BALAMUT and OTHERS v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
BALAMUT and OTHERS v. TURKEY (CtEDO, 2003)
Secțiunea III DECIZIE FINALă No. 42827/98 de către Nurettin BALAMUT și alții împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința la 23 octombrie 2003 în calitate de Cameră compusă din: Ress Președintele Cabral Barreto Caflesch Türmen Zupančič dna H.S. Greve Traja, judecători și grefierul secțiunii Berger, având în vedere [Notă1] la cererea de mai sus depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 24 iulie 1998, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, având în vedere decizia parțială din 23 noiembrie 1999, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului prezentat de reclamanții la 9 septembrie 2002 și, respectiv, 15 iulie 2003, după ce au deliberat, decide după cum urmează: Reclamanții, Nurettin Balamut, Ali Kazan, İzzettin Sarı, Fethiye Kara, İsa Kaya, Havva Kaya (Kayaaslan), Hadice Kılınç, Yakup Kılınç, Nazmi Kılınç, Zekeriyya Kılınç, Fatma Kılınç, Sıtkı Kılınç, Bedri Kılınç sunt resortisanți turci. Prin scrisoarea din 27 august 2001, reprezentanții reclamanților au informat Curtea că reclamantul Bedri Kılınç a murit la 1 noiembrie 2000 și că moștenitorii săi Hüsne Kılınç și Gülcan Kılınç doresc să-și continue cererea. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl A. Akıllıoğlu și dl A. Aktay, avocați care practică în Ankara. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostrăzilor a expropriat parcele de teren aparținând reclamanților din İçel pentru a construi Tarsus-İçel-Çukurova-İskenderun Autostrada. Un comitet de experți a evaluat valoarea parcelelor de teren aparținând reclamanților și aceste sume au fost plătite la momentul în care a avut loc expropiarea. În urma cererilor de compensare sporită ale reclamanților, instanțele naționale le-au acordat compensații suplimentare plus un dobânzi la rata legală de 30 % pe an. Reclamanții au apelat și Curtea de Casație au susținut hotărârile instanțelor de primă instanță. La începutul anului 1998, sumele corespunzătoare au fost plătite reclamanților respectiv. Detalii privind data transferului actei de titlu către teren, decizia finală a Curții de Casație, valoarea compensației suplimentare și data plății sunt indicate în tabelul de mai jos: NUMELE APLICAȚIILOR DATA TRANSFERIEI TITLULUI DECIZIEI FINALE DE CURTEA DE CASSARE CU PRIVIND COMPENSAȚIA ADIȚIONALĂ DE COMPENSAȚIE ADIȚIONALĂ (interesele și costurile juridice nu sunt incluse) (în lira turcisă) DATA PAIMENTUL 1.Nurettin BALAMUT Ali KAZAN 22.06.1993 12.03.1996 1.207.750 06.02.1998 2. İzzettin SARI 13.04.1993 20.02.1997 278.974.600 06.02.1998 3.Fethiye KARA 18.03.1992 09.05.1994 63.099.000 11.02.1998 4. İsa KAYA Havva KAYA (Kayaaslan) 15.10.1992 25.04.1994 160.000 02.02.1998 5.Hadice KILINÇ Hüsne KILINÇ Hüsne KILINÇ (în calitate de gardian al Gülcan KILINÇ) Yakup KILINÇ, Nazmi KILINÇ Zekeriyya KILINÇ Fatma KILINÇ Sıdkı KILINÇ 20.07.1993 29.11.1994 697.110.572 06.02.1998 COMPLAINTE Reclamanții susțin că rata dobânzii aplicată în calculul compensației suplimentare pentru expropriare a fost prea scăzută și se plâng, de asemenea, de întârzierile în obținerea compensației lor. În acest sens, invocă art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 6 din Convenție. În urma contactelor informale dintre reclamant și reprezentanții guvernului, grefierul secțiunii a fost invitat să asiste părțile în soluționarea acestei chestiuni. Prin urmare, grefierul a adresat proiectelor de declarații părților. Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Turciei propun să plătească 47.600 (50.000 șase sute de euro dlui Nurettin Balamut, dl Ali Kazan, dl İzzettin Sarı, dl Fethiye Kara, dl İsa Kaya, dna Havva Kaya (Kayaaslan), dna Hadice Kılınç, moștenitorii dlui Bekir Kılınç (Hüsne Kılınç și Hüsne Kılınç ca gardian al Gülcan Kılınç), dl Yakup Kılınç, dl Nazmi Kılınç, dl Dl. Zekeriyya Kılınç, Fatma Kılınç și Sıtkı Kılınç [1] în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate la nr. 42827/98. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și va fi împărțită după cum urmează: Nurettin Balamut, dl Ali Kazan 15.000 EUR dl İzzettin Sarı 1.500 EUR dna Fethiye Kara 3.500 EUR İsa Kaya, dna Havva Kaya (Kayaaslan) 7,900 EUR Dna Hadice Kılınç, moștenitorii dlui Bekir Kılınç (Hüsne Kılınç și Hüsne Kılınç, ca gardian al Gülcan Kılınç), dl Yakup Kılınç, dl Nazmi Kılınç, dl Zekeriyya Kılınç, dl Fatma Kılınç, dl Sıtkı Kılınç 19,700 EUR Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data deciziei Curții ... Această sumă se plătește în euro la un cont bancar numit de către solicitanți, fără taxe și taxe care pot fi aplicabile. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea a primit următoarea declarație de la unul dintre reprezentanții reclamanților: „Not că Guvernul Turciei sunt pregătite să plătească suma de 47.600 (50.000 șase sute de euro) care acoperă daune și costuri pecuniare și morale pentru dl Nurettin Balamut, dl Ali Kazan, dl İzzettin Sarı, dna Fethiye Kara, dl İsa Kaya, dna Havva Kaya (Kayaaslan), dna Hadice Kılınç, moștenitorii dlui Bekir Kılınç (Hüsne Kılınç și Hüsne Kılınç, în calitate de gardian al Gülcan Kılınç), dlui Yakup Kılınç, dlui Nazmi Kılınç, dlui Zekeriyya Kılınç, Fatma Kılınç și dl Sıtkı Kılınç, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii nr. 42827/98, în așteptarea Curții. Această sumă va fi împărțită după cum urmează: 15.000 EUR dl İzzettin Sarı 1.500 EUR dna Fethiye Kara 3.500 EUR İsa Kaya, dna Havva Kaya (Kayaaslan) 7.900 EUR dna Hadice Kılınç, moștenitorii dlui Bekir Kılınç (Hüsne Kılınç și Hüsne Kılınç în calitate de gardian al Gülcan Kılınç), dl Yakup Kılınç, dl Nazmi Kılınç, dl Zekeriyya Kılınç, Fatma Kılınç, dl Sıdkı Kılınç 19,700 EUR De asemenea, remarc că această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data deciziei Curții ... Această sumă se plătește în euro la un cont bancar numit de către solicitanți, fără impozite și taxe care pot fi aplicabile. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamanții le-au atins.” După informarea Guvernului, Curtea a luat în considerare cererea reprezentantului reclamantului din 9 septembrie 2002 de a face corecții la unele dintre numele reclamanților, precum și adăugat numele moștenitorilor reclamanților decedați în declarațiile de mai sus. Curtea ia act de acordul atins între părți și este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale și consideră că nu există niciun motiv care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să dispună de cereri; hotărăște să elimine cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Vincent Berger Georg Ress [1] Luând în considerare scrisoarea trimisă de reprezentantul reclamantului la 9 Septembrie 2002, numele unora dintre solicitanți, și anume Zekeriyya Kılınç și Havva Kaya (Karaaslan), au fost corectate. În plus, numele moștenitorilor reclamantului decedat Bekir Kılınç au fost adăugați. [Notă1] Alte puncte posibile sunt (poate fi copiate aici și îngropate direct în text): Având în vedere observațiile prezentate de [[Click și tip de naționalitate a treia stat]] [[Click și tip de alte părți terțe]], având în vedere observațiile orale [partie] [de părți și de [Click și de tip denumire a treia parte]] la audiere la [Click și tip Data],