CtEDO 03.07.2003 Auto

GÜVEN et AUTRES contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
03.07.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
GÜVEN et AUTRES contre la TURQUIE (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 50906/99 prezentate de Meryem GÜVEN și de alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 3 iulie 2003 într-o cameră compusă din domnii Ress președintele Cabral Barreto Caflisch Türmen Zupančič H.S. Greve Traja, judecători și grefier de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 29 iunie 1999, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, după ce au deliberat, face următoarea decizie ÎN FAPT Reclamanții, Meryem Güven, Ahmet Güven și Yunus Güven, sunt resortisanți turci, născuți în 1965, 1989 și, respectiv, 1930 și reședința în Elbistan (Kahramanmaraș). Aceștia sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Söśütlü, avocat în Ankara. Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 15 aprilie 1991, dl G., soțul, fiul și tatăl reclamanților, a fost ucis de o organizație teroristă în timp ce era gardian al satului. La 30 ianuarie 1992, reclamanții au prezentat Ministerului de Interne o cerere de despăgubire privind prejudiciul moral și material cauzat de decesul rudelor lor. La 15 aprilie 1992, când au obținut nici un răspuns, tribunalul administrativ din Ankara a introdus o acțiune în despăgubire împotriva ministerului. La 1 iunie 1992, la cererea Ministerului de la □ din 29 mai 1992, tribunalul i-a acordat acestuia din urmă un termen de 30 de zile pentru a-și pregăti apărarea. La 15 iunie 1992, ministerul a depus o memorare în apărare. La data de 20 iulie 1992, reclamanții au depus un memoriu în replică. La 14 septembrie 1992, Ministerul a depus un memoriu în duplică. La 11 martie 1993, au considerat incompetent loci, tribunalul a respins cererea reclamanților și a trimis cauza Tribunalului Administrativ din Gaziantep. La 22 septembrie 1993, reclamanții au plătit taxe de procedură. În decembrie 1993, tribunalul administrativ le-a cerut să-i prezinte, în termen de 30 de zile, în special o copie a documentului extras din registrul de stare civilă al defunctului, un certificat al subprefetului d'Elbistan indicând situația financiară a reclamanților, precum și o putere corespunzătoare pentru Ahmet Güven. La 30 decembrie 1993, la cererea instanței, tribunalul din Elbistan a indicat că nici o investigație nu fusese declanșată ca urmare a decesului defunctului. La 3 ianuarie 1994, conducerea cadastruului a informat instanța că reclamanții nu dețineau nici un bun imobil. La 6 ianuarie 1994, Yunus Güven a prezentat o putere corespunzătoare. La 10 ianuarie 1994, subprefectura din Elbistan a indicat instanței cuantumul ajutorului financiar plătit reclamanților. La 11 februarie 1994, instanța a solicitat reclamanților un avans pe cheltuielile de experți, lucru pe care l-au știut la 3 martie 1994. La 4 aprilie 1994, expertul și-a prezentat raportul în fața instanței. La 29 aprilie 1994, în urma contestațiilor din partea Ministerului lapei, instanța a dispus o expertiză suplimentară. La 3 mai 1994, reclamanții au contestat, de asemenea, raportul de competență depus inițial. La 4 mai 1994, completul de competență a fost depus în fața instanței. La 12 mai 1994, instanța a condamnat ministerul să plătească reclamanților suma de 155 506 La 22 iunie 1994, la cererea Tribunalului Administrativ din 2 iunie 1994, reclamanții au plătit costuri aferente procedurii. La 22 iulie 1994, reclamanții au formulat un recurs în recurs la Consiliul de Stat. La 17 august 1994, Ministerul a introdus o acțiune în casare în fața Consiliului de Stat împotriva acestei hotărâri. La 17 octombrie 1994, reclamanții au depus o memorie suplimentară în casare. La data de 6 februarie 1996, Consiliul de Stat a pronunțat parțial hotărârea de primă instanță pe motiv că dobânda moratorie simplă la rata legală trebuia să înceapă să curgă de la data la care acțiunea a fost introdusă în fața Ministerului, adică la 30 ianuarie 1992. La 30 iulie 1996, instanța le-a ordonat reclamanților să plătească cheltuielile aferente procedurii, ceea ce