Meischberger împotriva Austriei

Reclamantul, dl Walter Meischberger, este un național austriac, născut în 1959 și locuiește în Viena. El este reprezentat în fața Curții de către dl J. Hintermayr, un avocat care practică în Linz. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 13 octombrie 1994, Procuratura din Innsbruck a deschis proceduri preliminare împotriva N.M. la 28 octombrie 1994, Curtea Regională Innsbruck (Landesgericht) a prelungit această procedură la alte patru suspecți, inclusiv reclamantul. El a fost suspectat că a avut, în iunie 1994, ca reprezentant al jucătorului de fotbal P.S., incitat N.M. care a fost atunci președintele clubului de fotbal Tirol să declare salariul P.S.

la un nivel relativ scăzut și să-i plătească 3 milioane de șhilling austriac (ATS) fără să le declare, astfel, evitând impozitul salarial care urmează să fie plătit. Reclamantul a fost reprezentat de consilier în aceste și proceduri ulterioare. De asemenea, la 28 octombrie 1994, Procurorul public a solicitat ca Hotărârea Financiară Regională (Finanzlandesdirektion) să investigheze cazul. La 6 februarie 1995, Hotărârea Finanțelor Regionale, după ce a interogat reclamantul ca suspect, a prezentat procesul-verbal. La data de 28 noiembrie 1995, Hotărârea Finanțelor Regionale și-a prezentat raportul final de anchetă. La 12 februarie 1996, judecătorul de investigare a convocat reclamantul ca suspect care a apărut la 27 februarie 1996 pentru a fi interogat.

La cererea reclamantului, a fost amânată audierea la 1 martie. Reclamantul nu a apărut și interogatoriul a avut loc o săptămână mai târziu, la 8 martie 1996. Între timp, judecătorul de investigare a solicitat Curtea Penală Regională de Viena să pună la îndoială doi martori prin intermediul asistenței judiciare. La 3 iunie 1996, Curtea Regională de la Viena a returnat dosarul Curții Regionale Innsbruck, care l-a prezentat procurorului public în ziua următoare. La 12 iunie 1996, Procurorul public a solicitat Biroului fiscal regional să prezinte informații suplimentare, ceea ce a făcut la 3 iulie. La 23 iulie 1996, investigațiile preliminare împotriva M.N. au fost prelungite pentru a include o taxă suplimentară.

La 6 decembrie 1996, a fost preferată acuzarea împotriva reclamantului și a patru acuzații. Reclamantul a fost acuzat de evaziunea fiscală a salariului în contravenție cu art. 11 și 33 § 2 b) din Legea privind infracțiunile fiscale (Finanzstrafgesetz). La 28 ianuarie 1997, Curtea de Apel din Innsbruck (Oberlandesgericht) a respins obiecția reclamantului (Einsruch) împotriva acuzației. La 10 februarie 1997, judecătorul președinte a stabilit 6 mai ca dată pentru proces. La 12 februarie 1997, reclamantul și unul din co-accusa sa au solicitat transferarea procedurii la Curtea Penală Regională de Viena. La data de 16 aprilie 1997, Curtea Supremă (Oberster Gerichtshof) a respins cererea de transfer.

La 5 august 1997, Curtea Regională Innsbruck a desfășurat procesul împotriva reclamantului și a co-acusat-o. Reclamantul a susținut că nu este vinovat. Procurorul public a prezentat un aviz expert cu privire la chestiunile privind dreptul fiscal și un număr de martori au fost auziți. În plus, reclamantul a prezentat un aviz expert cu privire la chestiunile privind dreptul fiscal. La încheierea audierii, instanța a condamnat reclamantul de ajutor și acuzarea de evaziune fiscală a salariului în contravenție cu art. 11 și art. 33 § 2 litera (b) din Legea privind infracțiunile fiscale și i-a impus o amendă de 500.000 ATS, din care a fost suspendată în perioada de probă. La 10 octombrie 1997, reclamantul a depus o cerere de rectificare a procesului-verbal.

La 20 octombrie 1997, Curtea Regională Innsbruck a acordat parțial reclamantului cererea și a făcut o serie de adăugari la procesul-verbal. La 29 octombrie 1997, versiunea scrisă a hotărârii Curții Regionale Innsbruck din 5 august a fost transmisă reclamantului. La 30 octombrie 1997, reclamantul a depus o a doua cerere de rectificare a proces-verbalului, care a rămas nefruntat. La 26 noiembrie 1997, reclamantul a depus un motiv de nulitate și un recurs. La 23 februarie 1998, reclamantul, reprezentat de un al doilea avocat, și-a completat motivul de nulitate. La 16 decembrie 1998, Curtea Supremă a pronunțat o audiere și a respins motivele de nulitate ale reclamantului și ale co-acusatului său.

Curtea Supremă a remarcat, la început, că una din coacusul reclamantului se plângea că art. 33 alineatul (2) litera (b) din Legea privind infracțiunile fiscale face referire la dispozițiile Legii privind impozitul pe venit din 1972 și, prin urmare, nu mai era aplicabilă la momentul infracțiunilor, întrucât în același timp, Legea privind impozitul pe venit din 1988 a intrat în vigoare. Acesta a observat că, în cazul în care această afirmație este corectă, ar afecta condamnările tuturor celor cinci persoane co-acusate. Cu toate acestea, Curtea Supremă a constatat că art. 33 § 2 litera (b) din Legea privind infracțiunile fiscale conține o așa-numită referință dinamică, adică în orice moment în care se menționează impozitul pe venit în versiunea în vigoare în acel moment.

