Holzinger împotriva Austriei

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 48688/99 de Adolf HOLZINGER împotriva Austria Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 8 iulie 2003 în calitate de Cameră compusă de Președintele C.L. Rozakis Lorenzen Bonello dna Vajić dna Botoucharova dna Steiner, Hajiyev, judecători și secțiunea adjunctă NielsenRegistrar Având în vedere cererea depusă la 5 decembrie 1998, Având în vedere hotărârea din 7 martie 2002 de a aplica procedura prevăzută la art. 29 § 3 din Convenție. Prin deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, Adolf Holzinger, este un național austriac, născut în 1934 și trăiește în Oberalm. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează.

La 9 noiembrie 1992, Oficiul Municipal de Salzburg (Magistrat), în conformitate cu Legea privind plata rezidenților de frontieră (Anliegerlestungsgesetz) a ordonat reclamantului să plătească ATS 7.600 ca contribuție la construcția de iluminat public în două străzi care se confruntă cu proprietatea reclamantului. La 13 aprilie 1994, Comitetul de apel de Salisburg pentru construcții (Bauberufungskommission der Landeshauptstadt Salzburg) Reclamantul a depus o plângere la Curtea Administrativă. La 17 octombrie 1994, Comitetul de Apel pentru construcții de Salisburg a depus observații cu privire la recursul reclamantului. La 22 septembrie 1998, Curtea Administrativă a anulat decizia și a trimis cazul Comitetului de Apel pentru construcții de Salisburg.

La 30 noiembrie 1998, Comitetul de apel a acordat în cele din urmă recursul reclamantului împotriva hotărârii Oficiului Municipal de Salisburg din 9 noiembrie 1992 și a ordonat reclamantului să plătească ATS 6.900 în loc de ATS 7.600. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 din Convenție că procedura administrativă în cauză a durat nerazonabil. La 21 mai 2003, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Declar că, Guvernul propun să plătească sumele de 1.000 de euro (EUR) Adolf Holzinger în ceea ce privește cererea nr. 48688/99, pe o bază exgrațială, pentru retragerea cererii sale pe care le aștepta în fața Curții. Această sumă (1.000 EUR) acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile.

Acesta va fi plătit fără taxe care pot fi aplicabile, în termen de trei luni de la notificarea deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” În aceeași zi, Curtea a primit următoarea declarație de la solicitant: „Am remarcat că guvernul austriac îmi propune să plătească valoarea de 1.000 de euro (EUR) pe bază exgrațială în ceea ce privește cererea de mai sus pe care este în așteptare în fața Curții.

Această sumă (1000 EUR) acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile. Acesta va fi plătit fără impozite care pot fi aplicabile, în termen de trei luni de la notificarea deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept oferta și retrag cererea depunând orice alte cereri împotriva Austriai în ceea ce privește cererea. Declar că acest lucru constituie o soluționare finală a cazului.” Curtea reiterează termenii articolului 37 § 1 din Convenție care, în ceea ce privește acest lucru, citește după cum urmează: „1.

Curtea poate, în orice etapă a procedurii, să decidă să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; (b) a fost rezolvată chestiunea;. Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, este necesar.” Curtea ia act de acordul achiziționat între părți, constată că reclamantul nu mai intenționează să își continue cererea și că această chestiune a fost rezolvată. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amenzi , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii.

În consecință, aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție ar trebui întreruptă și cazul scos din lista în conformitate cu art. 37 §§ 1 literele (a) și (b) din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să înceteze aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție; hotărăște să scoată aplicarea din lista cazurilor sale.

FIRST SECTION

DECISION Application no. 48688/99 by Adolf HOLZINGER against Austria The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 8 July 2003 as a Chamber composed of Mr C.L. Rozakis , President , Mr P. Lorenzen , Mr G. Bonello , Mrs N. Vajić , Mrs S. Botoucharova , Mrs E. Steiner, Mr K. Hajiyev, judges , and Mr S. Nielsen , Deputy SectionRegistrar , Having regard to the above application lodged on 5 December 1998, Having regard to the decision of 7 March 2002 to apply the procedure under Article 29 § 3 of the Convention. Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Adolf Holzinger, is an Austrian national, who was born in 1934 and lives in Oberalm. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 9 November 1992 the Salzburg Municipal Office (Magistrat), pursuant to the Frontage Resident Payment Act (Anliegerleistungsgesetz) ordered the applicant to pay ATS 7,600 as a contribution to the construction of public lighting in two streets facing the applicant’s property . The applicant appealed against this decision. On 13 April 1994 the Salzburg Appeal Committee for Construction (Bauberufungskommission der Landeshauptstadt Salzburg) dismissed the appeal. Thereupon, the applicant filed a complaint with the Administrative Court. On 17 October 1994 the Salzburg Appeal Committee for Construction filed comments on the applicant’s appeal. On 22 September 1998 the Administrative Court quashed the decision and referred the case to the Salzburg Appeal Committee for Construction.

On 30 November 1998 the Appeal Committee finally granted the applicant’s appeal against the Salzburg Municipal Office’s decision of 9 November 1992 and ordered the applicant to pay ATS 6,900 instead of ATS 7,600. COMPLAINT The applicant complains under Article 6 of the Convention that the administrative proceedings at issue lasted unreasonably long. THE LAW On 21 May 2003 the Court received the following declaration from the Government: “I declare that, the Government offer to pay the amount of 1,000 euros (EUR) to Adolf Holzinger in respect of the application no. 48688/99 on an ex gratia basis for the withdrawal of his application pending before the Court. This sum (EUR 1,000) shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses.

It will be paid free of any taxes that may be applicable, within three months from the notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” On the same day the Court received the following declaration from the applicant: “I note that the Austrian Government offer to pay me the amount of 1,000 euros (EUR) on an ex gratia basis in respect of the above application pending before the Court.

This sum (EUR 1,000) shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses. It will be paid free of any taxes that may be applicable, within three months from the notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the offer and withdraw the application waiving any further claims against Austria in respect of the application. I declare that this constitutes a final settlement of the case.” The Court reiterates the terms of Article 37 § 1 of the Convention which, as far as relevant, reads as follows: “1.

The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that (a) the applicant does not intend to pursue his application; (b) the matter has been resolved;.. However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.” The Court takes note of the agreement reached between the parties, notes that the applicant no longer intends pursue his application and that the matter has been resolved. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the examination of the application to be continued.

Accordingly, the application of Article 29 § 3 of the Convention should be discontinued and the case struck out of the list in accordance with Article 37 § 1 (a) and (b) of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Decides to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention; Decides to strike the application out of its list of cases. Søren Nielsen Christos Rozakis Deputy Registrar President