CtEDO 27.11.2003 Auto

ORMANCI and OTHERS v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
27.11.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Admissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ORMANCI and OTHERS v. TURKEY (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

DIRECȚIUNEA TERZĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 43647/98 de către Fatma ORMANCI și alții împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința la 27 noiembrie 2003 în calitate de Cameră compusă din: Președintele Cabral Barreto Kūris Türmen Zupančič Hedigan dna Tsatsa-Nikolovska dna H.S. Greve, judecători și grefierul secțiunii Berger având în vedere cererea depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 13 iulie 1998, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitanți, După deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTELE Reclamanții, Fatma Ormancı și copiii ei Mehmet, Cengiz, Gönül și Bilgen Ormancı, sunt resortisanți turci, care s-au născut în 1952, 1979, 1981, 1983 și, respectiv, 1985 și trăiesc în Kahrammaraș, Turcia. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl Dinçer Söğütlü, avocat practicant în Ankara. La 15 aprilie 1991, teroriștii au atacat satul reclamanților din Kahramanmaraș și au ucis oamenii din sat, inclusiv soțul primului reclamant A.O. La 15 aprilie 1992, reclamanții au luat o acțiune în fața Curții Administrative din Ankara împotriva Ministerului Afacerilor Interne, susținând responsabilitatea statului de a proteja viața și securitatea cetățenilor săi. Ei au solicitat instanței să le acorde prejudiciu material și moral în ceea ce privește moartea A.O. La 21 februarie 1994, Curtea Administrativă Ankara, după examinarea observațiilor prezentate de părți, a emis o decizie de nejurisprudență și a trimis dosarul Curții Administrative Gaziantep. La 10 august 1994, reclamanții au depus plata anterioară a taxelor pentru proceduri. La 7 martie 1995, documentele referitoare la investigațiile privind uciderea soțului reclamantului au fost trimise Curții de la Comandamentul Gendarmeriei Kahramanmaraș. La 4 aprilie 1995, Curtea a solicitat înregistrările nașterii familiei Ormancı din registrul nașterii Elbistanului. La 5 iunie 1995 au fost depuse Curtea dosarele referitoare la documentele de naștere ale familiei Ormancı. La 22 decembrie 1994, Curtea a desemnat un expert pentru calcularea cuantumului de prejudiciu material pe care reclamanții le-au sustinut ca urmare a decesului A.O. La 4 septembrie 1995, dosarul a fost trimis unui expert. La 17 octombrie 1995, raportul expertului a fost depus Curtei. La 10 noiembrie 1995, Ministerul Afacerilor Interne a contestat raportul de experți. La 19 iunie 1996, Curtea Administrativă Gaziantep a acordat reclamanților prejudiciu material și moral cu interesul juridic de 30% care ar începe să se desfășoare de la data acțiunii. La 30 iulie 1996, Curtea a solicitat reclamanților să plătească acuzațiile referitoare la comunicarea deciziei părților. La 27 septembrie 1996, Curtea a fost informată că reclamanții au plătit acuzațiile necesare. La 9 decembrie 1996, Ministerul Afacerilor Interne a apelat la Curtea Administrativă Supremă împotriva hotărârii Curții Administrative Gaziantep. La 13 februarie 1997, reclamanții și-au prezentat observațiile Curții Supreme de Administrație. La 10 noiembrie 1997, Procurorul public de la Curtea Supremă de Administrație și-a exprimat avizul. La 10 martie 1998, Curtea Supremă de Administrație a susținut decizia instanței de primă instanță. Reclamanții au fost plătite suma compensației la 5 noiembrie 1997 și 30 aprilie 1998. Plaga reclamanților se referă la durata procedurii, care a început la 15 aprilie 1992 și s-a încheiat la 10 martie 1998 cu decizia Curții Supreme de Administrație de a susține hotărârea Curții administrative Gaziantep. Prin urmare, acestea au durat mai mult de cinci ani și zece luni. Potrivit reclamanților, durata procedurii este încălcată de cerința de „tempo rațional” prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție. Guvernul contează acest argument. În ceea ce privește complexitatea cazului, Guvernul nu a prezentat nicio observație. În ceea ce privește comportamentul autorităților interne, Guvernul susține că cazul a fost examinat atât de Curțile administrative Ankara, cât și Gaziantep și Curții administrative Supreme. Guvernul susține că procedura judiciară de administrație s-a bazat pe o procedură scrisă, în care s-au colectat documente din partea autorităților relevante, au luat timp schimbul de observații și obținerea rapoartelor de experți, dar că în acest caz nu a existat întârziere procedurală excesivă. În ceea ce privește comportamentul reclamanților, Guvernul a susținut că reclamanții au provocat o întârziere în cadrul procedurii prin nu plătirea taxelor necesare în două etape diferite ale procedurii. Curtea consideră, având în vedere criteriile stabilite în jurisprudența sa privind problema „templ rezonabil” (complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și al autorităților competente) și având în vedere toate informațiile în posesia sa, că este necesară o examinare a meritelor acestei plângeri. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea este admisibilă, fără a judeca fondurile cazului. Vincent Berger Ireneu Cabral Barreto Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă