Decizia nr. 89 din 4 decembrie 2017

Prin Încheierea din 26 mai 2017 pronunţată în Dosarul nr. 2.920/109/2015, Curtea de Apel Piteşti – Secţia I civilă a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la dezlegarea următoarelor chestiuni de drept: – „dacă trecerea personalului de pe funcţia publică de execuţie din cadrul instituţiei/autorităţii publice pe funcţie contractuală, urmată de încetarea raportului de serviciu al funcţionarului public şi de încheierea de noi raporturi juridice, de muncă, reprezintă încadrare nouă pe funcţie, în sensul art. 31 din Legea nr. 330/2009; – în caz afirmativ, dacă salarizarea personalului nou- încadrat pe funcţia contractuală se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţii contractuale similare, în cazul în care acestea există; – dacă plata corespunzătoare funcţiei contractuale similare este distinctă şi independentă de contestarea dispoziţiei de încadrare pe funcţia contractuală şi de stabilire a salariului iniţial; – dacă, în raport cu dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 330/2009, art. 1 şi art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, art. 5 coroborat cu art. 5 alin. (1 1 ) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, respectiv art. 1 1 alin. (1) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014, introdus prin Legea nr. 185/2015, care reafirmă anual, pentru personalul numit în aceeaşi instituţie pe funcţie de acelaşi fel, plata la nivelul funcţiilor similare, operează efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat pentru cazul în care, faţă de perioada imediat următoare trecerii de pe funcţia publică pe o funcţie contractuală, prin hotărâre judecătorească definitivă anterior sesizării prezentei instanţe, s-a stabilit că plata pentru noua funcţie contractuală a fost legal determinată şi efectuată potrivit dispoziţiilor Legii nr. 330/2009″. Cererea de pronunţare a hotărârii prealabile a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 7 iulie 2017, cu nr. 2.004/1/2017.

La aceeaşi dată a fost înregistrată cu nr. 2.005/1/2017 sesizarea prin care Curtea de Apel Piteşti – Secţia I civilă a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Încheierea din 26 mai 2017, în Dosarul nr. 1.256/90/2015**, pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei probleme de drept: – „Dacă trecerea personalului de pe funcţia publică de execuţie din cadrul instituţiei/autorităţii publice pe funcţie contractuală, urmată de încetarea raportului de serviciu al funcţionarului public şi de încheierea de noi raporturi juridice, de muncă, reprezintă încadrare nouă pe funcţie în sensul art. 31 din Legea nr. 330/2009; – În caz afirmativ, dacă salarizarea personalului nou- încadrat pe funcţia contractuală se face la nivelul de salarizare în plata pentru funcţii contractuale similare, în cazul în care acestea există; – Dacă plata corespunzătoare funcţiei contractuale similare este distinctă şi independentă de contestarea dispoziţiei de încadrare pe funcţia contractuală şi de stabilire a salariului din data de 29 septembrie 2010, având nr. 266, în condiţiile în care, în soluţionarea conflictului de competenţă, s-a stabilit natura litigiului ca fiind aceea a unui conflict individual de muncă, supus regulilor consacrate de Codul muncii privitor la termenul şi condiţiile în care poate fi solicitată plata drepturilor salariale”.

Prin Încheierea de şedinţă din 26 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.243/90/2015**, Curtea de Apel Piteşti – Secţia I civilă a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele probleme de drept: – „Dacă trecerea personalului de pe funcţia publică de execuţie din cadrul instituţiei/autorităţii publice pe funcţie contractuală, urmată de încetarea raportului de serviciu al funcţionarului public şi de încheierea de noi raporturi juridice, de muncă, reprezintă încadrare nouă pe funcţie în sensul art. 31 din Legea nr. 330/2009; – În caz afirmativ, dacă salarizarea personalului nou-încadrat pe funcţia contractuală se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţii contractuale similare, în cazul în care acestea există; – Dacă plata corespunzătoare funcţiei contractuale similare este distinctă şi independentă de contestarea dispoziţiei de încadrare pe funcţia contractuală şi de stabilire a salariului din data de 29 septembrie 2010, având nr. 267, în condiţiile în care, în soluţionarea conflictului de competenţă, s-a stabilit natura litigiului ca fiind aceea a unui conflict individual de muncă, supus regulilor consacrate de Codul muncii privitor la termenul şi condiţiile în care poate fi solicitată plata drepturilor salariale”. Această sesizare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu nr. 2.006/1/2017.

