ÖZEL et AUTRES contre la TURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Recevable
ÖZEL et AUTRES contre la TURQUIE (CtEDO, 2003)
SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 50913/99 prezentate de Mehmet ÖZEL și alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 3 iulie 2003 într-o cameră compusă din domnii Ress președintele Cabral Barreto Caflisch Türmen Zupančič H.S. Greve Traja, judecători și grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 14 mai 1999, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie FACUTă Reclamanții, ale căror nume figurează în anexă, sunt resortisanți turci, cu reședința în Hani (Diyarbakr). Ele sunt reprezentate în fața Curții de către M. Karakoyunlu, avocat în Diyarbakýr. A. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 27 octombrie 1994, V.Ö., fiul și fratele reclamanților, a fost rănit în timpul unei confruntări între forțele de securitate și PKK în satul de datardakl La 28 octombrie 1994, V.Ö. a murit din cauza rănilor suferite la spitalul public din Diyarbakr. În raportul de autopsie întocmit la 29 octombrie 1994 s-a menționat că a decedat în urma unei răni prin împușcare. La 9 octombrie 1995, reclamanții au prezentat Ministerului de Interne o cerere de despăgubire privind prejudiciul moral și material cauzat de decesul rudelor lor. La 13 decembrie 1995, ministerul a respins această cerere. La 29 decembrie 1995, reclamanții au introdus în fața Tribunalului Administrativ din Diyarbakćr o acțiune în despăgubire. La 14 februarie 1996, ministerul a prezentat un memoriu în apărare la care reclamanții au răspuns la 8 martie 1996. La 17 aprilie 1996, ministerul a prezentat un memoriu în apărare suplimentar. La 13 iulie 1998, la cererea instanței din 22 iunie 1998, reclamanții au prezentat o copie a registrului de deces al spitalului public din Diyarbakýr referitor la V.Ö. La 3 decembrie 1998, instanța desemnează un expert pentru evaluarea prejudiciului suferit de solicitanți. La 22 decembrie 1998, tribunalul i-a informat că trebuiau să plătească un avans pentru cheltuielile de competență, suma de care au beneficiat la 29 decembrie 1998. La 8 martie 1999, expertul a prezentat raportul său privind valoarea daunelor-interese. La 12 aprilie 1999, reclamanții au prezentat în fața instanței un memoriu prin care solicita ca ministerul să fie condamnat să le plătească suma de la litiera stabilită de expert. La 13 mai 1999, tribunalul a condamnat ministerul să plătească părinților V.Ö. suma de 473 075 173 de lire turcești (TRL) pentru daune materiale. El a asociat această sumă de dobânzi restante simple cu rata legală începând cu 12 octombrie 1995. De asemenea, el a octroyat 500 000 000 TRL pentru daune morale, sumă care nu face obiectul unor dobânzi moratoriu. La 20 iulie 1999, reclamanții au formulat un recurs în fața Consiliului împotriva hotărârii din 13 mai 1999. La 26 iulie 1999, Ministerul a introdus o acțiune în fața Consiliului de Stat prin care solicita suspendarea executării sentinței judecătorești, precum și ruperea hotărârii atacate. La 8 noiembrie 1999, Consiliul de Stat a respins cererea de suspendare a executării sentinței instanței. La 3 aprilie 2000, statul l-a trimis reclamanților 1 912 670 000 TRL. La 5 decembrie 2001, Consiliul a respins recursul formulat de reclamanti. La 5 decembrie 2001, ei au formulat o acțiune în litigiu cu privire la pronunțarea hotărârii. Dreptul intern relevant la art. 125 alineatul (7) din Constituție dispune de La administrație este obligat să repare daunele rezultate din acțiunile sale. GRIEF Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanții se plâng că cauza lor nu a fost ascultată într-un termen rezonabil. octombrie 1995, data depunerii cererii de despăgubire către ministrul la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea apreciază, în lumina criteriilor stabilite de jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente), și ținând seama de ansamblul elementelor aflate în posesia sa, că acest aspect trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară Vincent Berger Georg rememorează Președintele Anexă LISTA REQUERANTILOR Mehmet Özel, născut în 1954, tatăl decedatului Güllü Özel, născut în 1962, mama decedatului Medine Özel, născută în 1986, sora decedatului Emine Özel, născută în 1984, sora decedatului