CtEDO 28.02.2008 Auto

EISENBERGER v. AUSTRIA

RESPONDENT
AUT
HOTĂRÂRE
28.02.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
EISENBERGER v. AUSTRIA (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

Prima secțiune decizia nr. 41447/05 de Harald Peter EISENBERGER împotriva Austria Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 28 februarie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Christos Rozakis, Președintele, Nina Vajić, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 17 octombrie 2005, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de către solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, Harald Peter Eisenberger, este un național austriac născut în 1968 și trăiește în Bürmoos. El este reprezentat în fața Curții de către dl J. Postlmayr, un avocat practicant în Mattighofen. Guvernul austriac („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, ambasadorul F. Tauttmansdorff, șeful Departamentului de Drept Internațional de la Ministerul Federal al Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 10 iunie 1998, Autoritatea Administrativă de District Salzburg-Umgebung a emis un ordin penal de constatare a reclamantului, printre altele, vinovată de conducere beată în contrast cu art. 5 § 1 și 99 § 1 a) din Legea privind traficul rutier. Prin decizia din 18 februarie 1999 Comitetul administrativ independent a respins apelul reclamantului. La 26 ianuarie 2000, Curtea administrativă a anulat decizia impugnată și a trimis cazul Comitetului administrativ independent pentru a adopta opinie de experți. La 14 iunie 2000, grupul administrativ independent a confirmat decizia Autorității administrative de district. La 28 noiembrie 2000, Curtea Constituțională a refuzat să trateze plângerea reclamantului și, la 6 septembrie 2005, Curtea Administrativă a respins apelul reclamantului. Decizia a fost îndreptată pe consilierul reclamantului la 28 septembrie 2005. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata procedurilor împotriva acestuia. Considerând la art. 13 din Convenție, el s-a plâns că nu are un remediu eficace în acest sens. Reclamantul s-a plâns în continuare în temeiul articolului 6 § 3 literele (c) și (d) cu privire la presupusa nedreptate a procedurii. La 6 decembrie 2007, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Declar că Guvernul austriei propune să plătească ex-gratie suma de 4.500 EUR către Harald Peter Eisenberger, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 19 decembrie 2007, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Austriai sunt dispuși să plătească ex grația suma de 4.500 EUR către Harald Peter Eisenberger, în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă