, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA recurentei, Odette Menher, este resortisantă franceză, născută în 1947 și rezidentă în Mantes-la-Jolie. Guvernul francez ( mai mult decât atât, Curtea a Uniunii Europene a adoptat o decizie în favoarea Curții a Uniunii Europene prin care a adoptat o decizie în favoarea Curții a Uniunii Europene în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și al articolului 108 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) (denumit în continuare "Hotărârea privind SEE"). În cadrul unui astfel de serviciu de informare socială, aceasta a avut ca obiect activități de căutare a deciziilor sau proiectelor care au consecințe directe asupra situației persoanelor în vârstă, în special în scopuri de redactare a articolelor pentru lunarul publicat de UNRAP. LURAP a contestat calitatea de jurnalist, iar reclamanta a înaintat Consiliului Prudimenilor de la Paris o cerere de rezoluție a contractului său de muncă și de plată a indemnizațiilor de despărțire. Prin hotărârea din 20 iunie 1997, Curtea de Apel de la Paris a confirmat hotărârea pronunțată. În fața Curții de Casație (camera socială), reclamanta nu a fost reprezentată de un avocat în Consiliul de Stat și în Curtea de Casație, ci de un avocat înscris într-un barou. Înalta instanță a respins recursul printr-o hotărâre din 5 ianuarie 2000. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, recurenta se plânge de necunoașterea principiului contradicției în cadrul procedurii în fața Camerei Sociale a Curții de Casație. În această privință, menționează că nu i-a fost comunicat sensul concluziilor avocatului general și că nu a putut să răspundă la aceasta. ÎN DREPT, recurenta se plânge de o necunoaștere a principiului contradictoriei în cadrul procedurii în fața camerei sociale a Curții de Casație În această privință, ea arată că, întrucât consiliul său nu este avocat în cadrul Consiliului de Stat și al Curții de Casație, sensul concluziilor avocatului general nu i-a fost comunicat și nu a putut răspunde la aceasta. Orice persoană are dreptul la audierea echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Guvernul se referă la hotărârile Curții în cauzele Vecine c. Franța (hotărârea din 8 februarie 2000, n 27362/95) și Meftah și alții c. Franța (hotărârea din 26 iulie 2002 [GC], n 32911/96, 35237/97 și 34595/97, CEDH 2002-VII, §§ 51-52) și declară următoarele: Recurenta invită Curtea să aplice jurisprudența citată de guvern și să încheie o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție. Curtea consideră că cererea ridică întrebări de fapt și de drept în ceea ce privește Convenția care necesită o examinare pe fond. Prin urmare, aceasta concluzionează că nu este în mod vădit greșit întemeiată în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție. Constatând pe de altă parte că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv de imputare, Curtea consideră că trebuie declarată admisibilă. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Dolle A.B. Baka Premier Președinte
de la requête n
o
60546/00
présentée par Odette MENHER
contre la France
La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 13 mai 2003 en une chambre composée de
:
MM.
A.B.
Baka
,
président
,
J.-P.
Costa
,
L.
Loucaides
,
K.
Jungwiert
,
V.
Butkevych
,
M
me
W.
Thomassen
,
M.
M.
Ugrekhelidze,
juges
,
et de M
me
S.
Dollé,
greffière de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 1
er
juillet 2000,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par la requérante,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requérante, Odette Menher, est une ressortissante française, née en 1947 et résidant à Mantes-la-Jolie. Le gouvernement français («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M. Ronny Abraham, Directeur des Affaires juridiques au Ministère des Affaires étrangères.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
La requérante était employée par l’union nationale des retraités et personnes âgées («
UNRAP
»). Elle y avait pour activité, au sein d’un service dit d’informations sociales, de rechercher les décisions ou projets ayant des conséquences directes sur la situation des personnes âgées aux fins notamment de rédaction d’articles pour le mensuel publié par l’UNRAP.
L’UNRAP lui ayant contesté la qualité de journaliste, la requérante saisit le Conseil des Prud’hommes de Paris d’une demande de résolution de son contrat de travail et de payement d’indemnités de rupture. Elle en fut déboutée par un jugement du 7 septembre 1994.
La requérante interjeta appel de ce jugement, sollicitant la reconnaissance de son statut de journaliste et le paiement de dommages-intérêts symboliques.
Par un arrêt du 20 juin 1997, la cour d’appel de Paris confirma le jugement déféré.
La requérante se pourvut en cassation. Devant la Cour de cassation (chambre sociale), elle n’était pas représentée par un avocat au Conseil d’Etat et à la Cour de cassation mais par un avocat inscrit à un barreau. La haute juridiction rejeta le pourvoi par un arrêt du 5 janvier 2000.
GRIEF
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaint d’une méconnaissance du principe du contradictoire dans le cadre de la procédure devant la chambre sociale de la Cour de cassation. Elle expose à cet égard que, son conseil n’étant pas avocat au Conseil d’Etat et à la Cour de cassation, le sens des conclusions de l’avocat général ne lui fut pas communiqué et il ne put y répliquer.
1.
La requérante se plaint d’une méconnaissance du principe du contradictoire dans le cadre de la procédure devant la chambre sociale de la Cour de cassation
; elle expose à cet égard que, son conseil n’étant pas avocat au Conseil d’Etat et à la Cour de cassation, le sens des conclusions de l’avocat général ne lui fut pas communiqué et il ne put y répliquer. Elle invoque l’article 6 § 1 de la Convention, aux termes duquel
:
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)
»
2.
Le Gouvernement se réfère aux arrêts de la Cour dans les affaires
Voisine c. France
(arrêt du 8 février 2000, n
o
27362/95) et
Meftah et autres c. France
(arrêt du 26 juillet 2002
[GC], n
os
32911/96, 35237/97 et 34595/97, CEDH 2002-VII, §§ 51-52)
et déclare ce qui suit
: «
en l’espèce, M
me
Menher,
non représentée par un avocat aux Conseils, n’ayant pas pu connaître des conclusions de l’avocat général avant l’audience de cassation et, partant n’ayant pu y répondre en délibéré, il convient de s’en rapporter à la sagesse de la Cour
dans cette affaire ».
3.
La requérante invite la Cour a faire application de la jurisprudence citée par le Gouvernement et à conclure à une violation de l’article 6 § 1 de la Convention.
4.
La Cour estime que la requête soulève des questions de fait et de droit au regard de la Convention qui nécessitent un examen au fond. Elle conclut par conséquent qu’elle n’est pas manifestement mal fondée au sens de l’article 35 § 3 de la Convention. Constatant par ailleurs qu’elle ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité, la Cour estime qu’il y a lieu de la déclarer recevable.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare
la requête recevable, tous moyens de fond réservés.
S.
Dollé
A.B.
Baka
Greffière
Président