Constatând că încheierile Curţii de Apel Piteşti pronunţate în dosarele nr. 2.920/109/2015, nr. 1.256/90/2015** şi nr. 1.243/90/2015** au ca obiect probleme de drept similare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus conexarea dosarelor nr. 2.005/1/2017 şi nr. 2.006/1/2017 la Dosarul nr. 2.004/1/2017. II. Temeiul juridic al sesizărilor

Articolul 519 din Codul de procedură civilă stipulează următoarele: „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”. III. Normele de drept intern care formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile

Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare (denumită în continuare Legea nr. 330/2009) Art. 31: „Pentru personalul nou-încadrat pe funcţii în perioada de aplicare etapizată, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare.”

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011 (denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010) : „(1) În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011. (2) În anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. (3) În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. (4) Începând cu luna ianuarie 2012, în ceea ce priveşte salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011. (5) În anul 2012, prevederile art. 12 din anexa nr. II, cap. I lit. B – Reglementări specifice personalului didactic din învăţământ, la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, nu se aplică.” Art. 2: „În anul 2012, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat.”

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, aprobată prin Legea nr. 36/2014, cu modificările ulterioare (denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012) Art. 2: „Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, şi ale art. 1 alin. (4) şi (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) şi (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) şi art. 13 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013.”

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările şi completările ulterioare (denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013) Art. 5: „(1) În anul 2014, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituţiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcţie similară în plată. (2) Pentru funcţionarii publici care se transferă, sunt redistribuiţi din corpul funcţionarilor publici sau sunt reintegraţi în funcţie, potrivit legii, în cursul anului 2014, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat. (3) În cazul funcţionarilor publici nou-încadraţi sau promovaţi, nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010. (4) În situaţia în care în cadrul instituţiei/unităţii de învăţământ nu există funcţie similară, salariul pentru acea funcţie se stabileşte aplicând prevederile Legii nr. 63/2011 şi succesiv actele normative care au urmat după acest act normativ. (5) În anul 2014, ordonatorii principali de credite/ordonatorii de credite pot aproba demararea procedurilor privind promovarea pe funcţii, grade sau trepte profesionale a personalului numai cu condiţia încadrării în bugetul anual aprobat la cheltuieli de personal.”

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare (denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014) Art. 5: „(1) În anul 2015, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituţiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcţie similară în plată. (1 1 ) Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii – medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.”

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 privind salarizarea personalului din cadrul sistemului public sanitar şi sistemului public de asistenţă socială în anul 2015, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 185/2015 (denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014) Art. 1 1 : „(1) Prin excepţie de la prevederileart. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu completările ulterioare, începând cu luna iulie 2015, salarizarea personalului din aparatul propriu al Ministerului Sănătăţii, precum şi al celui din direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti va fi asimilată cu cea a personalului din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, respectiv al caselor de asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti. (…) (5) Pentru persoanele din cadrul Ministerului Sănătăţii, inclusiv din cadrul direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti ale căror salarii de bază sunt mai mari decât cele stabilite potrivit alin. (1), se menţin salariile de bază avute.” IV. Expunerea succintă a proceselor

