CtEDO 08.07.2003 Auto

HOLZINGER v. AUSTRIA

RESPONDENT
AUT
HOTĂRÂRE
08.07.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
HOLZINGER v. AUSTRIA (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 48688/99 de Adolf HOLZINGER împotriva Austria Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 8 iulie 2003 în calitate de Cameră compusă de Președintele C.L. Rozakis Lorenzen Bonello dna Vajić dna Botoucharova dna Steiner, Hajiyev, judecători și secțiunea adjunctă NielsenRegistrar Având în vedere cererea depusă la 5 decembrie 1998, Având în vedere hotărârea din 7 martie 2002 de a aplica procedura prevăzută la art. 29 § 3 din Convenție. Prin deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, Adolf Holzinger, este un național austriac, născut în 1934 și trăiește în Oberalm. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 9 noiembrie 1992, Oficiul Municipal de Salzburg (Magistrat), în conformitate cu Legea privind plata rezidenților de frontieră (Anliegerlestungsgesetz) a ordonat reclamantului să plătească ATS 7.600 ca contribuție la construcția de iluminat public în două străzi care se confruntă cu proprietatea reclamantului. La 13 aprilie 1994, Comitetul de apel de Salisburg pentru construcții (Bauberufungskommission der Landeshauptstadt Salzburg) Reclamantul a depus o plângere la Curtea Administrativă. La 17 octombrie 1994, Comitetul de Apel pentru construcții de Salisburg a depus observații cu privire la recursul reclamantului. La 22 septembrie 1998, Curtea Administrativă a anulat decizia și a trimis cazul Comitetului de Apel pentru construcții de Salisburg. La 30 noiembrie 1998, Comitetul de apel a acordat în cele din urmă recursul reclamantului împotriva hotărârii Oficiului Municipal de Salisburg din 9 noiembrie 1992 și a ordonat reclamantului să plătească ATS 6.900 în loc de ATS 7.600. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 din Convenție că procedura administrativă în cauză a durat nerazonabil. La 21 mai 2003, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Declar că, Guvernul propun să plătească sumele de 1.000 de euro (EUR) Adolf Holzinger în ceea ce privește cererea nr. 48688/99, pe o bază exgrațială, pentru retragerea cererii sale pe care le aștepta în fața Curții. Această sumă (1.000 EUR) acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile. Acesta va fi plătit fără taxe care pot fi aplicabile, în termen de trei luni de la notificarea deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” În aceeași zi, Curtea a primit următoarea declarație de la solicitant: „Am remarcat că guvernul austriac îmi propune să plătească valoarea de 1.000 de euro (EUR) pe bază exgrațială în ceea ce privește cererea de mai sus pe care este în așteptare în fața Curții. Această sumă (1000 EUR) acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile. Acesta va fi plătit fără impozite care pot fi aplicabile, în termen de trei luni de la notificarea deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept oferta și retrag cererea depunând orice alte cereri împotriva Austriai în ceea ce privește cererea. Declar că acest lucru constituie o soluționare finală a cazului.” Curtea reiterează termenii articolului 37 § 1 din Convenție care, în ceea ce privește acest lucru, citește după cum urmează: „1. Curtea poate, în orice etapă a procedurii, să decidă să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; (b) a fost rezolvată chestiunea;. Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, este necesar.” Curtea ia act de acordul achiziționat între părți, constată că reclamantul nu mai intenționează să își continue cererea și că această chestiune a fost rezolvată. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amenzi , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. În consecință, aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție ar trebui întreruptă și cazul scos din lista în conformitate cu art. 37 §§ 1 literele (a) și (b) din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să înceteze aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție; hotărăște să scoată aplicarea din lista cazurilor sale.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă