HOLZINGER v. AUSTRIA

Prima secțiune decizia nr. 10099/06 de Adolf HOLZINGER împotriva Austria Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 3 septembrie 2009 ca Camera compusă din: Christos Rozakis, Președintele, Nina Vajić, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 22 ianuarie 2006, având în vedere decizia de examinare a admisibilității și a fondurilor cazului împreună (art. 29 § 3 din Convenție), având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Adolf Holzinger, este un național austriac născut în 1934 și locuiește în Oberalm. Guvernul austriac (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, ambasadorul F. Trauttmansdorff, șef al Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal al Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 17 mai 2000, reclamantul a depus o acțiune pentru daune împotriva S.K., un avocat care l-a reprezentat în procedura civilă anterioară. La 19 decembrie 2003, Curtea de District de Salisburg a dat hotărâre în scris. A acordat o parte din cererea reclamantului și a respins restul. La 20 octombrie 2005, Curtea Regională de Salisburg a respins apelul S.K. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata procedurii. El a susținut în continuare, în cadrul aceleiași dispoziții, anumite alte chestiuni legate de procedură în fața instanțelor interne. HOTĂRÂREA La 18 iunie 2009, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că guvernul austriei oferă să plătească exgrație suma de 3.100 Euro-uri către dl Adolf Holzinger în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 2 iunie 2009, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, Adolf Holzinger, reține că Guvernul Austriai sunt dispuși să-mi plătească ex-grația suma de 3.100 de euro în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Austria în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 10099/06

by Adolf HOLZINGER

against Austria

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 3

September 2009 as a Chamber composed of:

Christos Rozakis,

President,

Nina Vajić,

Anatoly Kovler,

Elisabeth Steiner,

Khanlar Hajiyev,

Dean Spielmann,

Sverre Erik Jebens,

judges,

and Søren Nielsen,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 22 January 2006,

Having regard to the decision to examine the admissibility and merits of the case together (Article 29 § 3 of the Convention),

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Adolf Holzinger, is an Austrian national who was born in 1934 and lives in Oberalm. The Austrian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ambassador F.

Trauttmansdorff, Head of the International Law Department at the Federal Ministry of Foreign Affairs.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 17 May 2000 the applicant filed an action for damages against S.K., a lawyer who had represented him in previous civil proceedings. On 19

December 2003 the Salzburg District Court gave judgement in writing. It granted a part of the applicant’s claim and dismissed the remainder. On 20

October 2005 the Salzburg Regional Court dismissed S.K.’s appeal.

COMPLAINTS

The applicant complained under Article 6 of the Convention about the length of the proceedings.

He further raised under the same provision certain other issues related to the proceedings before the domestic courts.

THE LAW

On 18 June 2009 the Court received the following declaration from the Government:

“I declare that the Government of Austria offer to pay

ex gratia

the sum of 3,100

Euros to Mr Adolf Holzinger with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable and will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

On 2 June 2009 the Court received the following declaration signed by the applicant:

“I, Adolf Holzinger, note that the Government of Austria are prepared to pay me

ex gratia

the sum of 3,100 Euros with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable and will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the proposal and waive any further claims against Austria in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.”

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 §

1

in fine

of the Convention). In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 and to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Søren Nielsen

Christos Rozakis

Registrar

President