Secțiunea a treia Cerere nr. 74561/01 prezentată de Nurhan ALTINEL și de alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 16 ianuarie 2003 într-o cameră compusă din Ress președinte Caflisch Kūris Türmen Hedigan Tsatsa-Nikolovska H.S. Greve, judecători și grefier de secțiune Având în vedere cererea de mai sus formulată în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 13 iulie 1998, având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei, După ce a luat act de acest lucru, face următoarea decizie ÎN CURS Reclamanții, Nurhan Altänel, Bedri Bergut, Arda Bergut, Nurbaki Bergut, Kyzmet Ertürk, Cihan Bergut, Adem Bergut, Ayd Electroluxn Bergut, Aygül Bergut și Aysun Cihangir sunt resortisanți turci cu reședința în Bolu.
Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Tayfur Karadeniz, avocat la Baroul din Bolu. În 1995, terenul care aparținea reclamanților, situat în Bolu, a fost expropriat de Hotărârea Generală Drumuri Naționale (Kayayollar Reclamanții, în dezacord cu suma plătită, au introdus, încă în 1995, o acțiune în creștere a dreptului de proprietate la Tribunalul de Mare Instanță din Düzce. Prin hotărârea din 12 decembrie 1995, Tribunalul a acordat reclamanților un câștig de cauză și le-a acordat o despăgubire suplimentară totală de 2 566 740 000 de lire turcești (TRL). Această sumă era însoțită de dobânzi restante simple la rata legală de 30 % laan care urma să fie calculată de la data cedării terenului către Hotărârea Generală.
Curtea de Casație a confirmat hotărârea din 12 decembrie 1995 printr-o hotărâre din 23 iunie 1997. La data de 11 februarie 1998 a fost plătită reclamantului o sumă suplimentară de 4 800 000 000 TRL. ÎN Â 19 iunie 2002, Curtea a primit de la reprezentantul reclamanților următoarea declarație semnată în aceeași zi: Nurhan Alt antônel, Kyymet Ertürk, Aygül Bergut și Aysun Cihangir, precum și dnii Bedri Bergut, Arda Bergut, Nurbaki Bergut, Cihan Bergut, Adem Bergut și Ayd , suma de 4 000 (patru mii) de euro pentru prejudicii materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată.
De asemenea, observ că plata va avea loc în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) și (c) din Convenția europeană a drepturilor omului J a acceptat această propunere după consultarea adecvată a reclamanților care, în consecință, renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele inițiale ale cererii. Această declarație a fost făcută în cadrul regulamentului amiabil la care eu și guvernul, împreună cu reclamanții, am ajuns. La 27 noiembrie 2002, guvernul a trimis o declarație, semnată la 18 noiembrie 2002: Nurhan Altnanel, Kyymet Ertürk, Aygül Bergut și Aysun Cihangir, precum și domnii Bedri Bergut, Arda Bergut, Nurbaki Bergut, Cihan Bergut, Adem Bergut și Aydän Bergut, guvernul Republicii Turcia oferă părților interesate, ex gratia , suma de 4 000 (patru mii) EUR pentru prejudiciul material și moral, precum și pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată.
Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit, nici niciunei alte sarcini fiscale la momentul relevant. Plata va avea loc în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) lit. (a) și (c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Plata va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convențiile sau protocoalele sale și că nu are nici un motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în fine al Convenției]. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște în Vincent Berger Georg Ress Moduleer Președinte
DÉCISION Requête n o 74561/01 présentée par Nurhan ALTINEL et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 16 janvier 2003 en une chambre composée de M. G. Ress , président , M. L. Caflisch , M. P. Kūris , M. R. Türmen , M. J. Hedigan , M me M. Tsatsa-Nikolovska , M me H.S. Greve, juges , et de M. V. Berger, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 13 juillet 1998, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants, Nurhan Altınel, Bedri Bergut, Arda Bergut, Nurbaki Bergut, Kıymet Ertürk, Cihan Bergut, Adem Bergut, Aydın Bergut, Aygül Bergut et Aysun Cihangir, sont des ressortissants turcs résidant à Bolu.
Ils sont représentés devant la Cour par M e Tayfur Karadeniz, avocat au barreau de Bolu. En 1995, le terrain appartenant aux requérants, sis à Bolu, fut exproprié par la Direction générale des routes nationales ( Karayolları Genel Müdürlüğü, « la Direction générale ») pour la construction d’une voie périphérique. Une indemnité d’expropriation fixée par une commission d’experts fut versée aux requérants à la date d’expropriation. Les requérants, en désaccord avec le montant payé introduisirent, toujours en 1995, un recours en augmentation de l’indemnité d’expropriation auprès du tribunal de grande instance de Düzce. Par un jugement du 12 décembre 1995, le tribunal donna gain de cause aux requérants et leur accorda une indemnité complémentaire totale de 2 566 740 000 livres turques (TRL).
Cette somme était assortie d’intérêts moratoires simples au taux légal de 30 % l’an à calculer à partir de la date de cession du terrain à la Direction générale. La Cour de cassation confirma le jugement du 12 décembre 1995 par un arrêt du 23 juin 1997. L’indemnité complémentaire majorée d’un intérêt moratoire simple fut versée aux requérants le 11 février 1998. Elle s’élevait à 4 800 000 000 TRL. EN DROIT Le 19 juin 2002, la Cour a reçu du représentant des requérants la déclaration suivante, signée le même jour : « En ma qualité de représentant des requérants, M mes Nurhan Altınel, Kıymet Ertürk, Aygül Bergut et Aysun Cihangir, ainsi que MM.
Bedri Bergut, Arda Bergut, Nurbaki Bergut, Cihan Bergut, Adem Bergut et Aydın Bergut, j’ai pris connaissance de la déclaration du gouvernement de la République de Turquie, faite en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n o 74561/01 et selon laquelle il est prêt à verser, ex gratia , la somme de 4 000 (quatre mille) euros au titre du préjudice matériel et moral ainsi que pour les frais et dépens. Je note également que le versement aura lieu dans les trois mois suivant la date de notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 a) et c) de la Convention européenne des Droits de l’Homme J’accepte cette proposition après avoir dûment consulté les requérants qui, en conséquence, renoncent à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de la requête.
Nous déclarons l’affaire définitivement réglée. La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même, de concert avec les requérants, sommes parvenus. » Le 27 novembre 2002, le Gouvernement a fait parvenir une déclaration, signée le 18 novembre 2002 : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n o 74561/01, introduite par M mes Nurhan Altınel, Kıymet Ertürk, Aygül Bergut et Aysun Cihangir, ainsi que MM. Bedri Bergut, Arda Bergut, Nurbaki Bergut, Cihan Bergut, Adem Bergut et Aydın Bergut, le gouvernement de la République de Turquie offre de verser aux intéressés, ex gratia , la somme de 4 000 (quatre mille) euros au titre du préjudice matériel et moral ainsi que pour les frais et dépens.
Cette somme ne sera soumise à aucun impôt ni à une quelconque autre charge fiscale à l’époque pertinente. Le versement aura lieu dans les trois mois suivant la date de notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 a) et c) de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Le paiement vaudra règlement définitif de la cause. » La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention).
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Vincent Berger Georg Ress Greffier Président