OZLBERGER v. AUSTRIA

Prima secțiune decizia nr. 30485/02 de către Maria OZLBERGER împotriva Austria Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 23 noiembrie 2006 în calitate de cameră compusă din: Președintele C.L. Rozakis Loucaides dna Tulkens Vajić Kovler dna Steiner Hajiyev, judecători și dl. S. Nielsen grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 7 august 2002, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului. având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. După deliberare, decide după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Maria Ozlberger, este un național austriac născut în 1938 și locuiește în Linz. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl Peter Ozlberger, un avocat practicant la Viena. Guvernul contestat este reprezentat de dl F. Trauttmansdorff, șef al Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal pentru Afaceri Externe. La 10 ianuarie 1981 tatăl reclamantului a murit, lăsând mai multe testamente. Curtea de District Eferding ( Bezirksgericht ) a deschis ulterior o procedură de succesiune ( Verlassenschaftsverfahren Aceste proceduri, împotriva reclamantului și a fratelui ei, sunt încă în așteptare în fața instanței de recurs. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii de succesiune și a plâns în continuare că procedurile sunt nejustificate. HOTĂRÂREA La 20 octombrie 2006, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că guvernul austriei propune să plătească ex gratie 30 de mii de euro pentru Maria Ozlberger, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu moral, precum și costuri și cheltuieli, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 23 octombrie 2006, Curtea a primit următoarea declarație de la avocatul solicitant: „Not că Guvernul Austriai sunt dispuși să plătească ex-gratie suma de treizeci de mii de euro la Maria Ozlberger, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice nouă creanțe împotriva În ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri, declar că aceasta constituie o rezoluție finală a cauzei.” Curtea reiterează termenii articolului 37 § 1 din Convenție care, în măsura în care este relevantă, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; sau (b) problema a fost rezolvată; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile din acest sens.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, art. 29 § 3 din convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din convenție și să elimine aplicarea din lista cazurilor sale. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 30485/02

by Maria OZLBERGER

against Austria

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 23

November 2006 as a Chamber composed of:

Mr

C.L.

Rozakis

,

President

,

Mr

L.

Loucaides

,

Mrs

F.

Tulkens

,

Mrs

N.

Vajić

,

Mr

A.

Kovler

,

Mrs

E.

Steiner

,

Mr

K.

Hajiyev,

judges

,

and Mr S.

Nielsen

,

Section Registrar,

Having regard to the above application lodged with the European Commission of Human Rights on 7 August 2002,

Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together.

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case.

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mrs Maria Ozlberger, is an Austrian national who was born in 1938 and lives in Linz. She is represented before the Court by Mr

Peter Ozlberger, a lawyer practising in Vienna. The respondent Government are represented by Mr F. Trauttmansdorff, Head of the International Law Department at the Federal Ministry for Foreign Affairs.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 10 January 1981 the applicant’s father died, leaving several testaments. The Eferding District Court (

Bezirksgericht

) subsequently opened succession proceedings (

Verlassenschaftsverfahren

).

These proceedings, opposing the applicant and her brother, are still pending before the appeal court.

COMPLAINTS

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the succession proceedings. She further complained that the proceedings were unfair.

THE LAW

On 20 October 2006 the Court received the following declaration from the Government:

“I declare that the Government of

Austria offer to pay

ex gratia

thirty thousand euros to Maria Ozlberger with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

On 23 October 2006 the Court received the following declaration from the applicant’s lawyer:

“I note that the Government of

Austria are prepared to pay

ex gratia

the sum of thirty thousand euros to Maria Ozlberger with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the proposal and waive any further claims against

Austria in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.”

The Court reiterates the terms of Article 37 § 1 of the Convention which, so far as relevant, reads as follows:

“1.

The Court may at any stage of the proceedings decide to

strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that

(a)

the applicant does not intend to pursue his application; or

(b)

the matter has been resolved; ...

However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.”

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention). Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the application out of its list of cases.

Søren

Nielsen

,

Christos

Rozakis

Registrar

President