OMELYANENKO v. AUSTRIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
OMELYANENKO v. AUSTRIA (CtEDO, 2007)
PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 39336/03, de către Andryi OMLYANENKO împotriva Austria Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 7 iunie 2007 în calitate de Cameră compusă din: Președintele C.L. Rozakis Kovler, dna Steiner Hajiyev Spielmann S.E. Jebens Malinverni, judecători și dl Nielsen, grefier, având în vedere cererea depusă la 11 decembrie 2003, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului. Prin deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Andryi Omelyanenko, este un național ucrainean care s-a născut în 1963. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl R. Gabl, un avocat care practică în Linz. Guvernul austriac (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, ambasadorul F. Trauttmansdorff, șef al Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal al Afacerilor Externe. La 7 aprilie 1999, Curtea Regională de la Linz a ordonat detenția reclamantului pe baza suspiciunilor de fraudă continuă agravată, a aderării unei organizații criminale și a evaziunii fiscale, constatând că există un risc de abscondare, un pericol de coluziune și un risc că ar putea comite o altă infracțiune similară cu cea la care a fost suspectat. La 2 august 1999, Procurorul public al lui Linz a elaborat un proiect de pronunțare a acuzării, care a acuzat reclamantul și alți trei persoane cu fraudă agravată continuă și a aderarea unei organizații criminale. După anularea unei prime hotărâri în apel, Curtea Regională al Linz a condamnat reclamantul de ajutor și acuzarea de fraudă agravată la 2 Decembrie 2002. Acesta l-a condamnat la un termen de închisoare necondiționat de patru luni plus zece luni de închisoare suspendată în perioada de probă. Cu toate acestea, a achitat reclamantul de a fi membru al unei organizații criminale. La 23 octombrie 2003, Curtea Supremă a acordat motivul de nulitate al reclamantului și a remis cazul la Curtea Regională de la Linz. În urma retragerii proiectului de procuror public, Curtea Regională a întrerupt procesul la 23 ianuarie 2004. Hotărârea a fost depusă la 28 ianuarie 2004 la avocatul reclamantului. Între timp, la 11 decembrie 2003, reclamantul a depus o cerere la Curtea. La 5 ianuarie 2006, președintele Primei Secțiuni a hotărât să comunice cererea. După primirea observațiilor Guvernului, reclamantul a fost solicitat să-și prezinte observațiile în răspuns până la 8 iunie 2006. Prin scrisoarea înregistrată din 23 martie 2007, adresată avocatului reclamantului, el a fost avertizat că, în aceste circumstanțe, Curtea ar putea scoate cazul din lista cazurilor sale. Scrisoarea a ajuns la avocatul reclamantului la 27 martie 2007. Reclamantul nu a reacționat. COMPLAINTA Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata procedurii penale împotriva acestuia. HOTĂRÂREA Curții constată că reclamantul, reprezentat de avocat, nu a prezentat observații în răspuns în termenul stabilit și nici nu a reacționat la scrisoarea Curții din 23 martie 2007. Curtea reiterează termenele articolului 37 § 1 din Convenție care, în măsura în care este relevant, se citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să pună în aplicare o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție și în protocolul acestuia, este necesar.” Având în vedere circumstanțele cauzei, Curtea concluzionează că reclamantul nu intenționează să își urmeze cererea. Curtea nu constată niciun motiv de politică publică care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). În consecință, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista sa de cazuri Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului