Secțiunea a treia Cerere nr. 74571/01 prezentată de Tasvire ÖZEN și alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 12 septembrie 2002 într-o cameră compusă din Ress președintele Cabral Barreto Caflisch Türmen Zupančič H.S. Greve Traja, judecătorii M. V. Berger grefier de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 13 iulie 1998, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei, După ce a luat o decizie în cunoștință de cauză, face următoarea decizie în cunoștință de cauză Reclamanții, dnii Tasvire Özen și Kilbar Özcan, dnii Cemalettin Aksoy și Yücel Akbaș sunt resortisanți turci, născuți în 1914, 1921, 1953 și 1949 și care își au reședința în Bolu.
Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Tayfur Nedim Karadeniz, avocat în barou din Bolu. În mai 1995, l În mai 1995, reclamanții au introdus o acțiune în creștere în fața tribunalului din Düzce, în dezacord cu suma plătită. Prin hotărârea din 12 decembrie 1995, Tribunalul a acordat reclamanților un câștig de cauză și le-a acordat o despăgubire suplimentară de 2 782 800 000 de lire turcești (TRL). Această sumă era însoțită de dobânzi simple cu o rată legală de 30 % laan care urma să fie calculată de la data cedării terenurilor către mai târziu.
Curtea de Casație a confirmat hotărârea din 12 decembrie 1995 printr-o hotărâre din 30 mai 1996. În calitate de reprezentant al reclamanților, domnul Tasvire Özen și Kilbar Özcan, precum și domnii Cemalettin Aksoy și Yücel Akbaș, am luat cunoștință de declarația guvernului Republicii Turcia, făcută în vederea unei soluționări a cauzei care are ca origine cererea nr. 74571/01 și conform căruia este pregătit să plătească, ex gratia, suma de 19 500 (19 mii cinci cenți) euro ( De asemenea, observ că plata va avea loc în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. J a acceptat această propunere după consultarea adecvată a reclamanților care, în consecință, renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele inițiale ale cererii.
Această declarație a fost făcută în cadrul regulamentului amiabil la care eu și guvernul, împreună cu reclamanții, am ajuns. La 11 iulie 2002, guvernul a făcut, la rândul său, o declarație, semnată la 19 iunie 2002 Tasvire Özen și Kilbar Özcan, precum și domnii Cemalettin Aksoy și Yücel Akbaș, guvernul Republicii Turcia oferă să plătească la l Õi Ö Ö Ö Özcan, ex gratia, suma de 19 500 (19 mii cinci cenți) euro ( Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit, nici niciunei alte sarcini fiscale la momentul relevant. Plata va avea loc în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) lit. (a) și (c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Plata va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convențiile sau protocoalele sale și că nu are nici un motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în fine al Convenției]. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște în Vincent Berger Georg Ress Moduleer Președinte
DÉCISION Requête n° 74571/01 présentée par Tasvire ÖZEN et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 12 septembre 2002 en une chambre composée de M. G. Ress , président , M. I. Cabral Barreto , M. L. Caflisch , M. R. Türmen , M. B. Zupančič , M me H.S. Greve , M. K. Traja, juges , et de M. V. Berger , greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 13 juillet 1998, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants, M mes Tasvire Özen et Kilbar Özcan, MM. Cemalettin Aksoy et Yücel Akbaș, sont des ressortissants turcs, nés respectivement en 1914, 1921, 1953 et 1949 et résidant à Bolu.
Ils sont représentés devant la Cour par M e Tayfur Nedim Karadeniz, avocat au barreau de Bolu. En mai 1995, l’Administration des routes nationales ( Karayolları Genel müdürlüğü, « l’Administration » ) expropria des terrains des requérants. Une indemnité d’expropriation fixée par une commission d’experts fut versée aux requérants à la date d’expropriation. Les requérants, en désaccord avec le montant payé, introduisirent en mai 1995 un recours en augmentation de l’indemnité d’expropriation auprès du tribunal de grande instance de Düzce. Par un jugement du 12 décembre 1995, le tribunal donna gain de cause aux requérants et leur accorda une indemnité complémentaire de 2 782 800 000 livres turques (TRL).
Cette somme était assortie d’intérêts moratoires simples au taux légal de 30 % l’an à calculer à partir de la date de cession des terrains à l’Administration. La Cour de cassation confirma le jugement du 12 décembre 1995 par un arrêt du 30 mai 1996. L’indemnité complémentaire majorée d’un intérêt moratoire simple fut versée aux requérants le 6 février 1998. Elle s’élevait à 5 207 573 000 TRL. EN DROIT Le 19 juin 2002, la Cour a reçu du représentant des requérants la déclaration suivante, signée le 19 juin 2002 : « En ma qualité de représentant des requérants, M mes Tasvire Özen et Kilbar Özcan, ainsi que MM.
Cemalettin Aksoy et Yücel Akbaș, j’ai pris connaissance de la déclaration du gouvernement de la République de Turquie, faite en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 74571/01 et selon laquelle il est prêt à verser, ex gratia, la somme de 19 500 (dix-neuf mille cinq cents) euros (« EUR » ) au titre du préjudice matériel et moral ainsi que pour les frais et dépens. Je note également que le versement aura lieu dans les trois mois suivant la date de notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 a) et c) de la Convention européenne des Droits de l’Homme J’accepte cette proposition après avoir dûment consulté les requérants qui, en conséquence, renoncent à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de la requête.
Nous déclarons l’affaire définitivement réglée. La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même, de concert avec les requérants, sommes parvenus. » Le 11 juillet 2002, le Gouvernement a fait, à son tour, parvenir une déclaration, signée le 19 juin 2002 : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 74571/01, introduite par M mes Tasvire Özen et Kilbar Özcan, ainsi que MM. Cemalettin Aksoy et Yücel Akbaș, le gouvernement de la République de Turquie offre de verser aux l’intéressés, ex gratia, la somme de 19 500 (dix-neuf mille cinq cents) euros (« EUR » ) au titre du préjudice matériel et moral ainsi que pour les frais et dépens.
Cette somme ne sera soumise à aucun impôt ni à une quelconque autre charge fiscale à l’époque pertinente. Le versement aura lieu dans les trois mois suivant la date de notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 a) et c) de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Le paiement vaudra règlement définitif de la cause. » La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention).
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Vincent Berger Georg Ress Greffier Président