Prin acţiunea înregistrată la 31 martie 2015 sub nr. 2.920/109/2015 pe rolul Tribunalului Argeş reclamanta A a chemat-o în judecată pe pârâta B, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pârâta la modificarea dispoziţiei de încadrare din 30 august 2010, în sensul de a-i fi acordate drepturile salariale ale personalului contractual din luna decembrie 2009, corespunzătoare funcţiei deţinute de reclamantă, plata drepturilor salariale cuvenite în calitate de personal contractual, începând cu luna martie 2012, la zi, actualizate cu indicele de inflaţie, modificarea contractului individual de muncă în privinţa drepturilor salariale cuvenite ca urmare a trecerii sale din categoria funcţionarilor publici în categoria personalului contractual, începând cu luna martie 2012, aplicarea indexării la drepturile salariale astfel cuvenite pe aceeaşi perioadă şi plata lor ca atare. Reclamanta a arătat că a fost trecută din categoria funcţionarilor publici, din cadrul structurii interne a pârâtei, în cea a personalului contractual, modificându-i-se doar funcţia, nu şi salarizarea; or, prin eliberarea din funcţia publică, raporturile de serviciu au încetat, născându-se noi raporturi de muncă, de această dată contractuale, supuse, în ceea ce priveşte salarizarea, Legii nr. 330/2009, ce impun ca, pentru personalul nou-încadrat pe funcţie, în perioada de aplicare etapizată, salarizarea să se facă la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare. Prin Sentinţa civilă nr. 838 din 13 aprilie 2016, Tribunalul Argeş a respins acţiunea, în considerarea autorităţii de lucru judecat de care se bucură o hotărâre anterioară, în ce priveşte statuarea asupra corectitudinii salarizării reclamantei, prin dispoziţia de încadrare atacată în litigiul pornit împotriva acesteia, în Dosarul nr. 794/109/2012*. Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă a declarat apel reclamanta A, iar, în cadrul soluţionării sale, Curtea de Apel Piteşti a dispus, în temeiul art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, suspendarea judecării până la pronunţarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărârii prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

Prin acţiunea înregistrată la 31 martie 2015 sub nr. 1.256/90/2015** pe rolul Tribunalului Vâlcea reclamantul C a chemat-o în judecată pe pârâta D, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pârâta la modificarea dispoziţiei de încadrare din 29 septembrie 2010, în sensul de a-i fi acordate drepturile salariale ale personalului contractual din luna decembrie 2009, corespunzătoare funcţiei deţinute de reclamant, plata drepturilor salariale cuvenite în calitate de personal contractual, începând cu luna martie 2012, la zi, actualizate cu indicele de inflaţie, modificarea contractului individual de muncă în privinţa drepturilor salariale cuvenite ca urmare a trecerii sale din categoria funcţionarilor publici în categoria personalului contractual, începând cu luna martie 2012, aplicarea indexării la drepturile salariale astfel cuvenite pe aceeaşi perioadă şi plata lor ca atare. Prin Sentinţa civilă nr. 623, pronunţată la 8 decembrie 2016, Tribunalul Vâlcea – Secţia I civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ce priveşte primul capăt de cerere, a respins acest capăt de cerere ca prescris şi le-a respins pe celelalte ca neîntemeiate. Tribunalul a reţinut, pe fond, că, la trecerea din funcţia publică în cea de personal contractual, reclamantului îi erau aplicabile dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 330/2009, chiar dacă nu a susţinut un concurs pentru ocuparea posturilor vacante, textul de lege vizând angajaţii nou-încadraţi pe funcţii în perioada de aplicare etapizată, indiferent dacă aceştia sunt încadraţi pentru prima dată la angajatorul respectiv sau au fost angajaţi anterior şi sunt încadraţi pe o nouă funcţie. Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă a declarat apel reclamantul C, iar, în cadrul soluţionării sale, Curtea de Apel Piteşti a dispus, în temeiul art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, suspendarea judecării până la pronunţarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărârii prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1.243/90/2015** pe rolul Tribunalului Vâlcea reclamanta E a chemat-o în judecată pe pârâta D, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pârâta la modificarea dispoziţiei de încadrare din 29 septembrie 2010, în sensul de a-i fi acordate drepturile salariale ale personalului contractual din luna decembrie 2009, corespunzătoare funcţiei deţinute în prezent, plata drepturilor salariale cuvenite în calitate de personal contractual, începând cu luna martie 2012, la zi, actualizate cu indicele de inflaţie, modificarea contractului individual de muncă în privinţa drepturilor salariale cuvenite, ca urmare a trecerii sale din categoria funcţionarilor publici în categoria personalului contractual, începând cu luna martie 2012, aplicarea indexării la drepturile salariale astfel cuvenite pe aceeaşi perioadă şi plata lor ca atare. Prin Sentinţa civilă nr. 665, pronunţată la 18 aprilie 2016, Tribunalul Vâlcea – Secţia I civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte primul capăt de cerere, a respins acest capăt de cerere ca prescris şi le-a respins pe celelalte ca neîntemeiate. Tribunalul a reţinut, pe fond, că, la trecerea din funcţia publică în cea de personal contractual, reclamantului îi erau aplicabile dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 330/2009, chiar dacă nu a susţinut un concurs pentru ocuparea posturilor vacante, textul de lege vizând angajaţii nou-încadraţi pe funcţii, în perioada de aplicare etapizată, indiferent dacă aceştia sunt încadraţi pentru prima dată la angajatorul respectiv sau au fost angajaţi anterior şi sunt încadraţi pe o nouă funcţie. Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă a declarat apel reclamantul E, iar, în cadrul soluţionării sale, Curtea de Apel Piteşti a dispus, în temeiul art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, suspendarea judecării până la pronunţarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărârii prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept. V. Motivele reţinute de titularul sesizării care susţin admisibilitatea procedurii

