BENES v. AUSTRIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
BENES v. AUSTRIA (CtEDO, 2008)
PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 127/05 de Michal BENES împotriva Austria Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 8 iulie 2008 în calitate de Cameră compusă de: Christos Rozakis, Președintele, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 6 decembrie 2004, având în vedere decizia de examinare a admisibilității și a fondurilor cazului împreună (art. 29 § 3 din Convenție). având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. Reclamantul, Michal Benes, este un ceh care s-a născut în 1973 și trăiește în Ceske Budejovicje. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl H. Pohlhammer, un avocat care practică în Linz. Guvernul austriac (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, ambasadorul F. Tauttmansdorff, șef al Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal al Afacerilor Externe. La 26 august 1998, Curtea regională Wels a eliberat un mandat de arest împotriva reclamantului, deoarece a fost suspectat, printre altele, împreună cu mai multe co-suspecte, de a fi comis fraudă profesională agravată și de a fi membru al unei organizații criminale. La 12 septembrie 1998, reclamantul a fost arestat de către poliția germană și, la o dată neespecificată, a fost extradat în Austria. El a rămas în detenție până la 23 iulie 1999. Între timp, la 14 ianuarie 1999, procurorul public Wels a depus un proiect de pronunțare a acuzării cu privire la infracțiunile menționate mai sus. Obiecția reclamantului împotriva acesteia a fost respinsă de Curtea de Apel din Linz, la 26 martie 1999. La 13 ianuarie 2003, reclamantul a depus o cerere de accelerare a procedurii în temeiul articolului 91 din Legea Curții austriece (Fristetzungs-antrag În acest context, Curtea Regională Wels a avut o primă audiere la 25 martie 2003. La 29 octombrie 2003, Curtea a hotărât să separe procesul împotriva reclamantului de celălalt acuzat. La 9 decembrie 2003, reclamantul a solicitat reluarea procesului împotriva acestuia și, în martie și iulie 2004, a depus două cereri suplimentare de accelerare a procedurii. Procedura era încă în așteptare la 23 octombrie 2006. COMPLAINTA Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata procedurii penale împotriva acestuia. HOTĂRÂREA La 9 iunie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că guvernul austriei propune să plătească ex grație suma de EUR 12.300 către Michal Benes, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 19 februarie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Austriai sunt dispuși să plătească ex grația suma de 12,300 EUR către Michael Benes, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice nouă creanțe împotriva Austria în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului