TASKAYA and OTHERS v. TURKEY

DIRECȚIUNEA TERZĂ DECIZIE Nr. 39233/98, de către Ayça TAȘKAYA și alții împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 2 octombrie 2003 ca secțiune compusă din: Ress Cabral Barreto Caflisch Türmen Zupančič dna H.S. Greve Traja, judecători și grefierul secțiunii Berger având în vedere cererea depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 19 martie 1997, având în vedere decizia parțială a Comisiei din 9 septembrie 1998, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului prezentat de solicitanți și de guvern la 4 martie 2003 și, respectiv, 31 martie 2003, după ce au deliberat, decide după cum urmează: Reclamanții, Ayça Tașkaya, Ali Çamyar și Birol Cüce, sunt resortisanți turci, născuți în 1977, 1969 și, respectiv, 1975. Prin o scrisoare din 17 octombrie 2002 reprezentantul reclamanților a informat Curții că Ali Çamyar a murit la 2 ianuarie 2002 și că tatăl său a dorit să continue cererea. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dna Z.S. Özdoğan, avocat practicant la İzmir. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 7 septembrie 1996, polițiștii din filiala antiterroristă a Direcției de Securitate Izmir au arestat reclamanții. Polițiștii au suspectat că reclamanții erau membri ai unei organizații ilegale, TIKB (Uniunea Comuniștilor Turci). La 19 septembrie 1996, Curtea de Securitate de Stat İzmir a ordonat detenției reclamanților în timpul rezidenților. La 22 octombrie 1996, procurorul public atașat Curții de Securitate a statului Izmir a depus un proiect de pronunțare împotriva reclamanților. El a acuzat că sunt membri ai unei organizații teroriste ilegale și a solicitat instanței să aplice art. 168 § 2 din Codul Penal turc și art. 5 din Legea nr.3713. COMPLAINT Reclamanții se plâng în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție că au fost ținuți în custodie de poliție pentru o perioadă excesivă de timp. HOTĂRÂREA La 31 martie 2003, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, Guvernul Turciei oferă să plătească 13,916 (treisprezece mii și nouă sute șaisprezece de euro) la Ayça Tașkaya, Ali Çamyar și Birol Cüce. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data eliberării [deciziei] de către Curte în conformitate cu art. 37 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cauzei. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pentru sumă la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în perioada de neîndeplinire plus trei puncte procentuale...” La 4 martie 2003, Curtea a primit următoarea declarație de la reprezentantul reclamanților: „Notăm că Guvernul Turciei este pregătit să ne plătească suma de 13.916 euro (trezece mii și nouă sute șaisprezece) către Ayça Tașkaya, Ali Çamyar și Birol Cüce, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Acceptăm propunerea și renuntăm la orice nouă afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declarăm că aceasta constituie o soluție finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și noi/ reclamanții le-am atins...” Curtea ia act de acordul atins între părți și este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale și consideră că nu există niciun motiv care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri.

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 39233/98

by Ayça TAȘKAYA and Others

against Turkey

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 2

October

2003 as a Chamber composed of:

Mr

G.

Ress

,

President

,

Mr

I.

Cabral Barreto

,

Mr

L.

Caflisch

,

Mr

R.

Türmen

,

Mr

B.

Zupančič

,

Mrs

H.S.

Greve

,

Mr

K.

Traja,

judges

,

and

Mr

V.

Berger

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged with the European Commission of Human Rights on 19 March 1997,

Having regard to the Commission’s partial decision of 9 September 1998,

Having regard to Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention, by which the competence to examine the application was transferred to the Court,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case submitted by the applicants and the Government on 4

March

2003 and 31 March 2003 respectively,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicants, Ayça Tașkaya, Ali Çamyar and Birol Cüce, are Turkish nationals, who were born in 1977, 1969 and 1975 respectively. By a letter of 17 October 2002 the applicants’s representative informed the Court that Ali Çamyar had died on 2 January 2002 and that his father wished to pursue the application. They are represented before the Court by Mrs Z.S. Özdoğan, a

lawyer practising in İzmir.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 7 September 1996 policemen from the anti-terrorist branch of the Izmir Security Directorate arrested the applicants. The policemen suspected that the applicants were members of an illegal organisation, the TIKB (Turkish Revolutionary Communists Union).

On 19 September 1996 the İzmir State Security Court ordered the applicants to be detained on remand.

On 22 October 1996 the Public Prosecutor attached to the İzmir State Security Court filed a bill of indictment against the applicants. He accused them of being members of an illegal terrorist organisation and requested the court to apply Article 168 § 2 of the Turkish Criminal Code and Article 5 of Law No.3713.

COMPLAINT

The applicants complain under Article 5 § 3 of the Convention that they were kept in police custody for an excessive period of time.

THE LAW

On 31 March 2003, the Court received the following declaration from the Government :

“I declare that, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case, the Government of Turkey offer to pay 13,916 (thirteen thousand and nine hundred sixteen) euros to Ayça Tașkaya, Ali Çamyar[‘s heirs] and Birol

Cüce. This sum will be payable within three months from the date of delivery of the [decision] by the Court pursuant to the Article 37 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay, until settlement, simple interest on the amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points...”

On 4 March 2003, the Court received the following declaration from the representative of the applicants :

“We note that the Government of Turkey are prepared to pay us the sum of 13,916

that (thirteen thousand and nine hundred sixteen) euros to Ayça Tașkaya, Ali

Çamyar[‘s heirs] and Birol

Cüce with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

We accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts of this application. We declare that this constitutes a final settlement of the case.

This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and we/the applicants have reached ...”

The Court takes note of the agreement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols and considers that there is no reason which would justify the continuation of the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of the Court).

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Vincent

Berger

Georg

Ress

Registrar

President