Liedermann împotriva Austriei

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE 2928/02 de Gabriel LIEDERMANN împotriva Austria Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 8 februarie 2007 în calitate de Cameră compusă din: C.L. Rozakis, Președintele, L. Loucaides, dna N. Vajić, A. Kovler, dna E. Steiner, K. Hajiyev, D. Spielmann, judecători și dl Grefier al Secțiunii Nielsen Având în vedere cererea depusă la 8 ianuarie 2002, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului. având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. După deliberare, decide după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Gabriel Liedermann, este un național austriac născut în 1958 și trăiește în Viena.

Guvernul austriac (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, ambasadorul F. Trauttmansdorff, șef al Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal al Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 27 septembrie 1994, Autoritatea Federală de Poliție din Viena a eliberat o ordine penală provizorie care a constatat că reclamantul a fost vinovat de faptul că a ignorat un semnal de trafic roșu și i-a impus o amendă de 1.500 de chiluri austriece (ATS) cu șase ore de închisoare în neregulă. La 20 ianuarie 1997, grupul administrativ independent, după ce a avut audieri în noiembrie și decembrie 1996, a pronunțat decizia de a respinge apelul reclamantului, dar a redus amenzile la 1.200 ATS, cu șase ore de închisoare în lipsa de drept.

La 4 februarie 2000, decizia Comitetullui administrativ independent a fost acordată reclamantului. Reclamantul a depus o plângere la Curtea Administrativă la 21 martie 2000 și a solicitat o ședință. La 18 mai 2001, Curtea Administrativă, fără audiere, a respins plângerea reclamantului ca fiind nefondată. Hotărârea Tribunalului Administrativ a fost depusă la 9 iulie 2001. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea și presupusa nedreptate a procedurii. În plus, el s-a plâns că nu a fost convocat și, prin urmare, nu a fost prezent la decizia Comitetului administrativ independent. În cele din urmă, el s-a plâns și de lipsa unei audieri în fața Curții administrative.

În plus, reclamantul a susținut încălcări ale articolului 13 din Convenția și a articolului 1 din Protocolul nr. 1. HOTĂRÂREA La 4 noiembrie 2006, Curtea a primit următoarea declarație de la solicitant: „Eu, dl Gabriel Liedermann, remarc că Guvernul Austriai sunt pregătite să-mi plătească suma de 4.000 de euro în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care este de a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Austria în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere. Declar că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului.” La 20 decembrie 2006, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Ambasadorul Ferdinand Trauttmansdorff, șeful Departamentului de Drept Internațional al Ministerului Federal al Afacerilor Externe, declar că Guvernul Austriei oferă să plătească 4.000 de euro dlui Gabriel Liedermann în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea reiterează termenele prevăzute la art. 37 § 1 din Convenție care, în măsura în care este cazul, citește după cum urmează: „1.

În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că ... (b) problema a fost rezolvată; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în protocolele lor, este necesar.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, art. 29 § 3 din convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă.

Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului

FIRST SECTION

DECISION Application no. 2928/02 by Gabriel LIEDERMANN against Austria The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 8 February 2007 as a Chamber composed of: Mr C.L. Rozakis, President, Mr L. Loucaides, Mrs N. Vajić, Mr A. Kovler, Mrs E. Steiner, Mr K. Hajiyev, Mr D. Spielmann, judges, and Mr S. Nielsen , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 8 January 2002, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together. Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case. Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Gabriel Liedermann, is an Austrian national who was born in 1958 and lives in Vienna.

The Austrian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ambassador F. Trauttmansdorff, Head of the International Law Department at the Federal Ministry of Foreign Affairs. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 27 September 1994 the Vienna Federal Police Authority issued a provisional penal order finding the applicant guilty of having disregarded a red traffic light and imposed a fine of 1,500 Austrian schillings (ATS) on him with sixty hours’ imprisonment in default. The applicant’s objection remained unsuccessful. On 20 January 1997 the Independent Administrative Panel, after having held hearings in November and December 1996, pronounced its decision dismissing the applicant’s appeal, but reducing the fine to 1,200 ATS with sixty hours’ imprisonment in default.

On 4 February 2000 the Independent Administrative Panel’s decision was served on the applicant. The applicant lodged a complaint with the Administrative Court on 21 March 2000 and requested a hearing. On 18 May 2001 the Administrative Court, without a hearing, dismissed the applicant’s complaint as being unfounded. The Administrative Court’s judgment was served on the applicant on 9 July 2001. COMPLAINTS The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length and the alleged unfairness of the proceedings. Furthermore he complained that he had not been summoned and was therefore not present at the pronouncement of the Independent Administrative Panel’s decision. Finally, he also complained about the lack of a hearing before the Administrative Court.

In addition the applicant alleged violations of Article 13 of the Convention and of Article 1 of Protocol No. 1. THE LAW On 4 November 2006 the Court received the following declaration from the applicant: “I, Mr Gabriel Liedermann, note that the Government of Austria are prepared to pay me the sum of 4,000 euros with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Austria in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.” On 20 December 2006 the Court received the following declaration from the Government: “I, Ambassador Ferdinand Trauttmansdorff, Head of the International Law Department of the Federal Ministry of Foreign Affairs, declare that the Government of Austria offer to pay 4,000 euros to Mr Gabriel Liedermann with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” The Court reiterates the terms of Article 37 § 1 of the Convention which, so far as relevant, reads as follows: “1.

The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that ... (b) the matter has been resolved; ... However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list.

For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Søren Nielsen Christos Rozakis , Registrar President