Omelyanenko împotriva Austriei

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 39336/03, de către Andryi OMLYANENKO împotriva Austria Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 7 iunie 2007 în calitate de Cameră compusă din: Președintele C.L. Rozakis Kovler, dna Steiner Hajiyev Spielmann S.E. Jebens Malinverni, judecători și dl Nielsen, grefier, având în vedere cererea depusă la 11 decembrie 2003, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului. Prin deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Andryi Omelyanenko, este un național ucrainean care s-a născut în 1963. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl R. Gabl, un avocat care practică în Linz.

Guvernul austriac (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, ambasadorul F. Trauttmansdorff, șef al Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal al Afacerilor Externe. La 7 aprilie 1999, Curtea Regională de la Linz a ordonat detenția reclamantului pe baza suspiciunilor de fraudă continuă agravată, a aderării unei organizații criminale și a evaziunii fiscale, constatând că există un risc de abscondare, un pericol de coluziune și un risc că ar putea comite o altă infracțiune similară cu cea la care a fost suspectat. La 2 august 1999, Procurorul public al lui Linz a elaborat un proiect de pronunțare a acuzării, care a acuzat reclamantul și alți trei persoane cu fraudă agravată continuă și a aderarea unei organizații criminale.

După anularea unei prime hotărâri în apel, Curtea Regională al Linz a condamnat reclamantul de ajutor și acuzarea de fraudă agravată la 2 Decembrie 2002. Acesta l-a condamnat la un termen de închisoare necondiționat de patru luni plus zece luni de închisoare suspendată în perioada de probă. Cu toate acestea, a achitat reclamantul de a fi membru al unei organizații criminale. La 23 octombrie 2003, Curtea Supremă a acordat motivul de nulitate al reclamantului și a remis cazul la Curtea Regională de la Linz. În urma retragerii proiectului de procuror public, Curtea Regională a întrerupt procesul la 23 ianuarie 2004. Hotărârea a fost depusă la 28 ianuarie 2004 la avocatul reclamantului. Între timp, la 11 decembrie 2003, reclamantul a depus o cerere la Curtea.

La 5 ianuarie 2006, președintele Primei Secțiuni a hotărât să comunice cererea. După primirea observațiilor Guvernului, reclamantul a fost solicitat să-și prezinte observațiile în răspuns până la 8 iunie 2006. Prin scrisoarea înregistrată din 23 martie 2007, adresată avocatului reclamantului, el a fost avertizat că, în aceste circumstanțe, Curtea ar putea scoate cazul din lista cazurilor sale. Scrisoarea a ajuns la avocatul reclamantului la 27 martie 2007. Reclamantul nu a reacționat. COMPLAINTA Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata procedurii penale împotriva acestuia. HOTĂRÂREA Curții constată că reclamantul, reprezentat de avocat, nu a prezentat observații în răspuns în termenul stabilit și nici nu a reacționat la scrisoarea Curții din 23 martie 2007. Curtea reiterează termenele articolului 37 § 1 din Convenție care, în măsura în care este relevant, se citește după cum urmează: „1.

În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să pună în aplicare o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție și în protocolul acestuia, este necesar.” Având în vedere circumstanțele cauzei, Curtea concluzionează că reclamantul nu intenționează să își urmeze cererea. Curtea nu constată niciun motiv de politică publică care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). În consecință, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă.

Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista sa de cazuri Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului

FIRST SECTION

DECISION Application no. 39336/03 by Andryi OMELYANENKO against Austria The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 7 June 2007 as a Chamber composed of: Mr C.L. Rozakis , President , Mr A. Kovler , Mrs E. Steiner , Mr K. Hajiyev , Mr D. Spielmann , Mr S.E. Jebens , Mr G. Malinverni, judges , and Mr S. Nielsen , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 11 December 2003, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together. Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Andryi Omelyanenko, is a Ukrainian national who was born in 1963. He was represented before the Court by Mr R. Gabl, a lawyer practising in Linz.

The Austrian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ambassador F. Trauttmansdorff, Head of the International Law Department at the Federal Ministry of Foreign Affairs. On 7 April 1999 the Linz Regional Court ordered the applicant’s detention on remand on suspicion of aggravated continuous fraud, membership of a criminal organisation and tax evasion, finding that there was a risk of absconding, a danger of collusion and a risk that he might commit another offence similar to the one he was suspected of. On 2 August 1999 the Linz Public Prosecutor’s Office drew up a bill of indictment. It charged the applicant and three others with continuous aggravated fraud and membership of a criminal organisation.

After a first judgment had been quashed on appeal, the Linz Regional Court convicted the applicant of aiding and abetting aggravated fraud on 2 December 2002. It sentenced him to an unconditional prison term of four months plus ten months’ imprisonment suspended on probation. However, it acquitted the applicant of being a member of a criminal organisation. On 23 October 2003 the Supreme Court granted the applicant’s plea of nullity and remitted the case back to the Linz Regional Court. Following the withdrawal of the bill of indictment by the Public Prosecutor, the Regional Court discontinued the proceedings on 23 January 2004. The decision was served on the applicant’s counsel on 28 January 2004. Meanwhile, on 11 December 2003, the applicant had lodged an application with the Court.

On 5 January 2006 the President of the First Section decided to communicate the application. Following receipt of the Government’s observations, the applicant was requested to submit his observations in reply by 8 June 2006. The applicant did neither submit observations nor did he request an extension of the time-limit. By registered letter of 23 March 2007, addressed to the applicant’s counsel, he was warned that in these circumstances the Court might strike the case out of its list of cases. The letter reached the applicant’s counsel on 27 March 2007. The applicant did not react. COMPLAINT The applicant complained under Article 6 of the Convention about the length of the criminal proceedings against him.

THE LAW The Court notes that the applicant, represented by counsel, did not submit observations in reply within the time-limit fixed. Nor did he react to the Court’s letter of 23 March 2007. The Court reiterates the terms of Article 37 § 1 of the Convention which, so far as relevant, reads as follows: “1. The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that (a) the applicant does not intend to pursue his application; ... However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.” Having regard to the circumstances of the case, the Court concludes that the applicant does not intend to pursue his application.

The Court’s finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Søren Nielsen Christos Rozakis Registrar President