Widmann împotriva Austriei

Reclamantul locuiește în Mittersill/Austria, unde este fermier și proprietar al Rossweg alp. Potrivit unei acte de reglementare (Regulierungsurkunde) din 1868 privind alp, proprietarul acestei alp are dreptul să obțină lemn de la administrația federală de forestare austriaca în măsura necesară pentru menținerea cabanelor alp. 10. La 30 octombrie 1987, reclamantul a solicitat Oficiului Guvernului Regional de Salzburg ca autoritate agricolă de primă instanță (Landesregierung als Agrarbehörde erster Instanz – „Autoritatea Agricolă”) să-i acorde cantitatea necesară de lemn pentru menținerea cabinelor alpine existente și pentru edificarea cabinelor noi. 11. La 14 iulie 1988, Autoritatea Agricolă a organizat o audiere și, la 20 iunie 1989, un expert în forestier și-a emis avizul.

12. La 4 septembrie 1989, Autoritatea Agricolă și-a dat decizia, ordonând administrației federale forestiere să furnizeze reclamantului o anumită cantitate de lemn în termen de patru săptămâni. 13. La 25 septembrie 1989, reclamantul a interzis această decizie. 14. La 2 februarie 1990, Consiliul Regional de Reformă a Terenului din Salzburg (Landesagrarsenat - „Consiliul Regional”) a respins recursul și a ordonat Administrației Federale Forestiere să furnizeze reclamantului o cantitate mai mică de lemn în termen de patru săptămâni. 15. La 27 iunie 1990, reclamantul a depus o plângere împotriva acestei decizii la Curtea Administrativă (Verwaltungsgerichtshof). 16. La 12 octombrie 1993, Curtea Administrativă a anulat decizia Consiliului Regional.

17. La 28 ianuarie 1994, Consiliul Regional a acordat recursul reclamantului din 25 septembrie 1989 și a trimis cazul înapoi Autorității Agricole. 18. Prin decizia din 6 iunie 1994, Autoritatea Agricolă a deschis proceduri suplimentare cu scopul de a modifica actele de reglementare din 1868 privind alp. La 25 august 1994 și 25 ianuarie 1995, un expert în agricultură și-a emis avizul cu privire la aprovizionarea anuală medie a lemnului necesară pentru menținerea cabinelor. 19. La 6 februarie 1995, Autoritatea Agricolă a emis o decizie prin care a modificat actele de reglementare din 1868 și a determinat furnizarea de lemn pentru proprietarul Rossweg alp. La 23 iunie 1995, Consiliul regional a acordat parțial recursul și a modificat decizia Autorității Agricole.

21. La 17 noiembrie 1995, Consiliul Regional a acordat reclamantului o cerere de concediu de apel din timp (Wiedereinsetzung in den vorigen Stand) către Consiliul Suprem de Reformă a Terenului (Oberster Agrarsenat – „Consiliul Suprem”) împotriva hotărârii Consiliului Regional. 22. La 6 martie 1996, Consiliul Suprem, după audiere, a respins apelul reclamantului. Acesta a constatat că instrumentul juridic din 1868 a conferit doar dreptul de a obține lemn pentru întreținerea cabanelor, nu drept la o cantitate fixă anuală de lemn. 23. La 30 mai 1996, reclamantul a depus o plângere la Curtea Constituțională (Verfassungsgerichtshof). 24. La 24 septembrie 1996, Curtea Constituțională a refuzat să trateze plângerea pentru lipsa unor perspective suficiente de succes și a trimis cazul Curții Administrative 25. La 11 decembrie 1997, Curtea Administrativă a respins plângerea reclamantului.

Acesta a confirmat faptul că reclamantul a avut dreptul să obțină o cantitate variabilă de lemn care depinde de necesitatea menținerii cabinelor sale de alp, dar nu de a obține o cantitate anuală fixată.Decizia a fost transmisă la avocatul reclamantului la 28 ianuarie 1998.

9. The applicant is living in Mittersill/Austria, where he is a farmer and owner of the Rossweg alp. According to a regulatory deed (Regulierungsurkunde) of 1868 concerning the alp, the owner of this alp is entitled to obtain timber from the Austrian Federal Forestry Administration to the extent necessary for the maintenance of the alp's cabins. 10. On 30 October 1987 the applicant requested the Office of the Salzburg Regional Government as the agricultural authority of first instance (Landesregierung als Agrarbehörde erster Instanz - “the Agricultural Authority”) to grant him the necessary quantity of timber for the maintenance of existing and the edification of new alpine cabins. 11. On 14 July 1988 the Agricultural Authority held a hearing and on 20 June 1989 a forestry expert delivered his opinion.

12. On 4 September 1989 the Agricultural Authority gave its decision, ordering the Federal Forestry Administration to provide the applicant with a certain quantity of timber within four weeks. 13. On 25 September 1989 the applicant appealed against this decision. 14. On 2 February 1990 the Salzburg Regional Land Reform Board (Landesagrarsenat - “the Regional Board”) dismissed the appeal and ordered the Federal Forestry Administration to provide the applicant with a smaller quantity of timber within four weeks. 15. On 27 June 1990 the applicant filed a complaint against this decision with the Administrative Court (Verwaltungsgerichtshof). 16. On 12 October 1993 the Administrative Court quashed the Regional Board's decision.

17. On 28 January 1994 the Regional Board granted the applicant's appeal of 25 September 1989 and referred the case back to the Agricultural Authority. 18. By a decision of 6 June 1994 the Agricultural Authority opened supplementary proceedings with a view to amending the regulatory deed of 1868 concerning the alp. On 25 August 1994 and 25 January 1995 hearings were held. On 12 December 1994 an agricultural expert delivered his opinion as to the average annual timber supply necessary for the maintenance of the cabins. 19. On 6 February 1995 the Agricultural Authority issued a decision, by which it amended the regulatory deed of 1868 and determined the provision of timber for the owner of the Rossweg alp.

The applicant appealed against this decision, claiming that a fixed annual supply of timber should be granted irrespective of the need to maintain the cabins. 20. On 23 June 1995 the Regional Board partly granted the appeal and amended the Agricultural Authority's decision. 21. On 17 November 1995 the Regional Board granted the applicant's request for leave to appeal out of time (Wiedereinsetzung in den vorigen Stand) to the Supreme Land Reform Board (Oberster Agrarsenat - “the Supreme Board”) against the Regional Board's decision. 22. On 6 March 1996 the Supreme Board, after having held a hearing, dismissed the applicant's further appeal. It found that the legal instrument of 1868 only conferred a right to obtain timber for the maintenance of cabins, not a right to a fixed annual quantity of timber.

23. On 30 May 1996 the applicant lodged a complaint with the Constitutional Court (Verfassungsgerichtshof). 24. On 24 September 1996 the Constitutional Court refused to deal with the complaint for lack of sufficient prospects of success and remitted the case to the Administrative Court. 25. On 11 December 1997 the Administrative Court dismissed the applicant's complaint. It confirmed that the applicant was entitled to obtain a variable quantity of timber dependent on the need to maintain his alp's cabins, but not to obtain a fixed annual quantity. The decision was served on the applicant's counsel on 28 January 1998.