- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 18 martie 2010
- Stat pârât
- AUT
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Wolfsburger împotriva Austriei
Traducere în română Auto
Primă secțiune decizia nr. 38567/06, de către Hans-Dieter WOLFSBURGER împotriva Austria Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 18 martie 2010 în calitate de Cameră compusă din: Christos Rozakis, Președintele, Nina Vajić, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 22 septembrie 2006, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Hans-Dieter Wolfsburger, este un național austriac născut în 1966 și trăiește în Völkermarkt. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl J. Kirschner, avocat practicant în Wels.
Guvernul austriac (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, Ambasadorul F. Trauttmansdorff, șef al Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal pentru Afaceri Europene și Internaționale. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1996 procurorul public a inițiat investigații împotriva unui număr de persoane cu suspiciuni de fraudă agravată continuă. La 12 iunie 1997, procurorul public a solicitat arestarea reclamantului; totuși, judecătorul de investigare nu a eliberat mandatul. Solicitarea a fost ulterior retrasă la 4 iulie 1998; reclamantul nu a fost niciodată luat în detenție preliminară. La 19 decembrie 1997, procurorul public a solicitat judecătorului investigator să efectueze investigațiile împotriva reclamantului și a altor mai multe persoane.
La 14 ianuarie 1999, procurorul public a emis un proiect de pronunțare împotriva reclamantului și a altor patru persoane. Prima audiere în cadrul procesului principal a avut loc la Curtea Penală Regională de la Wels în calitate de instanță de asimilări cu doi judecători profesioniști și doi judecători laici la 25 martie 2003. Procesul s-a încheiat la 21 decembrie 2004, când reclamantul a fost achitat de toate acuzațiile. Curtea a luat act de durata excesivă a procedurii ca „circumstanță mitigatoare”. Nu a fost interzis niciun recurs împotriva hotărârii care au devenit finale în noiembrie 2005. COMPLAINTA Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurii.
HOTĂRÂREA La 27 ianuarie 2010, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Brigitte Ohms, agent guvernamental adjunct al Austriai, Chancelieri Federale – Serviciu Legal și Constituțional, declară că guvernul austriei oferă să plătească 11.500 de euro domnului Hans-Dieter Wolfsburger, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.
În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 21 ianuarie 2010, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „I, Johannes Kirschner, avocat, reține că Guvernul Austriai sunt dispuși să plătească suma de 11.500 de euro domnului Hans-Dieter Wolfsburger, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. După consultarea clientului meu, vă informez că acceptă propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Austria în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri.
El declară că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazul. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri.
FIRST SECTION
DECISION Application no. 38567/06 by Hans-Dieter WOLFSBURGER against Austria The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 18 March 2010 as a Chamber composed of: Christos Rozakis, President, Nina Vajić, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, judges, and Søren Nielsen, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 22 September 2006, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Hans-Dieter Wolfsburger, is an Austrian national who was born in 1966 and lives in Völkermarkt. He was represented before the Court by Mr J. Kirschner, a lawyer practising in Wels.
The Austrian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ambassador F. Trauttmansdorff, Head of the International Law Department at the Federal Ministry for European and International Affairs. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. In 1996 the public prosecution started investigations against a number of persons on suspicions of continuous aggravated fraud. On 12 June 1997 the public prosecutor applied to have the applicant arrested; however the investigating judge did not issue the warrant. The application was subsequently withdrawn on 4 July 1998; the applicant was never taken into pre-trial detention. On 19 December 1997 the public prosecutor applied to the investigating judge to conduct the investigations against the applicant and several others.
On 14 January 1999 the public prosecutor issued a bill of indictment against the applicant and four other persons. The first hearing in the main trial took place before the Regional Criminal Court in Wels sitting as a court of assizes with two professional and two lay judges on 25 March 2003. The trial ended on 21 December 2004, when the applicant was acquitted of all charges. The court took note of the excessive length of proceedings as a “mitigating circumstance”. No appeal was lodged against the judgment which became final in November 2005. COMPLAINT The applicant complained under Article 6 of the Convention about the excessive length of the proceedings.
THE LAW On 27 January 2010 the Court received the following declaration from the Government: “I, Brigitte Ohms, Deputy Government Agent of Austria, Federal Chancellery – Legal and Constitutional Service, declare that the Government of Austria offer to pay 11,500 euros to Mr Hans-Dieter Wolfsburger with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.
In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” On 21 January 2010 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I, Johannes Kirschner, lawyer, note that the Government of Austria are prepared to pay the sum of 11,500 euros to Mr Hans-Dieter Wolfsburger with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.
This sum, which is to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Having consulted my client, I would inform you that he accepts the proposal and waives any further claims against Austria in respect of the facts giving rise to this application.
He declares that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Søren Nielsen Christos Rozakis Registrar President