Prin încheierile de sesizare s-a reţinut admisibilitatea sesizărilor, motivat de următoarele aspecte: Este dedusă judecăţii chestiunea stabilirii drepturilor salariale şi a plăţii personalului dintr-o instituţie publică, la trecerea de pe funcţia publică pe funcţia contractuală, operată ulterior datei de 1 ianuarie 2010, chestiune asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi care nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Chestiunea de drept privind efectele trecerii de pe funcţia publică pe funcţia contractuală, în cadrul aceleiaşi instituţii publice, este nouă pentru instanţa de trimitere, învestită cu soluţionarea unui număr relativ mare de cauze cu obiect identic şi în raport cu faptul că, în faţa instanţei de fond, nu a avut loc o dezbatere a problemelor de fond, însă instanţei de apel i s-a solicitat pronunţarea direct asupra acesteia, după admiterea criticilor formulate la adresa excepţiei puterii lucrului judecat, respectiv instanţa de fond a considerat a fi incidente în speţă prevederile art. 31 din Legea nr. 330/2009, potrivit cărora, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, în perioada de aplicare etapizată, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţii similare, dar a reţinut că nu există funcţii similare la care să se facă raportarea.

Totodată, au fost identificate în practica judiciară soluţii ale curţilor de apel Constanţa, Târgu Mureş, Galaţi şi Bucureşti, de admitere a acţiunii cu acelaşi obiect, considerentele avute în vedere fiind următoarele: – trecerea reclamantului din funcţia publică de execuţie în cea contractuală de execuţie se încadrează în dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 330/2009, nefiind necesară promovarea sau încadrarea pe bază de concurs; – asimilarea reclamantului cu personalul nou-încadrat, pentru care salarizarea se face conform art. 31 din Legea nr. 330/2009, adică la nivelul aflat în plată pentru funcţii similare, rezultă şi din încheierea unui contract individual de muncă, după trecerea de pe funcţia publică pe cea contractuală; – potrivit art. 31 din Legea nr. 330/2009, salarizarea la nivelul în plată pentru funcţii similare se realizează pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, nu numai pentru personalul nou-încadrat în unitate; – contractul individual de muncă încheiat între părţi certifică situaţia încadrării reclamantului în noul post de personal contractual; în cauză este vorba despre o reaşezare a funcţiilor.

O opinie concordantă este în sensul aplicării prevederilor art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, însă menţinerea în plată trebuie să se raporteze la funcţia similară ce va fi ocupată după reîncadrare (Curtea de Apel Bucureşti).

Soluţiile contrare ale curţilor de apel Piteşti şi Alba Iulia sunt în sensul că, indiferent de situaţiile care pot apărea la încadrarea pe funcţie potrivit Legii nr. 330/2009, salarizarea se face cu menţinerea salariilor avute la 31 decembrie 2009, adică a salariului de funcţionar public, în cazul de faţă, chiar dacă este mai mic decât al personalului contractual.

