SCHUHMEIER v. AUSTRIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
SCHUHMEIER v. AUSTRIA (CtEDO, 2003)
PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 69460/01 de Karl SCHUHMEIER împotriva Austria Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 11 septembrie 2003 în calitate de Cameră compusă de Președintele C.L. Rozakis Lorenzen Bonello doamna Vajić Botoucharova Zagrebelsky dna Steiner, judecători și grefierul adjunct al secțiunii Nielsen având în vedere cererea depusă la 20 martie 2001, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, având în vedere deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Dl Karl Schuhmeier este un național austriac, care s-a născut în 1979 și trăiește în Obergrafendorf. El este reprezentat în fața Curții de către dl S. Gloss, un avocat practicant în St. Pölten. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 11 iulie 2000, reclamantul a provocat un accident de circulație rutieră în care trei pasageri au fost ușor răniți. La 28 septembrie 2000, Autoritatea Administrativă de District St. Pölten (Bezirkshauptmannschaft ) a condamnat reclamantul de conducere sub influența băuturii, în contravenție cu art. 5 alin. (1) și 99 (1b) din Legea privind traficul rutier ( Strassenverkehrsordnung ) și l-a condamnat să plătească o amendă. La 5 decembrie 2000, Curtea de District St. Pölten ( Bezirksgericht ) a condamnat reclamantul în temeiul art. 88 § 1 și 3 din Codul Penal ( Strafgesetzbuch ) ) de a provoca prejudiciu prin neglijență cu elementul suplimentar al articolului 81 § 2, și anume „de la data în care se permite ... să devină intoxicat ... prin consumul de alcool, dar nu într-o măsură care exclude [d] responsabilitatea sa ...”. Curtea a condamnat reclamantul să plătească o amendă. La 24 februarie 2001, Curtea Regională St. Pölten ( Landesgericht ) a respins recursul reclamantului. COMPLAINTA Reclamantul s-a plâns de încălcarea articolului 4 din Protocolul nr. DREPTUL Curții observă că, prin scrisoarea din 11 martie 2003, avocatul reclamantului a fost invitat să răspundă observațiilor guvernului. Din moment ce nu a răspuns, a fost solicitat să facă acest lucru prin scrisoarea înregistrată a 19 mai 2003, pe care a primit-o la 23 mai 2003 a fost atrasă atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție, care prevede: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să ia o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în protocolele lor, este necesar.” În aceste circumstanțe, Curtea consideră că reclamantul nu intenționează să își continue cererea în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista cazurilor sale. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele adjunct al grefierului