Anbar împotriva Turciei

Secțiunea a treia Cerere nr. 4666/98 prezentată de Memeren ANBAR împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 23 mai 2002 într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Cabral Barreto Caflisch Kūris Türmen Zupančič Traja judecători M. V. Berger grefier de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 23 martie 1998, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament arbitral al cauzei, După ce a deliberat, face următoarea decizie în fața recurentei, Memeren Anbar, este un resortisant turc născut în 1934 și rezident în Ankara. Ea este reprezentată în fața Curții de către M. Seydi Ulus și Tahsin Ulus, avocați în barou d Recurenta, în dezacord cu suma plătită, a introdus încă în octombrie 1996, o acțiune în creștere a dreptului de proprietate la tribunalul pendinte din Ankara.

Prin hotărârea din 19 martie 1997, tribunalul a acordat recurentei un câștig de cauză și i-a acordat o despăgubire suplimentară de 2 282 250 000 de lire turcești (TRL). Această sumă era însoțită de dobânzi simple cu o rată legală de 30 % laan care urma să fie calculată de la data cedării terenurilor către Curtea de Casație a confirmat hotărârea din 19 martie 1997 printr-o hotărâre din 22 septembrie 1997. La data de 22 septembrie 2002, instanța a primit de la reprezentantul recurentei următoarea declarație semnată la 28 februarie 2002: În calitatea mea de reprezentant al recurentei, dl Memeren Anbar, am luat cunoștință de declarația guvernului Republicii Turcia, făcută în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei care a dus la cererea nr. 4606/98 și conform căruia este pregătit să plătească, ex gratia, suma de 7 500 (șapte mii cinci sute) EUR pentru prejudicii materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată.

De asemenea, observ că plata va avea loc în termen de trei luni de la data notificării [deciziei] Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) și (c) din Convenția europeană a drepturilor la … Renunțăm la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele inițiale ale cererii. Suntem declarați definitiv soluționați. Această declarație se soluționează în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul, de comun acord cu reclamanții. La 17 aprilie 2002, guvernul a emis, la rândul său, o declarație semnată la 15 aprilie 2002 pe baza proiectului care fusese adus la cunoștința sa și care a fost, în cele din urmă, aprobat astfel: Memeren Anbar, guvernul Republicii Turcia oferă plata sumei de 7 500 (șapte mii cinci sute) de euro pentru prejudicii materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată.

Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit sau unei alte sarcini fiscale la momentul respectiv. Plata va avea loc în termen de trei luni de la data notificării [deciziei] Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de Protocoalele sale și că nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în fine din Convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să șteargă cererea de rol.

Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION Requête n° 41066/98 présentée par Memeren ANBAR contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 23 mai 2002 en une chambre composée de MM. G. Ress , président , I. Cabral Barreto , L. Caflisch , P. Kūris , R. Türmen , B. Zupančič , K. Traja , juges , et de M. V. Berger , greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 23 mars 1998, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante, Memeren Anbar, est une ressortissante turque née en 1934 et résidant à Ankara. Elle est représentée devant la Cour par M es Seydi Ulus et Tahsin Ulus, avocats au barreau d’Ankara.

En octobre 1996, l’Administration des routes nationales ( Karayolları Genel müdürlüğü, « l’Administration » ), organisme d’État chargé de la construction des routes, expropria des terrains de la requérante. Une indemnité d’expropriation fixée par une commission d’experts fut versée à la requérante à la date d’expropriation. La requérante, en désaccord avec le montant payé introduisit, toujours en octobre 1996, un recours en augmentation de l’indemnité d’expropriation auprès du tribunal de grande instance d’Ankara. Par un jugement du 19 mars 1997, le tribunal donna gain de cause à la requérante et lui accorda une indemnité complémentaire de 2 282 250 000 livres turques (TRL). Cette somme était assortie d’intérêts moratoires simples au taux légal de 30 % l’an à calculer à partir de la date de cession des terrains à l’Administration.

La Cour de cassation confirma le jugement du 19 mars 1997 par un arrêt du 22 septembre 1997. L’indemnité complémentaire majorée d’un intérêt moratoire simple fut versée à la requérante le 23 février 1998. Elle s’élevait à 3 431 518 000 TRL. EN DROIT Le 7 mars 2002, la Cour a reçu du représentant de la requérante, la déclaration suivante signée le 28 février 2002: « En ma qualité de représentant de la requérante, M me Memeren Anbar, j’ai pris connaissance de la déclaration du gouvernement de la République de Turquie, faite en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 41066/98 et selon laquelle il est prêt à verser, ex gratia, la somme de 7 500 (sept mille cinq cent) euros au titre du préjudice matériel et moral ainsi que pour les frais et dépens.

Je note également que le versement aura lieu dans les trois mois suivant la date de notification de [la décision] de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 a) et c) de la Convention européenne des Droits de l’Homme J’accepte cette proposition après avoir dûment consulté la requérante qui, en conséquence, renonce à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de la requête. Nous déclarons l’affaire définitivement réglée. La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même, de concert avec les requérants, sommes parvenus.

» Le 17 avril 2002, le Gouvernement a fait, à son tour, parvenir une déclaration, signée le 15 avril 2002 sur la base du projet qui avait été porté à sa connaissance et qui a finalement été entériné telquel : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 41066/98, introduite par M me Memeren Anbar, le gouvernement de la République de Turquie offre de verser à l’intéressée, ex gratia , la somme de 7 500 (sept mille cinq cent) euros au titre du préjudice matériel et moral ainsi que pour les frais et dépens. Cette somme ne sera soumise à aucun impôt ni à une quelconque autre charge fiscale à l’époque pertinente. Le versement aura lieu dans les trois mois suivant la date de notification de [la décision] de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 a) et c) de la Convention européenne des Droits de l’Homme.

Le paiement vaudra règlement définitif de la cause. » La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (articles 37 § 1 in fine de la Convention et 62 § 3 du règlement de la Cour). Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Vincent Berger Georg Ress Greffier Président