Wimmer împotriva Austriei

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 829/03 de Johann WIMMER împotriva Austria Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Prima Secțiune), care a stat la 1 aprilie 2004 în calitate de Cameră compusă din: Președintele C.L. Rozakis Lorenzen Bonello dna Tulkens dna Vajić, judecătorii și judecătorul Secțiunii Nielsen, având în vedere cererea depusă la 23 decembrie 2002, având în vedere decizia de a aplica procedura prevăzută la art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Johann Wimmer, este un național austriac care s-a născut în 1934 și trăiește în Viena. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl F. Rifaat, un avocat practicant la Viena.

Guvernul contestat a fost reprezentat de agentul lor, Ambasadorul H. Winkler, șef al Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal pentru Afaceri Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 30 ianuarie 1988, Curtea penală regională de Viena (Landesgericht für Strafsachen ), în contextul anchetelor preliminare privind infracțiunile în temeiul Legii privind infracțiunile fiscale, a eliberat un mandat de arestare împotriva reclamantului. Din 11 iulie 1988, reclamantul a fost interogat în mod repetat de Oficiul Vamal de la Viena. La 25 iunie 1993, investigațiile preliminare au fost închise și dosarul a fost trimis procurorului public.

La 8 aprilie 2000, Procurorul de la Viena ( Staatsanwaltschaft ) a preferat o acuzație împotriva reclamantului. El a fost acuzat de evaziune fiscală, falsificare și manipulare a mărfurilor care nu au fost declarate în mod corespunzător autorităților vamale. La 4 aprilie 2001, Curtea Penală Regională de la Viena a condamnat reclamantul infracțiunilor inculpate și l-a condamnat la o amendă și la nouă nouă luni de închisoare, dintre care nouă au fost suspendate în timpul condamnării. La 3 octombrie 2002, Curtea Supremă a acordat parțial motivul de nulitate al reclamantului și a respins recursul reclamantului. Această decizie a fost înaintat avocatului reclamantului la 5 decembrie 2002. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata procedurii penale.

Prin scrisoarea din 25 februarie 2004, reclamantul a informat Curtea că dorește să își retragă cererea. Prin urmare, Curtea constată că reclamantul nu intenționează să-și continue cererea în sensul articolului 37 din Convenție, care, în ceea ce privește informațiile, se citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să pună în aplicare o cerere din lista cazurilor în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; … Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în protocolul acestuia, este necesar.” Curtea consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolele sale, nu necesită continuarea examinării cazului.

Prin urmare, cererea la cazul articolului 29 § 3 din Convenție ar trebui întreruptă și cazul a fost eliminat din lista în conformitate cu art. 37 §§ §§ §§ §§ §§ §§ § . din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate de a întrerupe aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și de a elimina aplicarea din lista de cazuri. Søren Nielsen Christos R ozakis Președintele grefierului

FIRST SECTION

DECISION Application no. 829/03 by Johann WIMMER against Austria The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 1 April 2004 as a Chamber composed of: Mr C.L. Rozakis , President , Mr P. Lorenzen , Mr G. Bonello , Mrs F. Tulkens , Mrs N. Vajić , Mrs E. Steiner , Mr K. Hajiyev, judges , and Mr S. Nielsen , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 23 December 2002, Having regard to the decision to apply the procedure under Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Johann Wimmer, is an Austrian national who was born in 1934 and lives in Vienna.

He was represented before the Court by Mr F. Rifaat, a lawyer practising in Vienna. The respondent Government were represented by their agent, Ambassador H. Winkler, Head of the International Law Department at the Federal Ministry for Foreign Affairs. The facts of the case, as submitted by the parties may be summarised as follows. On 30 January 1988 the Vienna Regional Criminal Court ( Landesgericht für Strafsachen ), in the context of preliminary investigations concerning offences under the Act on Fiscal Offences, issued an arrest warrant against the applicant. From 11 July 1988 on the applicant was repeatedly questioned by the Vienna Customs Office. On 25 June 1993 the preliminary investigations were closed and the file was sent to the Public Prosecutor.

On 8 April 2000 the Vienna Public Prosecutor's Office ( Staatsanwaltschaft ) preferred an indictment against the applicant. He was charged with tax evasion, forgery and handling of goods which had not been properly declared to the customs authorities. On 4 April 2001 the Vienna Regional Criminal Court convicted the applicant of the indicted offences and sentenced him to a fine and to nineteen months' imprisonment, nine of which were suspended on probation. On 3 October 2002 the Supreme Court partly granted the applicant's plea of nullity and dismissed the applicant's appeal. This decision was served on the applicant's counsel on 5 December 2002. COMPLAINT The applicant complained under Article 6 of the Convention about the length of the criminal proceedings.

THE LAW By letter of 25 February 2004 the applicant informed the Court that he wished to withdraw his application. The Court, therefore, notes that the applicant does not intend to pursue his application within the meaning of Article 37 of the Convention, which so far as material, reads as follows: “1. The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that (a) the applicant does not intend to pursue his application; … However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.” The Court considers that respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols does not require continuing the examination of the case.

Accordingly, the application to the case of Article 29 § 3 of the Convention should be discontinued and the case struck out of the list pursuant to Article 37 § 1 (a) of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Decides to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the application out of its list of cases. Søren Nielsen Christos R ozakis Registrar President