GADLIAUSKAS v. LITHUANIA

DIRECȚIUNEA TERZĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 62741/00 de Ramūnas GADLIAUSKAS împotriva Lituania Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința la 16 octombrie 2003 în calitate de Cameră compusă din: Ress Cabral Barreto Caflisch Kūris Türmen Hedigan dna H.S. Greve, judecători și grefierul secțiunii Berger Având în vedere cererea depusă la 20 octombrie 2000, având în vedere observațiile părților cu privire la admisibilitatea cauzei, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Ramūnas Gadliauskas, este un național lituanian, care s-a născut în 1965 și locuiește în Šiauliai. La 8 octombrie 1996, reclamantul a fost arestat în contextul procedurii penale pentru șantaj instituit în aceeași zi. A fost eliberat pe cauțiune la 11 octombrie 1996. La 28 octombrie 1997, Curtea Regională Šiauliai a condamnat reclamantul de șantaj, condamnându-l la 5 ani și șase luni de închisoare. A fost reținut în aceeași zi. La 28 ianuarie 1998, Curtea de Apel a anulat hotărârea, returnând cazul pentru un proces proaspăt în primă instanță. La 28 aprilie 1998, Curtea Regională a respins cazul procurorilor pentru o investigație suplimentară. Curtea de Apel și Curtea Supremă au respins ulterior apelurile procurorilor împotriva hotărârii din 28 aprilie 1998. La 26 noiembrie 1998, Curtea de Apel a ordonat eliberarea reclamantului pe cauțiune. La 28 decembrie 1998, un investigator a respins cererea reclamantului de a întrerupe cazul. În aceeași dată, cazul a fost depus într-o instanță de judecată. La 20 septembrie 1999, Curtea Regională a remis din nou cazul pentru investigații suplimentare care urmează să fie efectuate. La 15 decembrie 1999, Curtea de Apel a respins recursul procurorilor împotriva acestei hotărâri. La 24 martie 2000, un investigator a acuzat reclamantul de șantaj. La 30 martie 2000, ea a respins cererea reclamantului de a întrerupe procedura, trimitendu-se cazul la o instanță de judecată. Proiectul de inculpare a fost elaborat la 6 aprilie 2000. La 2 noiembrie 2000, Curtea Regională a revenit din nou cauzele în vederea unei anchete suplimentare care urmează să fie efectuate. La 11 iulie 2001, Curtea Regională a întrerupt cazul „în funcție de absența unor elemente de infracțiune” în acțiunile reclamantei. La 19 septembrie 2001, Curtea de Apel a susținut apelul procurorilor, anulând decizia din 11 iulie 2001 și returnând cazul pentru un proces proaspăt în primă instanță. La 7 noiembrie 2001, Curtea Regională a respins cazul pentru efectuarea unei anchete suplimentare. Se pare că până în prezent ancheta nu a fost încheiată și nu a reînceput procesul. HOTĂRÂREA Se referă la durata procedurii care sunt în așteptare din 1996. Potrivit reclamantului, durata procedurii este încălcată de cerința de „tempă rezonabilă” prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție. Guvernul respinge afirmația. Curtea consideră, având în vedere criteriile stabilite în jurisprudența sa privind problema „templ rezonabil” (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente) și având în vedere toate informațiile în posesia sa, că este necesară examinarea meritelor acestei plângeri. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea este admisibilă, fără a se judeca în fondul cazului. Președintele grefierului Vincent Berger Georg Ress

THIRD SECTION

DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 62741/00

by Ramūnas GADLIAUSKAS

against Lithuania

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting

on 16 October 2003 as a Chamber composed of:

Mr

G.

Ress

,

President

,

Mr

I.

Cabral Barreto

,

Mr

L.

Caflisch

,

Mr

P.

Kūris

,

Mr

R.

Türmen

,

Mr

J.

Hedigan

,

Mrs

H.S.

Greve,

judges

,

and Mr

V.

Berger

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 20 October 2000,

Having regard to the parties’ observations on the admissibility of the case,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Ramūnas Gadliauskas, is a Lithuanian national, who was born in 1965 and lives in Šiauliai.

On 8 October 1996 the applicant was arrested in the context of criminal proceedings for blackmail instituted on the same day. He was released on bail on 11 October 1996.

On 28 October 1997 the Šiauliai Regional Court convicted the applicant of blackmail, sentencing him to 5 years and six months’ imprisonment. He was detained on the same day.

On 28 January 1998 the Court of Appeal quashed the judgment, returning the case for a fresh trial at first instance.

On 28 April 1998 the Regional Court returned the case to the prosecutors for further investigation to be carried out. The Court of Appeal and the Supreme Court subsequently rejected the prosecutors’ appeals against the decision of 28 April 1998.

On 26 November 1998 the Court of Appeal ordered the applicant’s release on bail.

On 28 December 1998 an investigator dismissed the applicant’s request to discontinue the case. On the same date the case was referred to a trial court.

On 20 September 1999 the Regional Court again returned the case for further investigation to be carried out.

On 15 December 1999 the Court of Appeal rejected the prosecutors’ appeal against that decision.

On 24 March 2000 an investigator charged the applicant with blackmail. On 30 March 2000 she dismissed the applicant’s request to discontinue the proceedings, referring the case to a trial court.

The bill of indictment was prepared on 6 April 2000.

On 2 November 2000 the Regional Court again returned the case for further investigation to be carried out.

On 11 July 2001 the Regional Court discontinued the case “in view of the absence of elements of crime” in the applicant’s actions. On 19 September 2001 the Court of Appeal upheld the prosecutors’ appeal, quashing the decision of 11 July 2001 and returning the case for a fresh trial at first instance.

On 7 November 2001 the Regional Court returned the case for further investigation to be carried out.

It appears that to date the investigation has not been completed and trial has not recommenced.

THE LAW

The applicant’s complaint relates to the length of the proceedings which are pending since 1996.

According to the applicant, the length of the proceedings is in breach of the “reasonable time” requirement laid down in Article 6 § 1 of the Convention. The Government reject the allegation.

The Court considers, in the light of the criteria established in its case-law on the question of “reasonable time” (the complexity of the case, the applicant’s conduct and that of the competent authorities), and having regard to all the information in its possession, that an examination of the merits of this complaint is required.

For these reasons, the Court unanimously

Declares

the application admissible, without prejudging the merits of the case.

Vincent

Berger

Georg

Ress

Registrar

President