Karner împotriva Austriei

10. Reclamantul s-a născut în 1955 și a trăit în Viena. 11. Din 1989, reclamantul a locuit cu dl W., cu care a avut o relație homosexuală, într-un apartament din Viena, care acesta a închiriat un an mai devreme. Ei au împărtășit cheltuielile pe apartament. 12. În 1991, dl W. a descoperit că a fost infectat cu virusul Aids. Relația sa cu reclamantul a continuat. În 1993, când dl W. Aids a dezvoltat, reclamantul l-a îngrijit. În 1994 dl W. a murit după ce a desemnat reclamantul ca moștenitor al său. 13. În 1995 proprietarul apartamentului a introdus proceduri împotriva reclamantului pentru încheierea locației. La 6 ianuarie 1996, Tribunalul de District Favorit (Bezirksgericht) a respins acțiunea.

La 30 aprilie 1996, Curtea Civilă Regională de Viena (Landesgericht für Zivilrechtssachen) a respins apelul proprietarului. Acesta a constatat că art. 14 alineatul (3) din Legea de închiriere a fost destinat să protejeze persoanele care au trăit împreună de mult timp fără a fi căsătorite împotriva lipsei de casă bruscă. Se aplică homosexualilor și persoanelor de sex opus. 15. La 5 decembrie 1996, Curtea Supremă (Oberster Gerichtshof) a acordat apelul proprietarului, a anulat hotărârea instanței inferioare și a încheiat contractul de închiriere. Acesta a constatat că noțiunea de „compania vieții” (Lebensgefährte) din art. 14 alineatul (3) din Legea de închiriere trebuia interpretată ca la momentul în care a fost promulgat, iar intenția legislativului în 1974 nu a fost de a include persoane de același sex.

16. La 26 septembrie 2000, reclamantul a murit. 17. La 11 noiembrie 2001, avocatul reclamantului a informat Curtea cu privire la moartea reclamantului și că mama sa și-a renunțat dreptul de a reuși la proprietate. El a solicitat Curtea să nu scoată cererea din lista sa înainte ca notarul public care gestionează proprietatea reclamantului să urmărească alți moștenitori. 18. La 10 aprilie 2002, avocatul reclamantului a informat Curtea că notarul public a instigat anchete pentru a urmări moștenitorii necunoscuti anterior care ar putea dori să reușească la proprietate. 19. Secțiunea 14 din Legea de închiriere (Mietrechtsgesetz) citește după cum urmează: „Dreapta la o locație în cazul morții (1) Moartea proprietarului sau a unui locatar nu va termina o locație.

(2) La moartea principalului locatar al unui apartament, persoanele desemnate în subsecțiunea (3), care au dreptul de a reuși la locație, fac acest lucru, în excluderea altor persoane care au dreptul de a reuși la proprietate, cu excepția cazului în care au notificat proprietarul în termen de 14 zile de la moartea principalului locatar, că nu doresc să continue locația. În urma reușirii locației, noii chiriași își asumă răspunderea pentru chiria și orice obligații care au apărut în timpul locației locației principale decedate. Dacă mai mult de o persoană are dreptul să reușească, ei își reușesc în comun locația și devin în comun și mai multe responsabili.

(3) Următorul are dreptul de a reuși la locație în sensul subsecțiunea (2): un soț, un partener de viață, rude în linie directă, inclusiv copiii adopți și frații fostului locatar, în măsura în care astfel de persoane au o nevoie pressante de cazare și au trăit deja în cazare cu chiriașul ca membri ai aceleiași gospodărie. În sensul prezentei dispoziții, „compania vieții” înseamnă o persoană care a trăit în apartament cu fostul chiriaș până la moartea acestuia de cel puțin trei ani, împărtășește o casă pe un picior economic ca cel al căsniciei; un partener de viață se consideră că a trăit în apartament timp de trei ani dacă el sau ea s-a mutat în apartament împreună cu fostul chiriaș la început.”

10. The applicant was born in 1955 and lived in Vienna. 11. From 1989 the applicant lived with Mr W., with whom he had a homosexual relationship, in a flat in Vienna, which the latter had rented a year earlier. They shared the expenses on the flat. 12. In 1991 Mr W. discovered that he was infected with the Aids virus. His relationship with the applicant continued. In 1993, when Mr W. developed Aids, the applicant nursed him. In 1994 Mr W. died after designating the applicant as his heir. 13. In 1995 the landlord of the flat brought proceedings against the applicant for termination of the tenancy. On 6 January 1996 the Favoriten District Court (Bezirksgericht) dismissed the action. It considered that section 14(3) of the Rent Act (Mietrechtsgesetz), which provided that family members had a right to succeed to a tenancy, was also applicable to a homosexual relationship.

14. On 30 April 1996 the Vienna Regional Civil Court (Landesgericht für Zivilrechtssachen) dismissed the landlord's appeal. It found that section 14(3) of the Rent Act was intended to protect persons who had lived together for a long time without being married against sudden homelessness. It applied to homosexuals as well as to persons of opposite sex. 15. On 5 December 1996 the Supreme Court (Oberster Gerichtshof) granted the landlord's appeal, quashed the lower court's decision and terminated the lease. It found that the notion of “life companion” (Lebensgefährte) in section 14(3) of the Rent Act was to be interpreted as at the time it was enacted, and the legislature's intention in 1974 was not to include persons of the same sex.

16. On 26 September 2000 the applicant died. 17. On 11 November 2001 the applicant's lawyer informed the Court of the applicant's death and that his mother had waived her right to succeed to the estate. He asked the Court not to strike the application out of its list before the public notary handling the applicant's estate had traced other heirs. 18. On 10 April 2002 the applicant's lawyer informed the Court that the public notary had instigated enquiries in order to trace previously unknown heirs who might wish to succeed to the estate. 19. Section 14 of the Rent Act (Mietrechtsgesetz) reads as follows: “Right to a tenancy in the event of death (1) The death of the landlord or a tenant shall not terminate a tenancy.

(2) On the death of the main tenant of a flat, the persons designated in subsection (3) as being entitled to succeed to the tenancy shall do so, to the exclusion of other persons entitled to succeed to the estate, unless they have notified the landlord within fourteen days of the main tenant's death that they do not wish to continue the tenancy. On succeeding to the tenancy, the new tenants shall assume liability for the rent and any obligations that arose during the tenancy of the deceased main tenant. If more than one person is entitled to succeed, they shall succeed jointly to the tenancy and become jointly and severally liable.

(3) The following shall be entitled to succeed to the tenancy for the purposes of subsection (2): a spouse, a life companion, relatives in the direct line including adopted children, and siblings of the former tenant, in so far as such persons have a pressing need for accommodation and have already lived in the accommodation with the tenant as members of the same household. For the purposes of this provision, 'life companion' shall mean a person who has lived in the flat with the former tenant until the latter's death for at least three years, sharing a household on an economic footing like that of a marriage; a life companion shall be deemed to have lived in the flat for three years if he or she moved into the flat together with the former tenant at the outset.”