au făcut. printr-o ordonanță din 9 aprilie 1997, instanța le-a cerut să furnizeze un certificat de muncă al defunctului și fișele sale de salarizare. printr-o ordonanță din 4 noiembrie 1998, instanța le-a cerut să furnizeze un certificat eliberat nu al Fondului de securitate socială. La 17 decembrie 1998, reclamanții au solicitat instanței să ia în considerare rata medie a salariului pentru a calcula cuantumul despăgubirii acordate în măsura în care prezentarea elementelor de probă solicitate ar putea necesita timp și au precizat că un expert putea fi desemnat pentru a permite încetarea procedurii în curs. La 29 aprilie 1998, instanța a solicitat Fondului de securitate socială să îi furnizeze o copie a borderoului de salarizare al defunctului și, în lipsa unui răspuns în 30 de zile, să examineze dosarul în lanuri. La 13 mai 1998, instanța a solicitat reclamanților cheltuieli aferente procedurii, pe care le-au plătit la 1 iunie 1998. La 24 mai 1998, Fondul de securitate socială a informat instanța că defunctul lucrase la centrala termică din Elbistan și că societatea străină care a fost angajată a încetat să mai existe de la 30 octombrie 1989. La 10 februarie 1999, pe baza mijloacelor de spargere, instanța concluzionează că interesul legal trebuia să curgă de la 30 ianuarie 1992. În iunie 1999, ministerul a formulat un recurs în casație, solicitând suspendarea executării sentinței. La 9 septembrie 1999, ministerul a plătit reclamanților o parte din suma de la lit. (a) sau suma de 632 845 000 TRL. În consecință, a rămas să le plătească un restant de 22 417 000 TRL. Printr-o hotărâre din 17 mai 2001, Consiliul de Stat a respins cererea de suspendare a executării și a confirmat hotărârea atacată. Dreptul intern relevant la art. 125 alineatul (7) din Constituție dispune de la administrație este obligat să repare daunele rezultate din actele sale. GRIEF Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanții se plâng de durata procedurii administrative. Acuzarea reclamanților se referă la durata procedurii care a început la 30 ianuarie 1992, data depunerii cererii de despăgubire de către solicitanți în cadrul Ministerului de Interne, și este încă în curs de desfășurare, în măsura în care ministerul nu l-a plătit reclamanților și, prin urmare, a durat deja unsprezece ani, cinci luni și patru zile. Potrivit reclamanților, durata procedurii nu îndeplinește cerința privind termenul rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție. În ceea ce privește această teză, Curtea consideră că, având în vedere criteriile prevăzute de jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente) și ținând cont de toate elementele aflate în posesia sa, că acest at trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, de a pronunța cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Vincent Berger Georg remodulează Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2003-07-03
0,97
GÜVEN contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 42778/98 présentée par Hatun GÜVEN et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 3 juillet 2003 en une chambre composée
CtEDO 2005-02-22
0,95
AFFAIRE MERYEM, YUNUS AND AHMET GÜVEN ET AUTRES c. TURQUIE
vernement ») n'a pas désigné d'agent dans la procédure devant la Cour. 3. Invoquant l'article 6 de la Convention, les requérants alléguaient que la durée de la procédure administrative à laquelle ils ont été partie a connu une durée excessi
CtEDO 2003-01-28
0,94
BILGIN contre la TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 40073/98 présentée par İhsan BİLGİN contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 28 janvier 2003 en une chambre composée de M. J.-
CtEDO 2001-11-15
0,94
KÜLTER contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 42560/98 présentée par Lokman KÜLTER contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 15 novembre 2001 en une chambre compo
CtEDO 2001-10-09
0,94
HULKİ GÜNEȘ contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 28490/95 présentée par Hulki GUNES contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 9 octobre 2001 en une chambre composée de MM. J.-
Sursă