Lundevall împotriva Suediei

Rezoluția ResDH(2003)152 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 12 noiembrie 2002 (definită la 12 februarie 2003) în cauza Lundevall împotriva Suediei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 20 octombrie 2003, cu ocazia celei de-a 854-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 12 noiembrie 2002 în cauza Lundevall și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție Reamintind faptul că, la originea acestei cauze, se află o cerere (nr. 38629/97) formulată împotriva Suediei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 28 februarie 1997 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de domnul Rolf Lundevall, resortisant suedez, și că Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din protocol 11, a declarat admisibil faptul că, în ceea ce privește dreptul reclamantului la un proces echitabil ca urmare a refuzului Curții Administrative de Administrativă a Uniunii Europene de a avea o audiere într-o procedură privind prestațiile de securitate socială, având în vedere că,

în hotărârea sa din 12 noiembrie 2002, Curtea, în unanimitate, a declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească părții reclamante, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă, 5 000 EUR, pentru a fi convertită în moneda națională a statului pârât la rata aplicabilă la data decontării, cu titlu de cheltuieli și cheltuieli de judecată, și că această sumă ar fi majorată cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale de la expirarea termenului respectiv și până la plata plății a respins revendicările reclamantului în ceea ce privește satisfacția echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție, care au invitat guvernul statului pârât în legătură cu măsurile luate ca urmare a hotărârii din 12 noiembrie 2002, având în vedere obligația pe care Suedia o are de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenție Întrucât, la examinarea acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât i-a dat acestuia informații cu privire la măsurile luate pentru a evita noi încălcări similare celei constatate în prezenta hotărâre,

informații rezumate în anexa la prezenta rezoluție În conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză, guvernul statului pârât a plătit părții reclamante suma prevăzută în hotărârea din 12 noiembrie 2002, declarând că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Suediei, guvernul suedez și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză. Anexă la Rezoluția ResDH(2003)152 Informații furnizate de Guvernul Suediei la examinarea cauzei Lundevall de către Comitetul de Miniștri În general, guvernul Suediei reamintește că Convenția europeană a drepturilor omului și hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului fac parte din ordinea juridică suedeză și trebuie aplicate de instanțe și de autoritățile naționale (a se vedea, de exemplu, Rezoluția DH(98)205 în cauza Holm Împotriva Suediei, sau a Rezoluției DH(95)94 în cauza Fredin nr. 2 împotriva Suediei.

Guvernul consideră, prin urmare, că instanțele administrative suedeze își vor adapta practica privind organizarea de audieri orale la jurisprudența Curții Europene, pentru a evita noi încălcări ale Convenției. Acesta precizează în acest sens că interesul autorităților în cauză a fost atras asupra obligațiilor care decurg din Convenție prin publicarea în Svensk Juristidning (cea mai mare revistă juridică din Suedia) a unui articol al dlui. Danellius, fost membru al Comisiei Europene pentru Drepturile Omului, explicând poziția Curții de la Strasbourg în cauzele Lundevall și Salomonsson împotriva Suediei. În plus, a fost trimis un raport privind hotărârile Curții Europene în aceste cazuri tuturor instanțelor judiciare relevante.

O publicație suplimentară a hotărârilor este în curs de desfășurare în Buletinul juridic al instanței (Domstolsverket informar În cele din urmă, în ceea ce privește drepturile reclamantului, Guvernul ia notă că este posibil ca reclamantul să solicite redeschiderea instanței judecătorești în fața Curții Administrative Supreme și că această Curte poate dispune redeschiderea procedurii, în cazul în care consideră necesar, pentru a elimina pe deplin consecințele încălcării pentru acesta. Guvernul Suediei consideră, având în vedere evoluțiile menționate mai sus, că Suedia și-a îndeplinit obligațiile prevăzute la art. 46 alineatul (1) din convenție.

Résolution ResDH(2003)152 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 12 novembre 2002 (définitif le 12 février 2003) dans l’affaire Lundevall contre la Suède (adoptée par le Comité des Ministres le 20 octobre 2003, lors de la 854e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 12 novembre 2002 dans l’affaire Lundevall et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 38629/97) dirigée contre la Suède, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 28 février 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Rolf Lundevall, ressortissant suédois, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief concernant l’atteinte au droit du requérant à un procès équitable du fait du refus de la Cour Administrative d’Appel de tenir une audience, dans une procédure concernant des prestations de sécurité sociale ;

Considérant que dans son arrêt du 12 novembre 2002 la Cour, à l’unanimité : - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention ; - a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 5 000 euros, à convertir dans la monnaie nationale de l’Etat défendeur au taux applicable à la date du règlement, au titre des frais et dépens, et que ce montant serait à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne augmenté de trois points de pourcentage à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement ; - a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 12 novembre 2002, eu égard à l’obligation qu’a la Suède de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres,

le gouvernement de l’Etat défendeur a donné à celui-ci des informations sur les mesures prises permettant d’éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans le présent arrêt, informations résumées dans l’annexe à la présente résolution ; S’étant assuré que le 20 mars 2003, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante la somme prévue dans l’arrêt du 12 novembre 2002, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de la Suède, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.

Annexe à la Résolution ResDH(2003)152 Informations fournies par le Gouvernement de la Suède lors de l’examen de l’affaire Lundevall par le Comité des Ministres Sur un plan général, le Gouvernement de la Suède rappelle que la Convention européenne des Droits de l'Homme et les arrêts de la Cour européenne des Droits de l’Homme font partie de l'ordre juridique suédois et doivent être appliquées par les tribunaux et par les autorités nationales (voir par exemple la Résolution DH(98)205 dans l’affaire Holm contre la Suède, ou la Résolution DH(95)94 dans l’affaire Fredin n° 2 contre la Suède). Le Gouvernement estime par conséquent que les tribunaux administratifs suédois ne vont pas manquer d’adapter leur pratique concernant la tenue d'audiences orales à la jurisprudence de la Cour européenne, afin d’éviter de nouvelles violations de la Convention.

Il précise à cet égard que l’attention des autorités concernées a été attirée sur leurs obligations découlant de la Convention par la publication dans Svensk Juristtidning (le plus grand périodique juridique en Suède) d’un article de M. Danelius, ancien membre de la Commission européenne des Droits de l’Homme, expliquant la position de la Cour de Strasbourg dans les affaires Lundevall et Salomonsson contre la Suède. De surcroît, un rapport relatif aux arrêts rendus par la Cour européenne dans ces affaires a été envoyé à toutes les instances judiciaires pertinentes.

Une publication additionnelle des arrêts est en cours au Bulletin de l’Administration Judiciaire ( Domstolsverket informerar ). Enfin, en ce qui concerne les droits du requérant, le Gouvernement note qu’il est possible pour le requérant de demander la réouverture de l’instance devant la Cour Administrative Suprême et que cette Cour peut ordonner la réouverture de la procédure, si elle l’estime nécessaire, afin d’effacer pleinement les conséquences de la violation pour celui-ci. Le Gouvernement de la Suède considère au vu des développements mentionnés ci dessus que la Suède a satisfait à ses obligations au titre de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.