O altă soluţie dată de un complet al Curţii de Apel Piteşti a considerat corect reţinută situaţia de fapt, în sensul că prezintă relevanţă măsura în care nu au existat şi nu există persoane cu funcţii similare funcţiei contractuale pe care a fost trecut reclamantul de pe funcţia publică, nefiind indicat în acţiune care este salariul la care ar fi trebuit să se raporteze angajatorul la momentul trecerii dintr-o funcţie în alta.

Aşadar, nevoia sesizării este dată de situaţia în care, pe raza diferitelor curţi de apel, orientările jurisprudenţiale sunt diferite, în privinţa unei categorii similare de salariaţi, impunându-se, deci, potrivit rolului hotărârii preliminare, de evitare, pentru viitor, a unor asemenea diferenţe de interpretare a legii. VI. Punctul de vedere al completului de judecată

Obiectul judecăţii de faţă îl constituie plata drepturilor salariale cuvenite pentru activitatea exercitată în baza unui contract de muncă, iar nu a unui act de numire în vreo funcţie de autoritate publică.

Aceasta este distinctă de contestarea dispoziţiei de trecere de pe funcţia publică de execuţie pe cea contractuală de execuţie, câtă vreme reclamanta nu este nemulţumită de această schimbare a naturii raporturilor juridice dintre părţi şi nu solicită revenirea pe vechea funcţie publică, deci nu îşi contestă opţiunea.

Curtea a considerat că şi o judecată anterioară, cu acelaşi obiect al plăţii drepturilor salariale la nivelul funcţiei contractuale similare aflat în plată, pentru o perioadă anterioară celei din prezentul litigiu, nu poate fi invocată ca efect negativ al puterii de lucru judecat, în condiţiile în care legiuitorul a adoptat acte normative de salarizare distincte pentru fiecare an calendaristic.

Situaţia de fapt este aceea că, prin efectul reorganizării instituţiei publice pârâte, a avut loc trecerea reclamantei de pe funcţia publică de execuţie pe una contractuală, raportul de serviciu ca funcţionar public încetând, situaţie urmată de încheierea contractului individual de muncă.

La momentul trecerii de pe funcţia publică pe cea contractuală, art. 31 din Legea nr. 330/2009 prevedea că, pentru personalul nou-încadrat în funcţii, în perioada de aplicare etapizată, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţii similare.

În cazul dedus judecăţii este vorba despre personal nou-încadrat, deoarece s-au născut între părţi raporturi juridice noi, guvernate de dispoziţiile Codului muncii, funcţia nouă fiind cea contractuală, diferită de funcţia publică, ale cărei atribuţii şi responsabilităţi sunt stabilite conform art. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către autorităţile administrative.

Dacă s-ar considera aplicabile dispoziţiile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, nu trebuie omisă situaţia de fapt reglementată de acest alineat, şi anume aceea prevăzută de art. 30 alin. (3), constând în reîncadrarea personalului pe aceeaşi funcţie, corespunzătoare tranşelor de vechime în muncă, categoriei, gradului şi treptei profesionale.

Or, reclamanta nu a mai fost reîncadrată pe aceeaşi funcţie, ci pe una nouă, distinctă de cea publică, cu un regim juridic diferit.

Deci, la momentul trecerii de pe funcţia publică pe cea contractuală, dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 330/2009 reglementau salarizarea.

Pentru anii următori, 2011, 2012 şi până în prezent, reclamanta a fost reîncadrată pe aceeaşi funcţie contractuală,art. 33 din Legea-cadru nr. 284/2010 stabilind că reîncadrarea personalului se face corespunzător tranşelor de vechime, pe funcţia corespunzătoare categoriei, gradului şi treptei profesionale deţinute, stabilindu-se clasa de salarizare şi coeficientul de ierarhizare corespunzător acesteia.

Pentru anul 2012, ce se află în interiorul perioadei din litigiu, plata efectivă reglementată de art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 este constituită din drepturile salariale care se cuveneau reclamantei pentru funcţia contractuală în decembrie 2011, respectiv cele aflate în plată pentru funcţia contractuală similară pe care a fost atunci trecută.

Din iunie 2012, aceasta îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii ca cele din decembrie 2011, date de funcţia contractuală, dispoziţii similare de menţinere în plată a drepturilor cuvenite în anul anterior regăsindu-se, începând cu anul 2013, în art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 şi art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014.

Articolul 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 reafirmă, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, dreptul la salarizare egală cu cea aflată în plată pentru funcţii similare din instituţia/autoritatea publică, precum şi regula salarizării la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie contractuală.

Această regulă era prevăzută deart. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 şiart. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013.

Ca urmare, atât de la momentul aprobării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, cât şi de la adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, plata unei funcţii contractuale nu se putea situa la un nivel inferior plăţii funcţiei contractuale identice.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut, prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, că, prin adoptarea art. 1 alin. (5 1 ) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, care instituie aducerea salariilor de bază şi a sporurilor având cuantum mai mic la nivelul aflat în plată pentru funcţia similară din cadrul aceleiaşi instituţii/autorităţi publice, indiferent că personalul este nou-încadrat sau este încadrat pe aceeaşi funcţie, s-a asumat de către legiuitor egalitatea de tratament juridic între categoriile de personal din sectorul bugetar care desfăşoară muncă de valoare egală prin asigurarea plăţii de remuneraţii egale, ordinea juridică comunitară permiţând, pe de altă parte, tuturor persoanelor care se consideră nedreptăţite de o discriminare rezultată dintr-un act normativ să o invoce efectiv în litigiile de pe rolul instanţelor naţionale.

Plecând de la această dezlegare a problemei plăţii pentru funcţii similare, întrebarea acestei instanţe legată de eventuala dependenţă a prezentului litigiu de contestaţia la dispoziţia de încadrare pentru prima dată pe funcţia contractuală este formulată şi pentru a se stabili dacă hotărârea pronunţată într-un litigiu anterior privitor la trecerea de pe funcţia publică pe funcţia contractuală şi la plata cuvenită ca urmare a acestei schimbări de funcţie poate fi invocată ca având autoritate de lucru judecat în privinţa plăţii drepturilor salariale pentru perioade ulterioare intervalului dedus acelei judecăţi, supuse unor legi noi.

Revenind la evoluţia legislaţiei, dispoziţii similare, în sensul salarizării egale pentru funcţii identice, se regăsesc în dispoziţiile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. VII. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Reclamanţii şi-au exprimat doar acordul pentru sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Intimata-pârâtă B a invocat soluţia definitivă pronunţată în litigiul purtat între părţi cu privire la modalitatea de stabilire a salariului pentru funcţia ocupată prin contract de muncă ca opunându-se unei alte modalităţi de stabilire a acestuia, sub imperiul legilor următoare de salarizare, motiv pentru care nu ar mai fi necesară solicitarea dezlegării chestiunii de drept.

Intimata-pârâtă D a invocat soluţiile definitive ale Curţii de Apel Piteşti, arătând că se pune problema practicii unitare, motiv pentru care nu ar mai fi necesară solicitarea dezlegării chestiunii de drept. Totodată, a susţinut că, la data trecerii dintr-o funcţie în alta, nu a existat niciun act care să reglementeze salarizarea echivalentă pentru funcţii similare, noţiune introdusă abia prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, că prevederile art. 31 din Legea nr. 330/2009 se aplică numai personalului nou-încadrat, iar apelanţii nu au avut calitatea de „nou-încadrat”, în speţă, fiind incidente prevederile art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009, cu atât mai mult cu cât trecerea de pe funcţia publică pe funcţia contractuală s-a făcut în baza Ordinului nr. 1.078/2010, la cererea apelanţilor, care nu pot contesta propria opţiune. VIII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

Curţile de apel Iaşi, Oradea, Ploieşti, Suceava, Târgu Mureş şi Timişoara nu au identificat hotărâri judecătoreşti pronunţate cu privire la această chestiune de drept şi nu au exprimat niciun punct de vedere în sensul celor solicitate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

