Aksan împotriva Turciei

Secțiunea a treia Cerere nr. 4291/98 prezentată de Fehmi AKSAN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 12 septembrie 2002 într-o cameră compusă din Ress președintele Cabral Barreto Caflisch Türmen Zupančič H.S. Greve Traja, judecătorii dl V. Berger grefier de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 13 iulie 1998, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament arbitral al cauzei, După ce a luat act de acest lucru, face următoarea decizie ÎN CURSUL recurentului, Fehmi Aksan, este un resortisant turc, născut în 1920 și rezident în Bolu. Este reprezentat în fața Curții de către M. Tayfur Nedim Karadeniz, avocat în Baroul din Bolu.

În mai 1995, la mai 1995, la La 2 iunie 1995, reclamantul, în dezacord cu suma plătită, a introdus o acțiune în creștere a dreptului de proprietate la Tribunalul de Mare Instanță din Düzce. Prin hotărârea din 6 martie 1996, tribunalul a acordat reclamantului un câștig de cauză și i-a acordat o despăgubire suplimentară de 1 499 850 000 de lire turcești (TRL).

Această sumă era însoțită de dobânzi simple cu o rată legală de 30 % laan care urma să fie calculată de la data cedării terenurilor către Curtea de Casație a confirmat hotărârea din 6 martie 1996 printr-o hotărâre din 9 februarie 1998. La data de 9 februarie 2002, instanța a primit de la reprezentantul reclamantului următoarea declarație, semnată la 19 mai 2002: În calitatea mea de reprezentant al reclamantului, dl Fehmi Aksan, am luat cunoștință de declarația guvernului Republicii Turcia, făcută în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei care are ca origine cererea nr. 4291/98 și conform căreia este pregătit să plătească, ex gratia , suma de 22 000 (22 000) de euro ( mai mult de 2 000 de euro) pentru prejudicii materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată.

Am observat, de asemenea, că plata va avea loc în termen de trei luni de la data notificării [deciziei] Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) și (c) din Convenția europeană a drepturilor la plată. Această propunere este acceptată după consultarea adecvată a reclamantului care, în consecință, renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza cererii. La 19 august 2002, guvernul a emis, la rândul său, o declarație semnată la 12 august 2002 În ceea ce privește prejudiciul material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată. Această sumă nu va fi supusă niciunei impozitări sau altor sarcini fiscale la momentul respectiv relevante.

Plata va avea loc în termen de trei luni de la data notificării [deciziei] Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) și (c) din Convenția europeană a drepturilor la plată. Plata va face obiectul unei soluții definitive a cauzei. Curtea ia notă de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile. Ea consideră că acesta din urmă se bazează pe respectarea drepturilor omului, așa cum le recunoaște Convenția sau Protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în fine din Convenție]. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să șteargă cererea de rol. Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION Requête n° 42910/98 présentée par Fehmi AKSAN contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 12 septembre 2002 en une chambre composée de M. G. Ress , président , M. I. Cabral Barreto , M. L. Caflisch , M. R. Türmen , M. B. Zupančič , M me H.S. Greve , M. K. Traja, juges , et de M. V. Berger , greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 13 juillet 1998, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, Fehmi Aksan, est un ressortissant turc, né en 1920 et résidant à Bolu.

Il est représenté devant la Cour par M e Tayfur Nedim Karadeniz, avocat au barreau de Bolu. En mai 1995, l’Administration des routes nationales ( Karayolları Genel müdürlüğü, « l’Administration » ) expropria des terrains du requérant. Une indemnité d’expropriation fixée par une commission d’experts fut versée au requérant à la date d’expropriation. Le 2 juin 1995, le requérant, en désaccord avec le montant payé, introduisit un recours en augmentation de l’indemnité d’expropriation auprès du tribunal de grande instance de Düzce. Par un jugement du 6 mars 1996, le tribunal donna gain de cause au requérant et lui accorda une indemnité complémentaire de 1 499 850 000 livres turques (TRL). Cette somme était assortie d’intérêts moratoires simples au taux légal de 30 % l’an à calculer à partir de la date de cession des terrains à l’Administration.

La Cour de cassation confirma le jugement du 6 mars 1996 par un arrêt du 9 février 1998. L’indemnité complémentaire majorée d’un intérêt moratoire simple fut versée au requérant le 16 mars 1998. Elle s’élevait à 2 851 828 000 TRL. EN DROIT Le 6 juin 2002, la Cour a reçu du représentant du requérant la déclaration suivante, signée le 19 mai 2002 : « En ma qualité de représentant du requérant, M. Fehmi Aksan, j’ai pris connaissance de la déclaration du gouvernement de la République de Turquie, faite en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 42910/98 et selon laquelle il est prêt à verser, ex gratia , la somme 22 000 (vingt-deux mille) euros (« EUR » ) au titre du préjudice matériel et moral ainsi que pour les frais et dépens.

Je note également que le versement aura lieu dans les trois mois suivant la date de notification de [la décision] de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 a) et c) de la Convention européenne des Droits de l’Homme J’accepte cette proposition après avoir dûment consulté le requérant qui, en conséquence, renonce à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de la requête. Nous déclarons l’affaire définitivement réglée. La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même, de concert avec le requérant, sommes parvenus.

» Le 19 août 2002, le Gouvernement a fait, à son tour, parvenir une déclaration, signée le 12 août 2002 : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 42910/98, introduite par M. Fehmi Aksan, le gouvernement de la République de Turquie offre de verser à l’intéressé, ex gratia , la somme de 22 000 (vingt-deux mille) euros (« EUR ») au titre du préjudice matériel et moral ainsi que pour les frais et dépens. Cette somme ne sera soumise à aucun impôt ni à une quelconque autre charge fiscale à l’époque pertinente. Le versement aura lieu dans les trois mois suivant la date de notification de [la décision] de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 a) et c) de la Convention européenne des Droits de l’Homme.

Le paiement vaudra règlement définitif de la cause. » La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention). Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Vincent Berger Georg Ress Greffier Président