În plus, trebuie citit în conjuncție cu art. 111 din Legea impozitului pe venit din 1988, în conformitate cu care dispozițiile acesteia au înlocuit dispozițiile corespunzătoare din Legea impozitului pe venit din 1972 menționate în orice altă lege. Astfel, baza juridică pentru toate condamnările co-acusate a fost suficient de clară. Hotărârea Curții Supreme a fost notificată reclamantului la 1 februarie 1999.

The applicant, Mr Walter Meischberger, is an Austrian national, who was born in 1959 and lives in Vienna. He is represented before the Court by Mr J. Hintermayr, a lawyer practising in Linz. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 13 October 1994 the Innsbruck Public Prosecutor’s Office opened preliminary proceedings against N.M. on suspicion of tax evasion. On 28 October 1994 the Innsbruck Regional Court (Landesgericht) extended these proceedings to four other suspects including the applicant. He was suspected of having, in June 1994, as the representative of football player P.S., incited N.M. who was then the president of the Tirol Football Club to declare P.S.’s salary at a relatively low level and to pay him 3 million Austrian schillings (ATS) without declaring them, thus, avoiding salary tax to be paid.

The applicant was represented by counsel in these and the subsequent proceedings. Also on 28 October 1994, the Public Prosecutor requested the Regional Finance Directorate (Finanzlandesdirektion) to investigate the case. On 6 February 1995 the Regional Finance Directorate, after having questioned the applicant as a suspect, submitted the minutes. Subsequently, after having carried out tax assessment proceedings concerning the Tirol Football Club, it submitted an interim report on its investigations. On 28 November 1995, the Regional Finance Directorate submitted its final investigation report. On 12 February 1996 the investigating judge summoned the applicant as a suspect to appear on 27 February 1996 for questioning.

Upon the applicant’s request the hearing was postponed to 1 March. The applicant did not appear and the questioning took place a week later, on 8 March 1996. Meanwhile, the investigating judge had requested the Vienna Regional Criminal Court to question two witnesses by way of judicial assistance. On 3 June 1996 the Vienna Regional Court returned the file to the Innsbruck Regional Court, which submitted it to the Public Prosecutor on the following day. On 12 June 1996 the Public Prosecutor requested the Regional Tax Office to submit further information, which it did on 3 July. On 23 July 1996 the preliminary investigations against N.M. were extended to include a further charge. N.M. unsuccessfully appealed against this decision.

On 6 December 1996 the indictment against the applicant and four coaccused was preferred. The applicant was charged with aiding and abetting salary tax evasion contrary to sections 11 and 33 § 2 (b) of the Tax Offences Act (Finanzstrafgesetz). On 28 January 1997 the Innsbruck Court of Appeal (Oberlandesgericht) dismissed the applicant’s objection (Einspruch) against the indictment. On 10 February 1997 the presiding judge fixed 6 May as date for the trial. On 12 February 1997 the applicant and one of his co-accused requested that the proceedings be transferred to the Vienna Regional Criminal Court. Thereupon, the trial scheduled for 6 May 1997 was cancelled. On 16 April 1997 the Supreme Court (Oberster Gerichtshof) dismissed the request for transfer.

On 5 August 1997 the Innsbruck Regional Court held the trial against the applicant and his co-accused. The applicant pleaded not guilty. The Public Prosecutor submitted an expert opinion concerning questions of tax law and a number of witnesses were heard. Further, the applicant submitted an expert opinion on questions of tax law. At the close of the hearing the court convicted the applicant of aiding and abetting salary tax evasion contrary to sections 11 and 33 § 2 (b) of the Tax Offences Act and imposed a fine of ATS 500,000 on him, part of which was suspended on probation. On 10 October 1997 the applicant filed a request for rectification of the trial minutes. On 20 October 1997 the Innsbruck Regional Court partly granted the applicant’s request and made a number of additions to the minutes.

On 29 October 1997 the written version of the Innsbruck Regional Court’s judgment of 5 August was served on the applicant. On 30 October 1997 the applicant filed a second request for rectification of the minutes, which remained unsuccessful. On 26 November 1997 the applicant filed a plea of nullity and an appeal. On 23 February 1998 the applicant, represented by a second counsel, supplemented his plea of nullity. On 16 December 1998 the Supreme Court held a hearing and dismissed the applicant’s and his co-accused’s pleas of nullity and their appeals. The Supreme Court noted at the outset that one of the applicant’s coaccused had complained that section 33 § 2 (b) of the Tax Offences Act referred to provisions of the Income Tax Act 1972 and was, thus, no longer applicable at the time of the offences, as meanwhile the Income Tax Act 1988 had entered into force.

It observed that if this assertion was correct it would affect the convictions of all five co-accused. However, the Supreme Court found that section 33 § 2 (b) of the Tax Offences Act contained a so-called dynamic reference, i.e. at any given time it referred to the Income Tax in the version in force at that time. Moreover, it had to be read in conjunction with section 111 of the Income Tax Act 1988 according to which the provisions of that Act replaced the corresponding provisions of the Income Tax Act 1972 referred to in any other law. Thus, the legal basis for all co-accused’s conviction was sufficiently clear. The Supreme Court’s decision was served on the applicant on 1 February 1999.