La nivelul Curţii de Apel Alba Iulia, Tribunalul Hunedoara – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a arătat că trecerea personalului de pe funcţia publică de execuţie din cadrul instituţiei/autorităţii publice pe funcţie contractuală, urmată de încetarea raportului de serviciu al funcţionarului public şi încheierea unui nou raport juridic de muncă, reprezintă încadrare nouă pe funcţie, în sensul art. 31 din Legea nr. 330/2009, întrucât actul normativ reglementează şi salarizarea personalului contractual, iar textul evocat nu face nicio distincţie din acest punct de vedere. Aşadar, şi salarizarea personalului se efectuează conform art. 31 din actul normativ anterior menţionat. Totodată, s-a apreciat că dispoziţia de încadrare pe funcţie contractuală este un act administrativ care poate fi contestat la instanţa competentă de contencios administrativ, întrucât unul dintre efecte este acela al încetării raportului de serviciu al funcţionarului public trecut pe funcţie contractuală. În ce priveşte însă plata corespunzătoare funcţiei contractuale, aceasta este un element al raportului contractual de muncă, iar efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti prin care s-a stabilit că, în perioada imediat următoare trecerii de pe funcţia publică pe funcţia contractuală, plata pentru noua funcţie contractuală a fost legal determinată operează şi pentru perioadele reglementate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014. Aceasta, întrucât ipoteza avută în vedere se referă doar la persoanele trecute de pe funcţii publice pe funcţii contractuale, la momentul în care a fost în vigoare Legea nr. 330/2009. În această situaţie, persoanele respective pot contesta doar modul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, respectiv a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014, în ceea ce priveşte stabilirea drepturilor salariale.

Tribunalul Neamţ, arondat Curţii de Apel Bacău, a arătat că trecerea personalului de pe funcţia publică de execuţie din cadrul instituţiei/autorităţii publice pe funcţie contractuală, urmată de încetarea raportului de serviciu al funcţionarului public şi de încheierea de noi raporturi juridice de muncă, reprezintă reîncadrare nouă pe funcţie, în sensul art. 31 din Legea nr. 330/2009, iar salarizarea personalului nou-încadrat pe funcţia contractuală se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţii contractuale similare, în cazul în care acestea există. Plata corespunzătoare funcţiei contractuale similare este distinctă şi independentă de contestarea dispoziţiei de încadrare pe funcţia contractuală şi de stabilire a salariului iniţial şi poate fi cerută diferit de drepturile salariale, fără a fi contestată dispoziţia de reîncadrare.

La nivelul Curţii de Apel Braşov, Secţia civilă a apreciat următoarele: – trecerea personalului de pe funcţia publică de execuţie pe funcţie contractuală semnifică încetarea raportului de serviciu al funcţionarului public şi încadrarea nouă, ca personal contractual, în baza unor noi raporturi juridice de muncă; – salarizarea personalului nou-încadrat pe funcţia contractuală se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţii contractuale similare; – încadrarea pe funcţia contractuală dă dreptul la contestarea dispoziţiei de încadrare pe funcţia contractuală şi de stabilire a salariului iniţial în mod independent; – nu operează autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti definitive, pronunţată în baza Legii nr. 330/2009, faţă de noua încadrare şi în raport cu dispoziţiile legale succesive, care au reafirmat regula plăţii la nivelul funcţiilor similare pentru personalul încadrat în funcţii de acelaşi fel.

