HALLGREN v. SWEDEN

Reclamantul, dna Josefin Hallgren, este o națională suedeză, născut în 1974 și locuiește în Enskede, Suedia. Ea este reprezentată în fața Curții de către dna R. Harrold-Claesson, un avocat practicant în Olofstorp, Suedia. Guvernul contestat este reprezentat de agentul lor, dna Eva Jagander, Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 1 aprilie 1994, când reclamantul avea 19 ani, s-a mutat din casa mamei ei într-un apartament al ei. În acel moment, reclamantul a terminat școala și a avut un loc de muncă temporar ca stagiar la o stație de radio. La 5 aprilie 1994, ea a depus o cerere la Consiliul de District Social (sociala distriktnämnden - denumită în continuare „Consiliu”) de Kungsbacka, cerând o alocație socială suplimentară în temeiul articolului 6 din Legea privind serviciile sociale (Socialtjänstlagen, lag 1980:620) pentru cheltuielile de viață și pentru chiria ei. La 20 aprilie 1994, Consiliul a respins cererea ei, declarând că mama reclamantului, care avea garanție pentru reclamantul contractului său de închiriere, ar putea să-și asigure nevoile sau, altfel, reclamantul ar putea reveni să locuiască la casa mamei sale. A apelat împotriva acestei decizii la Tribunalul Administrativ al Județeanului (länsrätten) din județul Halland. Înainte de a transmite recursul la instanță, Consiliul, la 25 mai 1994, și-a revizuit hotărârea fără, totuși, să se încheie altfel. Prin hotărârea din 1 septembrie 1994, Curtea de Administrație a Județeanului a constatat pentru reclamant. Acesta a observat că, din moment ce a atins vârsta majorității și nu mai studiase, părinții ei nu au fost obligați să-i susțină financiar. În plus, salariul stagiarului ei nu i-a conferit un nivel rezonabil de viață. Consiliul a apelat împotriva hotărârii în fața Curții de Apel administrative (kammarrätten) din Gotemburg și a solicitat, de asemenea, să rămână în aplicarea hotărârii Curții de Administrație a Județeanului, care a fost acordată la 29 septembrie 1994. La 7 noiembrie 1994, după o audiere orală la 29 octombrie 1994, Curtea Administrativă de Apel a anulat decizia instanței de judecată și a susținut respingerea Consiliului. La 18 noiembrie 1994, reclamantul a prezentat un recurs Curții Supreme de Administrație (regeringsrätten) care l-a primit la 2 decembrie 1994. Curtea a remarcat că cazul nu a fost de natură urgentă, deoarece asistența socială solicitată de reclamant nu a fost în cauză decât perioada din aprilie până în august 1994; după aceea, reclamantul a fost în măsură să se susțină. Astfel, cazul nu a fost acordat prioritate în conformitate cu regulamentul de procedură al instanței. La 12 iunie 1995, Curtea Administrativă Supremă a primit un alt caz care implică o chestiune foarte similară. La 21 noiembrie 1996 și 9 ianuarie 1997 a primit două cazuri suplimentare. S-a decis că aceste trei cazuri și cazul reclamantului ar trebui examinate simultan, pentru a asigura o dezvoltare uniformă a jurisprudenței Curții Administrative Supreme. La 28 ianuarie 1997, Curtea Supremă de Administrație a acordat recursului reclamantului și, la 27 februarie 1997, a ordonat Consiliului să își prezinte observațiile cu privire la recurs. Consiliul, prin scrisoarea din 26 martie 1997, a contestat recursul. Atunci, la 8 aprilie 1997, instanța a invitat reclamantul să răspundă observațiilor Consiliului, pe care le-a făcut-o până la 23 aprilie 1997. La 26 mai 1997, observațiile reclamantului au fost transmise Consiliului pentru informații. La 11 decembrie 1997, Curtea Administrativă Supremă a susținut hotărârea Curții de Apel administrative care respinge cererea reclamantului. Curtea a constatat că problemele sale financiare au început atunci când s-a mutat într-un apartament al său și că, în momentul respectiv, o astfel de mișcare nu a fost necesară pentru a-i asigura un nivel de viață rezonabil. Prin urmare, reclamantul nu are dreptul la asistență socială în temeiul articolului 6 din Legea privind serviciile sociale.

The applicant, Ms Josefin Hallgren, is a Swedish national, who was born in 1974 and lives in Enskede, Sweden. She is represented before the Court by Mrs R. Harrold-Claesson, a lawyer practising in Olofstorp, Sweden. The respondent Government are represented by their Agent, Mrs Eva Jagander of the Ministry for Foreign Affairs. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 1 April 1994, when the applicant was 19 years old, she moved from her mother’s house to an apartment of her own. At that time the applicant had finished school and had a temporary job as a trainee at a radio station. On 5 April 1994 she lodged an application with the Social District Council (sociala distriktnämnden -hereinafter “the Council”) of Kungsbacka, requesting a supplementary social allowance under section 6 of the Social Services Act (Socialtjänstlagen, lag 1980:620) for her living expenses and for her rent. On 20 April 1994 the Council rejected her request, finding that the applicant’s mother, who stood surety for the applicant on her rental contract, could provide for her needs or else the applicant could return to live at her mother’s home. She appealed against this decision to the County Administrative Court (länsrätten) of the County of Halland. Before transmitting the appeal to the court, the Council, on 25 May 1994, reviewed its decision without, however, coming to a different conclusion. By a judgment of 1 September 1994 the County Administrative Court found for the applicant. It observed that, since she had attained the age of majority and was not studying anymore, her parents were not obliged to support her financially. Moreover, her trainee salary did not give her a reasonable standard of living. The Council appealed against the judgment to the Administrative Court of Appeal (kammarrätten) of Gothenburg and also requested it to stay the enforcement of the County Administrative Court’s judgment, which was granted on 29 September 1994. On 7 November 1994, after having held an oral hearing on 29 October 1994, the Administrative Court of Appeal overturned the lower court’s decision and upheld the Council’s rejection. On 18 November 1994 the applicant submitted an appeal to the Supreme Administrative Court (regeringsrätten) which received it on 2 December 1994. The court noted that the case was not of an urgent nature since the social welfare assistance requested by the applicant concerned only the period from April to August 1994; thereafter the applicant had been able to support herself. Thus, the case was not given priority according to the court’s rules of procedure. On 12 June 1995 the Supreme Administrative Court received another case involving a very similar issue. On 21 November 1996 and 9 January 1997 it received two further such cases. It was decided that these three cases and the applicant’s case should be examined simultaneously, in order to ensure a uniform development of the Supreme Administrative Court’s case-law. On 28 January 1997 the Supreme Administrative Court granted the applicant leave to appeal and, on 27 February 1997, it ordered the Council to submit its observations on the appeal. The Council, by letter of 26 March 1997, contested the appeal. The court then, on 8 April 1997, invited the applicant to respond to the Council’s observations, which she did by 23 April 1997. On 26 May 1997 the applicant’s observations were transmitted to the Council for information. On 11 December 1997 the Supreme Administrative Court upheld the Administrative Court of Appeal’s judgment rejecting the applicant’s request. The court found that her financial problems had started when she moved to an apartment of her own and that, at the relevant time, such a move had not been necessary in order to ensure her a reasonable standard of living. Therefore, the applicant was not entitled to social welfare assistance under section 6 of the Social Services Act.