EGGER v. AUSTRIA

Reclamanții, dl Walter Egger și dna Adelheid Egger, sunt resortisanți austriaci care locuiesc în Salzburg (Austria), reprezentați în fața Curții de către dl F. Unterasinger, un avocat care practică în Graz (Austria). La 4 martie 1985, reclamanții au depus o cerere de permis de construcție pentru o cabană de weekend. La 2 mai 1988, primarul Predlitz-Turrach a respins cererea reclamanților de permis de clădire. Reclamanții au apelat împotriva acestei decizii. La 3 iunie 1989 primarul a acordat permisul de clădire. La 30 august 1989, guvernul regional Steiermark a declarat decizia nulă și nulă, deoarece permisul de clădire a fost contrar planului de zona (Flächenwidmungsplan). La 28 februarie 1993, primarul a emis un ordin de demolare. El a constatat că reclamanții au trebuit să oprească lucrările de construcție și să demoleze aceste părți din cabana lor deja construită și să recultiveze parcela lor de teren în termen de șapte luni. La 27 iulie 1993, reclamanții au apelat împotriva acestei decizii și au subliniat că lucrările de construcții au fost deja încheiate în august 1989 și că revocarea permisului de construcție acordat la 4 iunie 1989 nu a avut loc decât după construcția cabanei lor. La 18 martie 1999, Consiliul Municipal (Gemeinderat) a modificat ordinul de demolare și a constatat că reclamanții au trebuit să-și demoleze cabana în termen de cinci luni. La 23 aprilie 1999, Guvernul regional Steiermark a respins reclamanții apelul suplimentar (Vorstellung) și a constatat că locuința reclamanților a fost construită în contravenție cu legea aplicabilă și că ordinul de declarare a permisului de construcție nu a fost eliberat și nu a fost eliberat decât trei luni după ce permisul de construcție a fost acordat în mod incorect. La 10 iunie 1999, reclamanții au depus o plângere la Curtea Constituțională. La 11 octombrie 1999, Curtea Constituțională a refuzat să se ocupe de plângerea pentru lipsa de probă și a transferat cazul la Curtea Administrativă. La 30 noiembrie 1999, Curtea Administrativă a ordonat reclamanților să își modifice plângerea. La 4 ianuarie 2000, ei au respectat acest ordin. La 15 martie 2000, municipalitatea Predlitz-Turrach și-a prezentat observațiile. La 5 decembrie 2000, Curtea Administrativă a respins plângerea reclamanților și a constatat că nu există permis de construcție pentru locuința lor și că, prin urmare, ordinul de demolare a fost legitim. Această decizie a fost acordată avocatului reclamantului la 2 ianuarie 2001. Secțiunea 73 din Legea privind procedura administrativă generală (Allgemeines Verwaltungsverfahrensgesetz) se ocupă de datoria autorităților administrative de a decide. Partea sa relevantă se citește după cum urmează: „(1) sub rezerva oricărei dispoziții contrare din regulamentele administrative, autoritățile trebuie să decidă în ceea ce privește cererile părților ... și apeluri fără întârziere inutile și cel târziu șase luni de la depunerea cererii sau a recursului. (2) În cazul în care decizia nu este notificată părții în acest termen, competența va fi transferată autorității superioare competente la cererea scrisă a părții (Devolucionantrag). ...Această cerere trebuie refuzată de către autoritatea superioară competentă dacă întârzierea nu a fost cauzată de vina preponderantă a autorității. (3) Perioada de decizie a autorității superioare decurge de la data în care a fost depusă cererea de transfer al competenței.”

The applicants, Mr Walter Egger and Mrs Adelheid Egger, are Austrian nationals living in Salzburg (Austria). They are represented before the Court by Mr F. Unterasinger, a lawyer practising in Graz (Austria). On 4 March 1985 the applicants filed an application for a building permit for a weekend cottage. On 2 May 1988 the Mayor of Predlitz-Turrach dismissed the applicants’ application for a building permit. The applicants appealed against this decision. On 3 June 1989 the Mayor granted the building permit. On 30 August 1989 the Steiermark Regional Government declared the decision null and void as the building permit was contrary to the area zoning plan (Flächenwidmungsplan). On 28 February 1993 the Mayor issued a demolition order. He found that the applicants had to stop the construction works and to demolish these parts of their cottage already built and to recultivate their plot of land within seven months. On 27 July 1993 the applicants appealed against this decision and stressed that the construction works had already been terminated in August 1989 and that the revocation of the building permit granted on 4 June 1989 had occurred only after the construction of their cottage. On 18 March 1999 the Municipal Council (Gemeinderat) modified the demolition order and found that the applicants had to demolish their cottage within five months. On 23 April 1999 the Steiermark Regional Government dismissed the applicants further appeal (Vorstellung) and found that the applicants’ cottage had been constructed contrary to the applicable law, and that the order to declare the building permit null and void had been issued only three months after the building permit was wrongly granted. On 10 June 1999 the applicants lodged a complaint with the Constitutional Court. On 11 October 1999 the Constitutional Court declined to deal with the complaint for lack of prospects of success and transferred the case to the Administrative Court. On 30 November 1999 the Administrative Court ordered the applicants to amend their complaint. On 4 January 2000 they complied with this order. On 15 March 2000 the Predlitz-Turrach Municipality submitted its observations. On 5 December 2000 the Administrative Court dismissed the applicants’ complaint and found that no building permit existed for their cottage and that, therefore, the demolition order was lawful. This decision was served on the applicants’ counsel on 2 January 2001. Section 73 of the General Administrative Procedure Act (Allgemeines Verwaltungsverfahrensgesetz) deals with the administrative authorities’ duty to decide. Its relevant part reads as follows: “(1) Subject to any contrary provision in the administrative regulations, the authorities must give a decision on applications by parties ... and appeals without unnecessary delay, and at the latest six months after the application or appeal has been lodged. (2) If the decision is not served on the party within this time-limit, jurisdiction will be transferred to the competent superior authority upon the party’s written request (Devolutionsantrag). ...This request has to be refused by the competent superior authority if the delay was not caused by preponderant fault of the authority. (3) The period for giving a decision by the superior authority runs from the date the request for transfer of jurisdiction was lodged with it.”