Punctul de vedere al Secţiei a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, exprimat în considerentele hotărârilor judecătoreşti ataşate, este în sensul următor: Cu privire la problema aplicării dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 330/2009, la nivelul Curţii de Apel Bucureşti s-a decis că acestea ar trebui să se aplice şi în cazul personalului trecut de pe funcţia publică de execuţie din cadrul autorităţilor/instituţiilor publice pe o funcţie contractuală, în anul 2010. În privinţa modalităţii de salarizare s-a reţinut, în unele hotărâri judecătoreşti, că, independent de aplicarea art. 31 din Legea nr. 330/2009, personalul trecut de pe funcţia publică de execuţie din cadrul autorităţilor/instituţiilor publice pe o funcţie contractuală, în anul 2010, ar trebui salarizat la nivelul de salarizare în plată pentru funcţii contractuale similare, fiind adus ca argument faptul că salariaţii trebuie să beneficieze de drepturile salariale aferente funcţiei pe care o ocupă, dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 330/2009 neputând fi interpretate în sensul că salariaţii unităţilor bugetare ar putea fi salarizaţi pentru o altă funcţie decât cea propriu-zis exercitată, corespunzătoare şi încadrării formale (adică efectuate cu respectarea tuturor formalităţilor cerute de lege). În alte hotărâri judecătoreşti s-a reţinut însă că modificarea încadrării şi, implicit, a salarizării nu se poate face în condiţiile în care contractul de muncă şi actele adiţionale la acestea nu au fost anulate, iar deciziile de încadrare nu au fost contestate în termen şi au produs efecte juridice.

Curtea de Apel Constanţa – Secţia I civilă a reţinut că, în speţă, erau incidente dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 330/2009, potrivit cărora, pentru personalul nou-încadrat pe funcţie, în perioada de aplicare etapizată, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare, întrucât intimata a fost nou-încadrată în funcţie ca personal contractual, anterior deţinând o funcţie publică.

Curtea de Apel Craiova a comunicat jurisprudenţă care nu vizează strict chestiunea de drept în discuţie, ci aspecte adiacente acesteia.

Opinia judecătorilor Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Galaţi, arondat Curţii de Apel Galaţi, cu privire la problema de drept enunţată a fost aceea că, prin trecerea de pe funcţia publică de execuţie pe cea contractuală, s-au născut între părţi raporturi juridice noi, guvernate de Codul muncii. În măsura în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, reîncadrarea personalului urmează a se face pe aceeaşi funcţie, corespunzător tranşelor de vechime în muncă, categoriei, gradului şi treptei profesionale. O judecată anterioară, cu acelaşi obiect al plăţii drepturilor salariale la nivelul funcţiei contractuale similare aflate în plată, pentru o perioadă anterioară celei deduse judecăţii, nu poate fi invocată ca efect negativ al puterii de lucru judecat, deoarece legiuitorul a adoptat acte normative de salarizare diferite pentru fiecare an calendaristic.

Practica identificată la nivelul instanţelor judecătoreşti din circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Piteşti a fost unitară, în sensul respingerii contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de încadrare emise ca urmare a trecerii din categoria funcţionarilor publici în categoria personalului contractual, cu privire la salarizarea personalului nou-încadrat pe funcţia contractuală.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Adresa nr. 1.816/C/3.047/III-5/2017 din 23 august 2017, a comunicat că, la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil, nu s-a verificat şi nu se verifică practică judiciară în problema de drept care formează obiectul sesizărilor Curţii de Apel Piteşti. IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Curţii Constituţionale

Prin Decizia nr. 32 din 19 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.329/1/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Piteşti – Secţia I civilă în Dosarul nr. 2.651/104/2013* şi a stabilit că, în raport cu prevederile art. 7 din Legea-cadru nr. 284/2010, ce stabilesc aplicarea etapizată a dispoziţiilor sale, şi de cele ale art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 283/2011, art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, care opresc aplicarea efectivă a valorii de referinţă şi a coeficienţilor de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare din anexele Legii-cadru nr. 284/2010, ţinând seama şi de prevederile art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 285/2010, se va face distincţie între reîncadrare, potrivit Legii-cadru de salarizare, şi plata efectivă a drepturilor salariale, care urmează a se efectua, potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 285/2010, prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcţia similară, respectiv prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu acelaşi grad profesional şi aceeaşi tranşă de vechime în muncă şi în funcţie şi care a trecut în aceste tranşe de vechime ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010.

Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 545 din 17 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 6 februarie 2014, prin care a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Legea-cadru nr. 330/2009, iar prin Decizia nr. 705 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1